Editorial Daţi-mi Farul înapoi!

Nu se mai poate! Vrem o echipă de fotbal în primul eşalon al campionatului intern. Suntem constănţeni, nu „mamaieni“. Două luni pe an, inspirăm şi expirăm aerul staţiunii cu care majoritatea am crescut, dar ne-am născut şi ne-am educat în oraş!

Investiţii mai mult sau mai puţin reale, proiecte fezabile sau fictive, modernizări de bun augur sau inutile, toate acestea au fost iniţiate şi înfăptuite în staţiunea ce primeşte an de an un nou imn. Nu sunt împotriva evoluţiei litoralului nostru, dar sunt ferm împotriva întoarcerii spatelui către sport.

Toată suflarea civilizată de pe acest Pământ se preocupă de formarea şi propulsarea unor sportivi individuali puternici şi a unor naţionale performante pentru a face faţă cu brio competiţiilor interne şi externe. Dar noi? Noi facem notă discordantă, pentru că restul sunt fraieri şi grangurii noştri s-au dezis de fenomenele mondiale de evoluţie. Am avut baze sportive roditoare, am avut performeri de renume internaţional, dar, cu amărăciune în suflet, o spun: ne-am prăbuşit!

Hai să vorbim despre Farul Constanţa… Câţi dintre voi nu ar merge la un meci Farul - Steaua sau Farul - Dinamo? Câţi dintre voi nu aţi strigat „Grigoraş, Grigoraş, cel mai tare din oraş!“? Care s-a ferit să urle: „Avion, avion, pentru voi telegondola-i avion?“ Cine a uitat versurile: „Hei Paşco, Paşco italiano!“? Vreau să fac „valuri“ şi să îmi încurajez echipa fanion.
De ce se stinge Farul? Care sunt interesele înstrăinării acestui club sportiv? Oare o să aflăm vreodată? În străinătate, s-a acceptat ideea că nu există viitor fără trecut şi că orice echipă, cât de mică, tot are un muzeu în care îşi prezintă cu fală istoria jucătorilor şi a meciurilor disputate.

Sunt convins că mulţi tătici şi-ar dori să îşi educe băieţelul într-un spirit fair play pe un stadion modern, într-un meci de cupă europeană. Pardon, mofturi, aceste elemente fireşti lumii sportului rege s-au scufundat în neant. Poate dacă privim plastic sportul, îl putem echivala cu viaţa în sine, pentru că lecţia coincide - nu există rezultate fără muncă. În România, nu doar bărbaţii urmăresc fotbalul. Văd la televizor transmisiuni directe din vestul ţării noastre, dar mai ales din Europa, unde reprezentantele sexului frumos frecventează fără reţineri stadioanele.
În ultimul sfert de veac, în oraşul nostru, Farul Constanţa a avut o traiectorie tragică, iar acum deplângem starea derizorie în care se află. Ce urmează? Oare îi vor rade sediul din temelii şi vor construi un cartier rezidenţial?