Invitati

Obiceiuri de căsătorie în comuna Caramurat (Mihail Kogălniceanu) la mijlocul secolului trecut, la români

La 25 km de Constanţa, pe drumul spre Tulcea, trecem printr-o comună străjuită de o impunătoare biserică. Este comuna Mihail Kogălniceanu, numită înainte Caramurat. Locuită de-a lungul istoriei de tătari, turci, germani şi români - mai ales mocani -, istoria acesteia este una în care tradiţiile etniilor se împletesc.
 

 
 
Mă opresc, în acest articol, la obiceiurile de căsătorie ale românilor din Caramurat, aşa cum reies din monografia învăţătorilor Paraschiva şi Gheorghe M. Puşcaşu, apărută în 1942. Săptămânile următoare mă voi opri la obiceiurile tătarilor şi ale germanilor.
 
Şi voi începe cu superstiţiile visătoarelor adolescente din Caramurat. Se făceau de Anul Nou, probabil ca început al unei noi etape din viaţa fiecăreia. Fără îndoială că există superstiţii şi obiceiuri general valabile în spaţiul românesc - care încă se păstrează , dar şi obiceiuri ale locului. De altfel, ce fată nu a cântat gărgăriţei: „Gărgăriţă-riţă/ Zboară-n poieniţă / Acolo unde te-oi aşeza/ Acolo m-oi mărita”?  Pentru că, nu-i aşa, fiecare fată visează la rochia de mireasă.
 
„Fetele din sat se duc la grajdul vitelor, se leagă la ochi şi dau cu piciorul în vita ce doarme, numărând 1,2,3,4 şi la ce număr vita se ridică în picioare, după atâţia ani se va mărita.
 
Se iau două fire de păr de porc şi se pun pe sobă unul lângă altul. Dacă firele în arderea lor nu se îndepărtează unul de altul, e semn că iubitul ales o va lua de soţie: dacă se desprinde unul de altul, e semn rău.
 
Fata care vrea să ştie cum va fi viitorul soţ, se duce pe la ora 12 noaptea, legată la ochi - condusă de altă fată - la unul din gardurile vecine. Aici fata legată la ochi începe a număra stâlpii de la gard de la 9 în jos; ajungând la ultimul stâlp face un semn. Dacă stâlpul însemnat este cu coajă, viitorul soţ va fi bogat, dacă n-are coajă va fi sărac; iar dacă vârful e bifurcat, atunci va fi văduv.
 
În ajunul Bobotezei, fata cere preotului puţin busuioc pe care-l leagă la degetul cel mic de la mâna dreaptă, înainte de culcare. Visul ce va visa în acea noapte va fi adevărat.
 
Tot în ajunul Bobotezei se pune în pragul uşei un inel având grijă ca după trecerea preotului să-l ridice. Se culcă cu inelul în deget, pentru ca visul să-i aducă iubitul ales”.
 
Tinerii se cunoşteau la horă, la clacă, la serate, baluri şi, mai rar, în vizite. Foarte importantă era virginitatea fetei, viaţa sexuală înainte de căsătorie fiind „inexistentă”. De altfel, exista şcoală separată pentru fete. Doar 2 la mie dintre femeile comunei aveau copii din flori. În aceste foarte rare cazuri, femeia care a greşit se căsătorea rapid cu un văduv sau cu un bărbat mai în vârstă. Văduvele se recăsătoreau foarte rar.
 
În Caramurat, furtul fetelor era foarte rar şi era determinat de refuzul uneia dintre părţi sau de diferenţa de avere. Nu există niciun caz de concubinaj în comună.
 
În general, căsătoria era hotărâtă de tineri şi se făcea de puţine ori din dragoste, de destul de multe ori din interes, de cele mai multe ori fiind, de fapt, stabilită de părinţi sau alte rude. În unele cazuri, tinerii nici nu se cunoşteau. Contau frumuseţea, purtarea, sănătatea şi... zestrea.
 
