Invitati

File din istoria Constanţei (I) Muzeul de la Konak şi primele piese (1878-1883)

Astăzi, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa este unul dintre cele mai vizitate obiective din România, atrăgând anual zeci de mii de turişti de toate naţiile, dornici să admire vestigiile antice ale Dobrogei.
 
Existenţa unui astfel de muzeu şi a unor piese de valoare inestimabilă se datorează însă mai ales oamenilor din trecutul Constanţei, oameni care au luptat din greu pentru păstrarea, conservarea şi promovarea comorilor antice ale milenarului oraş Tomis şi în general ale misteriosului tărâm numit Dobrogea.

 
 
Povestea noastră începe încă din toamna lui 1878, la sfârşit de noiembrie. Administraţia românească se instalase de câteva zile în Dobrogea, punând capăt celor peste patru secole şi jumătate de dominaţie otomană.
 
La Constanţa (fostă Kiustenge), primul prefect al oraşului este desemnat Remus Opreanu, un bărbat tânăr de 34 de ani, fost judecător, procuror şi prefect de Putna, un om luminat şi iubitor de istorie.
 
Prefectura Constanţei nu avea încă un sediu al ei, aşa că Opreanu se mută împreună cu echipa sa în fostul Palat al administraţiei turceşti, aşa-numitul Konak. Acesta se afla pe locul unde astăzi avem Liceul „Mihai Eminescu“, mai exact la intersecţia străzilor Traian cu Sulmona.
 
Remus Opreanu a fost de la bun început impresionat de numărul mare de vestigii antice prezente efectiv la fiecare colţ de stradă sau de uliţă din Constanţa. De aceea, a decis să strângă cât mai multe piese şi să le grupeze într-un prim muzeu al oraşului, un muzeu de arheologie care să arate întregii ţări moştenirea greacă şi latină a bătrânei urbe. Să nu uităm că prefectul Opreanu este nimeni altul decât cel care va avea ideea ridicării la Constanţa a statuii lui Publius Ovidius Naso, poetul latin relegat la Tomis la începutul sec.I d.H.
 
Subiectul de astăzi nu este însă legat de statuia-emblemă a oraşului, ci de primul muzeu de istorie pe care Opreanu, împreună cu revizorul şcolar Ion Bănescu (viitor primar în două mandate 1900, respectiv 1905-1907), îl înfiinţează în vechiul Tomis.
 
Locuitorii urbei sunt invitaţi să aducă piese la prefectură, iar în această locaţie este creat primul muzeu. Opreanu a propus Academiei Române înfiinţarea instituţiei încă din iarna lui 1878, dar acceptul vine abia anul viitor.
 
În excelenta lucrare intitulată „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei vol I (1878 -1916), MINA Constanţa 1999“, autorul Stoica Lascu citează articole din ziarul Farul Constanţei. Acest prim jurnal al oraşului oferă în mai multe numere din luna mai 1880 (17, 24, 31 mai) detalii extrem de preţioase legate de Muzeul de la Prefectură, care în acel moment avea mai bine de un an de existenţă.
 
Din aceeaşi sursă aflăm că, pe 30 august 1879, prefectul Remus Opreanu îl anunţa pe Mihail Kogălniceanu că la muzeul de la Konak veniseră deja în vizită elevii Şcolii Normale din Bârlad. Aceştia sunt probabil fie primii, fie printre cei dintâi turişti din afara Constanţei care vin să admire piesele antice din vechiul Tomis.
 
Presa vremii menţionează că Prefectura era înţesată de obiecte antice, de diverse dimensiuni şi valori artistice, toate împreună însă având menirea de a demonstra bogăţia istoriei tomitane. În faţa fostului Konak se afla un mic părculeţ, traversat de o alee principală. Pe o parte şi a alta a aleii erau expuse inscripţii, altare, statui, fragmente de coloane, în general piesele de mari dimensiuni.
 
În acelaşi timp, numeroase alte vestigii, cele mai puţin voluminoase, puteau fi admirate chiar în Cabinetul Prefectului. Potrivit ziarului Farul Constanţei, în 1880, în Grădina Conacului şi în cabinetul prefectului erau expuse 38 de piese (27 în grădină iar 11 în cabinet). Astăzi, numărul ni se pare extrem de mic, dar să nu uităm că vorbim despre anii de început şi despre o activitate cu care locuitorii urbei nu erau încă obişnuiţi.
 
