Editorial De ce se zbate în ape tulburi sportul constănţean

„În acest moment, fotbalul e guvernat de principii economice şi mai puţin de principii sportive. În atingerea obiectivelor, va conta stabilitatea financiară, din păcate, şi mai puţin factorul sportiv“. Aprecierile preşedintelui FC Farul, Auraş Braşoveanu, privind fotbalul Ligii a II-a, sunt dureros de reale şi, din păcate, privesc întreg sportul românesc. Inevitabil, unda de şoc a atins şi litoralul, unde tot mai multe cluburi sunt serios afectate (ajungând să tremure de grija zilei de mâine), iar altele găsindu-se chiar pe marginea prăpastiei.

Efectele crizei economice, care i-au făcut, de câţiva ani buni, pe cei mai mulţi dintre marii investitori constănţeni să-şi drămuiască fiecare bănuţ, scoţând sportul de pe lista de priorităţi, teama poate de expunere, o legislaţie şchioapă în domeniul sponsorizării şi al intervenţiei în sprijinul sportului şi, caz particular, problemele din ultimul timp de la Consiliul Judeţean, apărute în urma raportului Curţii de Conturi a României, au adus sportul constănţean într-o situaţie mai mult decât delicată. Fie că e vorba de fotbal, baschet, volei sau handbal, suferinţa a pătruns în toate oasele şi oscioarele.

La fotbal, nu mai avem echipă de Liga I. La Liga a II-a activează Farul şi Săgeata Năvodari, iar la Liga a III-a, ACS Callatis 2012 Mangalia, care străbate însă o perioadă neagră, fiind ameninţată cu desfiinţarea. Vremurile când Farul era una dintre echipele bune ale primului eşalon şi juca în Cupa UEFA-Intertoto iar în ligile inferioare judeţul Constanţa avea o grămadă de formaţii au apus de mult. Farul se chinuie de ceva vreme, iar în sezonul trecut a retrogradat sportiv, fiind menţinută în Liga a II-a doar de hotărârile Federaţiei. La Năvodari însă, chiar dacă a picat din Liga I, Săgeata o duce mult mai bine decât alte grupări fotbalistice, sub aspectul stabilităţii şi al unui buget bine definit, primarul Nicolae Matei şi Consiliul Local sprijinind în continuare echipa, cu un obiectiv clar - promovarea imediată. Acesta e însă un caz fericit şi rar, o excepţie de la regulă.
Nici la celelalte sporturi situaţia nu e roz. Fostă campioană naţională şi participantă în cupele europene, formaţia feminină de volei CSV 2004 Tomis a retrogradat din prima ligă, la capătul unui sezon pe care, în lipsa banilor, l-a abordat cu multe tinere, iar deznodământul a fost uşor de anticipat încă de la început. La handbal fete, CSU Neptun a fost la un pas să nu se înscrie în Liga Naţională şi chiar să tragă obloanele. Baschetul masculin a spus şi el pas primei divizii, prin BC Farul, care, încă din sezonul trecut, a recurs la o politică de austeritate. La cluburile sportive şcolare, fondurile sunt puţine, iar salariile, mici. În plus, problemele nu ocolesc nici HCM-ul, port-drapelul din ultimii ani al sportului constănţean, la nivel de performanţă (atât internă, cât şi externă). Greutăţile financiare au dus la anularea cantonamentului din Serbia şi tot mai multe veşti îngrijorătoare răzbat din sânul echipei.
Sunt în pericol simbolurile sportului constănţean? Răspund tot cu o întrebare: cu ani în urmă, se gândea cineva la dispariţia clubului galactic Oltchim Rm. Vâlcea, la suferinţa de tip ABBA (un an în A, doi ani în B) a Rapidului, la decesul Universităţii Craiova, la insolvenţa lui Dinamo? Şi la multe altele? Legile economice sunt însă dure şi ele nu iartă nici măcar sportul.