Invitati

#citeşteDobrogea Familia de Hillerin, în Medgidia

Charles sau Carol de Hillerin venise de tânăr la Medgidia în 1882, la vârsta de 17 ani. El, tatăl său şi restul familiei au primit de la stat drept recompensă pentru imigrare câte 10 ha teren arabil. Erau 11 persoane, iar pământul primit reprezenta o avere importantă. Viaţa după Războiul de Independenţă era grea. După o vreme, tatăl lui Carol s-a întors în Franţa şi a murit acolo.
 

 
Carol de Hillerin a fost un bun comerciant şi proprietar. Stabilirea acestuia în localitate dovedeşte faptul că exista toleranţă religioasă şi etnică, precum şi că era un cetăţean prosper şi un bun gospodar. Datorită acestor calităţi, va fin numit primar al localităţii, la numai 28 de ani, demnitate pe care o deţine în intervalul 1893-1894, dar şi după această dată, pentru intervale de timp mai scurte. Va fi contestat, la fel ca şi predecesorii săi - Dumitru Antonescu şi Stan Sorescu - de consilierii locali Zeccheria Zaid, Gafar Vahit şi Abdul Hagi Cherim, ce vor face o plângere împotriva acestuia, acuzându-l de cumpărarea a 22 de hectare de teren şi de faptul că fiul său, Emil de Hillerin, se înrolase în armata franceză, legăturile de sânge chemându-l să-şi facă datoria.
 
Fiind în minoritate, Consiliul Comunal trebuia dizolvat, lucru care fusese solicitat şi de prefectul Emil Andreian. Se va forma o comisie interimară compusă din Neculai Şteflea, Ablai Menlisa şi Iordan Stoianoff. După o perioadă în care a deţinut funcţia de consilier local, va fi numit din nou primar, după demisia lui Kemal Hagi Amet, începând cu data de 13 iunie 1894.
Această perioadă a fost foarte agitată din punct de vedere politic, fiind caracterizată prin schimbări dese ale primarilor şi dizolvări ale Consiliului comunal.
 
Câţiva din copiii lui, unele mătuşi şi unchi au rămas la Medgidia. Vârsta, bolile şi lipsa de medicamente au dus la decesul unora dintre ei. Au fost înhumaţi în cimitirul creştin din Medgidia. Activitate comercială desfăşura şi Angela de Hillerin, care avea în administrare o „Fabrică de apă gazoasă”. Aceasta solicita Primăriei Medgidia autorizaţie pentru libera circulaţie a camioanelor şi căruţelor, cu care să-şi transporte marfa. Urmaşii fostului primar de Hillerin continua activitatea comercială a părinţilor. Paul de Hillerin devenise preşedinte al Sindicatului muncitorilor manuali din Medgidia, ce avea ca membri proprietari de camioane, de atelaje şi de cai.

Camille şi Francois de Hillerin cunoşteau bine Medgidia, deoarece locuiseră aici. Anul 1945 adusese naţionalizarea. Averea fusese confiscată. Carol a mers la prefectură să-şi salveze averea sau măcar casa în care locuiau. Casa pe malul bălţii era construită trainic, confortabilă şi bine mobilată. Spaţioasă cu parter şi etaj, cu beci de provizii şi cramă. Bună parte din obiectele din casă proveneau din Franţa. Proprietatea avea curte şi livadă, iar casa era mobilată, cu bucătărie, cu lenjerie de Damasc, tacâmuri de argint, oglinzi de cristal, pian şi şemineu în salon.
I se spunea franţuzul sau moşierul din Medgidia. Fiindcă stăpânea teren şi case, zona se numea Cartierul Hillerin.
 
Pe vremuri, calea ferată trecea pe marginea Bălţii Carasu, la marginea moşiei familiei. Pentru construirea noii căi ferate şi a gării din strada Vasile Lupu, s-a făcut un schimb de terenuri. Prin mijlocul proprietăţii treceau acum noile linii CFR şi terenul familiei s-a împărţit în partea dinspre bălţi cu casele, curtea şi livada, iar peste linii a rămas grădina de zarzavat. În total, din întreaga suprafaţă după reforma agrară din 1945, mai rămăseseră în posesia familiei 17 hectare.
 
Louis de Hillerin (1865-1947), împreună cu fiii săi, acum majori, făcea comerţ cu produsele livezii şi grădinii de zarzavat. Ei aduseseră din Franţa un soi de salată aici necunoscută, care se vindea forte bine. Grădina era lucrată de familii de bulgari care erau recunoscuţi ca buni legumicultori. În clădirea Gării mici, pe care o aveau în proprietate ca urmare a schimbului de terenuri, au luat fiinţă ateliere meşteşugăreşti, iar băiatul cel mare conducea fabrica de ipsos şi humă. Materia primă venea de la cariera din apropiere. Pentru asigurarea transportului, tot aici construiau căruţe în numita Rotărie.