Constanţa avea la 1879 în jur de 4.500 de locuitori, iar pentru cei mai mulţi dintre aceştia prezenţa ruinelor nu era nimic surprinzător. Treptat, oamenii sunt încurajaţi şi educaţi să anunţe orice descoperire întâmplătoare şi să aducă piesele la muzeul de la prefectură. Pentru că la Constanţa încep să sosească tot mai multe persoane, implicit se intensifică şi ritmul activităţii de construcţii. Cu ocazia acestora, încep să apară tot mai multe piese...
 
Va urma.
 

Bibliografie

Stoica Lascu - Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei vol I (1878 -1916), MINAConstanţa 1999
Inscripţiile din Scythia Minor greceşti şi latine (ISM), vol II - Tomis şi teritoriul său, Edit Academiei RSR, Bucureşti, 1987, coordonator Iorgu Stoian, indici de Al. Suceveanu, p.100
Tomi - Constanţa, monografie alcătuită de colonelul Ionescu M. Dobrogianu; Constanţa 1931
 
 
Despre Cristian Cealera

Născut pe data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile școlilor nr. 25 și nr. 12, a absolvit Liceul „Decebal”, promoția 1992, după care a urmat Facultatea de Drept, licențiindu-se în criminalistică. După absolvirea facultății, a urmat stagiul în armată, apoi, timp de trei ani, a lucrat ca jurist la o societate din Mangalia. Din 2001 a lucrat, timp de 15 ani, în presă, inclusiv la ziarul ZIUA de Constanța. A început să scrie despre Dobrogea în 2005, la ZIUA, apoi la România Liberă, iar din 2007 a început să realizeze la CTV filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea.

Citește și: 

După 15 ani de presă, Cristian Cealera și-a descoperit o nouă vocație

Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“
 
Scurtă istorie a Portului modern Constanța (V) Poartă către lumea largă - cursele internaționale
 
 
 
 

Ti-a placut articolul?


Nume:

Email:

Comentariu*:

Articole asemanatoare

#citeşteDobrogea In Memoriam Enache Puiu, la 91 de ani de la naştere

18 Apr 2019 566

LIVE VIDEO-TEXT Documentarul „Adrian V. Rădulescu – ctitorul”, proiectat la Academia Navală „Mircea cel Bătrân”. Participă personalități de prim rang ale Marinei Române (galerie foto+video)

16 Apr 2019 937

#AdrianV.Rădulescu-ctitorul Vizionare specială a documentarului „Adrian V. Rădulescu - ctitorul“, la sediul Academiei Navale „Mircea cel Bătrân“

13 Apr 2019 1123

#citeșteDobrogea George Sarry, de astăzi în Biblioteca virtuală ZIUA de Constanța. Unul dintre cele mai valoroase memoriale din istoria literaturii de detenţie

02 Apr 2019 804

#citeșteDobrogea Unde ești tu, Dobroge, de altădată? Ce-am avut și ce-am pierdut. Lucrări din Biblioteca virtuală ZIUA de Constanţa

01 Apr 2019 998

#citeşteDobrogea Semicentenarul „Spitalului Mare“. Interviu cu dr. Ioan Alupoaie, primul director. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

05 Mar 2019 1038

In Memoriam Kemal Hașim Karpat. Ultimul mesaj adresat dobrogenilor, prin intermediul ZIUA de Constanța (galerie foto)

22 Feb 2019 2096

#citeşteDobrogea Şi-a închinat tinereţea „Bibliografiei Dobrogei“. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

20 Feb 2019 725

#citeşteDobrogea Primul ghid, de la 1937, al exponatelor Muzeului de Arheologie Constanţa, de astăzi, în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa (galerie foto)

19 Feb 2019 734

„Călăuza vizitatorului în Muzeul Regional al Dobrogei”, de Ioan Micu

18 Feb 2019 597

Vlad Ţepeş, „domnul Daciei“, în naraţiunile bizantine, ruseşti, italiene şi germane (IV). Relatări privind perioada 1461-1462

16 Feb 2019 1990

#scrieDobrogea Istoria culturală a Dobrogei trebuie eternizată. „A dispărut creatorul, dar îi va supraviețui creația“ (galerie foto)

15 Feb 2019 1151

Articol despre Simion Tavitian - Publicatia Ararat, nr. 22, 16-30 noiembrie 2005

15 Feb 2019 332

#citeşteDobrogea Scrisoarea domnitorului Carol către tatăl său. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

14 Feb 2019 1981

#citeşteDobrogea Raportul avocatului Scarlat Huhulescu, de la 1934, de azi, în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

12 Feb 2019 1001