Primul pas era peţirea. Părinţii sau intermediarii anunţau intenţia şi hotărau dota. Urma stabilirea datei. La logodnă participau rudele apropiate. Tânărul îi făcea cadou alesei sale o rochie „de ştofă sau mătase”, o basma, un şal etc. Unii făceau cadou şi soacrei. Logodnicele fac şi ele cadou viitorilor soţi cămăşi de noapte, cravate, batiste, cusute de mâna lor. Preotul schimba verighetele viitorilor miri. Acestea erau întotdeauna de aur, „cât mai scump, simbolizând veşnicia legăturii şi a prosperării”. Căsătoria era fixată cât mai curând. Au existat şi cazuri în care „părţile” nu s-au înţeles şi atunci se strica logodna, dând prilej „gurii satului” să bârfească, iar cadourile să dădeau înapoi.
 
În prima duminică după logodnă, viitoarea mireasă îşi chema prietenele acasă şi le servea cu bomboane aduse de logodnic, special pentru această ocazie. Urmau târguielile pentru nuntă. Logodnicii şi părinţii lor făceau cumpărăturile din oraş. Viitorul mire îi cumpăra logodnicei sale rochia şi pantofii de mireasă şi o ducea la croitoreasă, el plătind totul, inclusiv cadouri soacrei şi, în funcţie de starea materială, şi altor rude apropiate. La rândul său, tânăra îi cumpăra cămaşă şi cravată mirelui, cadouri naşilor. Aceasta dacă nu a fost atât de harnică încât să le facă singură.
 
Ca şi azi, căsătoria începea cu cea civilă, „căreia-i primează actul dotal, dacă e cazul”. Căsătoria religioasă este „actul final al oricărei căsătorii”. Nunta avea loc duminica şi, de obicei, era făcută de socrii mari. Dacă se întâmpla, din diverse motive, ca nunta să fie organizată de socrii mici, în comună se spunea că mirele se mărită, şi nu că se însoară. Se cumpărau vin şi ţuică în cantităţi mari - „dacă nu rămâne, nu ajunge”. Se tocmeau, de obicei, patru lăutari („viorist, ţambalagiu, contrabas şi acordonist”), dar dacă băiatul provenea dintr-o familie săracă, erau angajaţi doar doi („viorist şi ţambalagiu”). Soacra mare începea pregătirile de joi, când se tăia porcul sau mânzatul. Vineri, soacra mare, rude şi vecine tăiau şi jumuleau păsările, iar sâmbătă se făceau sarmalele, „nelipsite de la mesele mocăneşti şi la nuntă”.
 
Invitaţii erau înştiinţaţi tot sâmbăta, fie prin invitaţii tipărite, fie prin „chemători”. Foarte rar - şi mai ales cei săraci - făceau invitaţii cu plosca (sticla) şi lăutari.
 
Sâmbătă seara, după cină, nuntaşii din partea mirelui plecau de la ginere şi îi luau pe naşi pentru a continua petrecerea la casa mirelui. Erau serviţi cu dulceaţă, cozonac, lichior şi vin. Împreună mergeau şi luau viitoarea mireasă de acasă, fiind primiţi cu aceleaşi bunătăţi şi mai ales cu vin, pentru a le stimula buna dispoziţie. De aici până la salon, mirii, naşii, socrii mari şi mici, nuntaşii erau însoţiţi de cântecul lăutarilor şi de chiuituri. În fruntea alaiului mergeau „chemătorii”, prietenii mirelui, cărora mireasa le pusese la pălării „chemătoarea” (panglică colorată, albastră sau roşie, împodobită cu floricele din acelaşi material şi beteală). Rolul lor era de a da tonul chiuiturilor şi de a anima petrecerea de sâmbătă seara, care dura până în zori. Mireasa şi naşii erau conduşi acasă cu acelaşi alai.
 