La naţionalizarea averilor moşiereşti în 1945, Louis s-a dus la primărie să ceară explicaţii, pe care însă nu le va primi. A fost sfătuit să plece. Peste noapte, familia s-a refugiat la Bucureşti. Au început vremuri noi.
La construcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră, Gara mică a dispărut sub apă. A rămas casa bătrânească pe malul canalului. În casă s-a instalat conducerea fabricii de cărămidă, apoi casa a fost demolată. Ultimele vestigii ale existenţei familiei franceze la Medgidia dispăruseră.

Surse bibliografice:
 
A.N.I.C., Fond M.A.I.D.A., Dosar 410/1890
S.J.A.N.C., Fond Primăria Medgidia, Dosar 29/1949
S.J.A.N.C., Fond Primăria Medgidia, Dosar 37/1947
Adrian Ilie, Primarii Medgidiei. Creştini şi musulmani, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2017
Idem, Medgidia. Istoria oraşului de la 1918 până în prezent, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2012
www.hillerin.de
 
Sursa foto: Colecţia George Neacşu
 
Despre Adrian Ilie
 
Licenţiat şi masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanţa, şef de promoţie.
Doctor în istorie şi cursuri postuniversitare - Universitatea din Bucureşti.
Director adj. - Şcoala Gimnazială „Constantin Brâncuşi” Medgidia.
Metodist, responsabil Cerc pedagogic şi membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanţa).
Autor al mai multor lucrări şi studii despre Medgidia şi Dobrogea.
Autor al unor studii şi cărţi de metodică şi management.
Membru în Comisia Naţională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România.
Membru al Asociaţiei Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor şcolare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie/Istoria minorităţii turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice - Medgidia.
Realizator emisiune istorică - Repere Istorice - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obţinute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman“ pe anul 2017, conferit de Societatea de Ştiinţe Istorice din România.
 
Citeşte şi:
 

#citeşteDobrogea Comercianţi armeni ai Dobrogei (II)

 


Ti-a placut articolul?


Nume:

Email:

Comentariu*:

Articole asemanatoare

#DobrogeaDigitală „Constanţa pitorească“ (1908) Acum un secol, oraşul Ovidiu era satul Canara - „loc de unde se scoate piatra“

12 Oct 2019 1119

#citeşteDobrogea Valentin Ciorbea - istoricul născut ardelean, devenit dobrogean prin vocaţie

12 Oct 2019 748

#DobrogeaDigitală „Constanţa pitorească“ (1908) Descoperirea Monumentului de la Adamclisi a ajutat la interpretarea Columnei lui Traian

11 Oct 2019 590

#DobrogeaDigitală „Constanța pitorească“ (1908) Descrierea orașului de la poalele Monumentului de la Adamclisi, în starea de acum un secol

10 Oct 2019 467

#citeșteDobrogea Primari ai Medgidiei după Primul Război Mondial (I)

09 Oct 2019 701

#DobrogeaDigitală „Constanța pitorească“ (1908) Dilema tumulului de la Adamclisi. Mormântul bravilor soldați, căzuți în războiul dacic, sau al unui ofițer superior roman?

09 Oct 2019 530

#DobrogeaDigitală „Constanţa pitorească“ (1908) Columna de la Roma şi Monumentul de la Adamclisi, „isvorâte din aceeaşi concepţie“

08 Oct 2019 512

#DobrogeaDigitală „Constanța pitorească“ (1908) Curiozități de-acum un secol despre Monumentul de la Adamclisi

07 Oct 2019 946

#DobrogeaDigitală „Constanța pitorească“ (1908) Pe drumul lui Adam-clisi, prin Medgidia unui alt secol

04 Oct 2019 586

#citeșteDobrogea 159 de ani de la inaugurarea liniei de cale ferată Cernavodă-Constanța, pe care le-o datorăm englezilor

04 Oct 2019 629

#DobrogeaDigitală „Constanța pitorească” (1908) O legendă a Tekir-Ghiolului, povestită acum 100 de ani (galerie foto)

03 Oct 2019 553

#DobrogeaDigitală „Constanța pitorească“ (1908) „La Tekir-Ghiol vine lumea pentru toate boalele“ (galerie foto)

02 Oct 2019 1167

#DobrogeaDigitală „Constanța pitorească“ (1908) Cursele de pe hipodromul de la Anadolchioi, așa cum se petreceau în Constanța de-acum un secol

01 Oct 2019 976

#DobrogeaDigitală „Constanţa pitorească“ (1908) „La Vii e loc de odihnă şi destindere sufletească“

30 Sep 2019 709

#DobrogeaDigitală „Constanţa pitorească“ (1908) Legenda „Mamaei“, povestită de un turc care „rupea româneşte“

28 Sep 2019 1052