Duminică dimineaţa, lăutarii cântau la casa miresei, unde tinerele căsătorite şi rudele aduceau cadouri cuplului, jucau şi-l aşteaptă pe mire. În acest timp, tot în cântecul lăutarilor, avea loc pregătirea mirelui, care era bărbierit. Cu acelaşi alai ca în ziua anterioară, mirele şi rudele sale plecau pentru a lua naşii. La casa acestora, nuntaşii erau primiţi cu bunătăţi şi li se prindea în piept o floare de lămâiţă cu fir şi panglică, realizate de mireasă şi prietenele ei. Naşa gătea mireasa, punându-i floarea şi voalul - pe care îl aduce aceasta.
 
În acest timp, mireasa plângea că se desparte de casa părintească, iar lăutarii cântau: „Taci mireasă, nu mai plânge, că la mamă-ta te-oi duce, când o face plopul mere şi caisul micşunele”. Apoi, se juca hora în curte, după care alaiul se îndrepta spre biserică. Nunul conducea mireasa şi nuna conducea mirele. Înaintea lor, chemătorii cu lumânările. Dacă nunta se desfăşura în alt sat, deplasarea alaiului se făcea cu căruţe sau maşini, de multe ori având chiar întrecere între mijloacele de transport.
 
Cununia religioasă avea loc, în general, pe la orele 16-17 - aceasta este nunta „boierească”. Slujba cununiei se desfăşura în faţa altarului. Mirii muşcau din pişcot şi sorbeau din paharul cu vin, la fel ca şi fetele nemăritate, care sperau că vor fi, curând, mirese.
 
După terminarea cununiei religioase, mirii, rudele şi invitaţii mergeau la salon. Masa de nuntă consta în: „mezeluri şi caşcaval cu ţuică, sarmale mocăneşti multe şi bune, orez mocănesc (pilaf de pasăre dulce), friptură de pasăre, cozonac. Pâinea de obicei e de târg”. La friptură  se punea „o garnitură din lapte de oi, de putină”. Vinul curgea din abundenţă. Cei mai bogaţi puneau pe masă şi fructe şi cafele. Înainte de servirea fripturii, se dădea darul - în bani şi lucruri necesare -, începând cu naşii, continuând cu bărbaţii ca reprezentanţi ai fiecărei familii în parte. În anul 1941, la o nuntă se adunau cca 30.000 - 40.000 de lei. La rândul ei, mireasa dădea cadouri naşilor, socrilor şi rudelor apropiate - „lucruri de mână, cămăşi de noapte, de zi, ştergare, feţe de masă, miliouri, perne fantezii etc.”.
 
După servirea mesei, începea jocul: „Brâuleţul”, „Popîrlanul”, „Sârba”, „Mâna”, „Ca la Breaza”. După miezul nopţii, nunul era ridicat de invitaţi şi lăsat jos numai după ce acesta le promitea 1-2-5 decalitri de vin. Acelaşi lucru se întâmpla şi cu nuna, care promitea femeilor bomboane, cozonac, cafele.
 
Luni dimineaţa, petrecerea se muta la rudele mirelui. Mai rar la casa socrilor, care erau împodobiţi cu iţe de la războiul de ţesut, erau puşi pe grapă etc. Autorul consideră aceste obiceiuri ca fiind barbare.
 
Soţul şi soţia erau consideraţi egali în familie, deşi încă se păstra - în puţine cazuri, e drept - ca femeia să meargă în urma bărbatului. La baza căsniciei stătea întrajutorarea. De altfel, cei doi soţi munceau împreună - uneori şi cu copiii -, iar venitul era comun.
 
Dacă existau neînţelegeri, nemulţumiri legate de hărnicie sau infidelitate, soluţia era desfacerea căsătoriei, dar asemenea cazuri erau, în 1942, destul de rare şi implicau, de asemenea, „gura satului”. Cei divorţaţi nu se recăsătoreau.
 
Sursă foto: MINAC
 
Despre Lavinia Dumitraşcu

Lavinia Dacia Dumitraşcu s-a născut la Constanţa pe data de 9.12.1966. A fost atrasă, în clasele generale, de gimnastică, a scris poezie, a frecventat cenaclurile constănţene, a publicat în reviste literare şi a luat premii. A ales însă istoria pentru că era fascinată de modul în care scotocea tatăl său, regretatul Gheorghe Dumitraşcu, prin arhive şi biblioteci pentru a „dezgropa“ ceea ce era îngropat şi uitat. A activat ca lector asociat la Universitatea „Ovidius“ Constanţa - Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice, iar anterior, ca preparator/lector univ. în cadrul Universităţii „Andrei Şaguna“ din Constanţa. Din 2005 şi până în prezent este muzeograf 1 A în cadrul Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa. 

Citeşte şi:

Colaborare ZIUA de Constanţa Istoricul Lavinia Dumitraşcu vă invită să descoperiţi Dobrogea după momentul Unirii cu Ţara (document)

Interviu online Lavinia Dumitraşcu a rememorat revolta pe care a simţit-o când lui Gheorghe Dumitraşcu i-a fost refuzat de penelişti titlul de cetăţean de onoare al Constanţei
 
23 august 1944 la Constanța. Din memoriile avocatului Dan Alecu, secretar general al PNȚ (galerie foto)
 

Ti-a placut articolul?


Nume:

Email:

Comentariu*:

Articole asemanatoare

#Dobrogeaetnică Prefectul moşier Constantin D. Pariano, de azi, în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

20 Nov 2018 213

„Dragostea de oameni rămâne perenă…“ Elevii Colegiului Pedagogic „Constantin Brătescu“, impresionaţi de filmul documentar „Adrian V. Rădulescu - ctitorul“ (galerie foto)

20 Nov 2018 420

ZIUA de Constanţa împlineşte astăzi 18 ani!

20 Nov 2018 369

#Dobrogeaetnică Repere și somități. Tahsin Gemil, fiul Medgidiei care a făcut istorie din istorie. Primul președinte al UDTTMR (galerie foto)

20 Nov 2018 577

LIVE text Filmul documentar „Adrian V. Rădulescu – ctitorul“, proiectat, azi, la Colegiul Pedagogic „Constantin Brătescu“ din Constanţa

19 Nov 2018 441

#Dobrogeaetnică Repere și somități. Medicul sufletelor, Krikor Pambuccian - „L-am considerat pe doctor ca o ființă deosebită“

19 Nov 2018 349

Bandele de tâlhari suprimate de autoritățile române în Dobrogea anului 1880

19 Nov 2018 817

#Dobrogeaetnică Repere și somități. Prima zi de școală din viața lui Petre Frangopol. „Tu ai nume grecesc, dar ești român“

17 Nov 2018 492

#Dobrogeaetnică „Toate popoarele din Balcani și din jurul Pontului Euxin erau aici“. Filologul grec Stavros Manesis, de azi, în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța

17 Nov 2018 388

#Dobrogeaetnică Moravuri tătărești din Pervelia. Extrase din „Analele Dobrogei“. Dansuri și cântece tătărești (III)

17 Nov 2018 878

Răsfăț culinar și cultural la 140 de ani de Dobrogea! La ce evenimente sunt invitați constănțenii

16 Nov 2018 368

Sub egida Societății de Științe Istorice din România, Filiala Constanța La școlile din Siminoc și 23 August - sărbătorirea Zilei Dobrogei (galerie foto)

16 Nov 2018 436

La Mihail Kogălniceanu Noile generații ale comunității turco-tătarilor și aromânilor au cinstit Ziua Dobrogei (galerie foto)

16 Nov 2018 894

#Dobrogeaetnică Moravuri tătărești din Pervelia. Extrase din „Analele Dobrogei“. Despre sfârșitul lumii, cutremure și cina în familie (II)

16 Nov 2018 590

#Dobrogeaetnică Repere şi somităţi. Haig Acterian - povestea de dragoste desprinsă din tragediile shakespeariene

16 Nov 2018 493

#Dobrogeaetnică Moravuri tătărești din Pervelia. Extrase din „Analele Dobrogei“. Despre căsătorie, porecle și anecdote obscene (I)

15 Nov 2018 1243

ZIUA de Constanţa vă prezintă „Imnul Centenar“, compus de Ovidiu Komornyik, pe versurile poetei Carmen Aldea Vlad, interpretat de vocile de aur ale muzicii uşoare

15 Nov 2018 686

Momente istorice la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân“. Simpozionul „Unitate în diversitate pe pământ“, organizat de ISJ Constanţa, de Ziua Dobrogei (galerie foto + document)

15 Nov 2018 797

Târg cu produse tradiţionale de Ziua Dobrogei, la Pavilionul Expoziţional. Ce surprize le sunt pregătite constănţenilor (galerie foto)

15 Nov 2018 1037

Primarul comunei Cumpăna, ec. Mariana Gâju, mesaj pentru dobrogeni „Dumnezeu să binecuvânteze România! La mulţi ani, Dobrogea!“

15 Nov 2018 300

#Dobrogeaetnică Repere şi somităţi. Din Medgidia până la Casa Albă a Statelor Unite - Kemal Karpat, istoric, sociolog şi om de bază pe trei continente

15 Nov 2018 450

#Dobrogeaetnică Primul bibliograf al Dobrogei, Stan Greavu-Dunăre, de azi, în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

15 Nov 2018 433

Interviu live de Ziua Dobrogei Imnul Dobrogei, festivalurile Constanței îngropate politic și soarta artistului român pe care îl plângem trei zile și apoi îl uităm (video)

15 Nov 2018 549

Târg de bunătăți la Școala Gimnazială ,,Grigore Moisil” Năvodari, cu ocazia Zilei Dobrogei (galerie foto)

14 Nov 2018 359

Seară folclorică de Ziua Dobrogei, la Sala Sporturilor din Tulcea (galerie foto)

14 Nov 2018 344

Ziua Dobrogei Mesaj transmis de Simona Halep

14 Nov 2018 375

De Ziua Dobrogei, mai mulți copaci au fost plantați la granița dintre județele Constanța și Tulcea (galerie foto)

14 Nov 2018 764

Ziua Dobrogei Ce mesaj a transmis Dorin Popescu, Președintele Asociației Casa Mării Negre/ Black Sea House Constanța

14 Nov 2018 245

“140 de ani de la Unirea dintre Dobrogea și Patria Mamă, România”, omagiați de Asociația “Dobrogea Unită”(galerie foto)

14 Nov 2018 455

Ziua Dobrogei, desfășurată la Liceul Tehnologic Poarta Albă, județul Constanța (galerie foto)

14 Nov 2018 244

Reuniune afectiv-memorială, închinată Dobrogei, la Şcoala „Ciprian Porumbescu”

14 Nov 2018 782

Ziua Dobrogei, sărbătorită la Monumentul Independenței din Tulcea (galerie foto)

14 Nov 2018 352

„Bibliografia Dobrogei - 425 a.Hr. - 1928 d.Hr.“, de S. Greavu - Dunăre

14 Nov 2018 184

Ziua Dobrogei. Senatorul PSD Constanța, Ștefan Mihu a susținut o declarație politică în ședința Senatului

14 Nov 2018 356

Ce mesaj a transmis preşedintele României, Klaus Iohannis, cu prilejul zilei Dobrogei şi al sărbătoririi a 140 de ani de la unirea Dobrogei cu România

14 Nov 2018 217

Ziua Dobrogei la Constanța. Seniorii invitați la o porție de mâncare tradițională în mai multe parcuri (galerie foto)

14 Nov 2018 598

Ziua Dobrogei. Ce mesaj a transmis primarul Decebal Făgădău la împlinirea a 140 de ani de la unirea Dobrogei cu România

14 Nov 2018 249

Muzeul de Artă Populară Constanța celebrează Ziua Dobrogei prin Ziua Porților Deschise

14 Nov 2018 231

Forțele Navale Române vor sărbători Ziua Dobrogei, prin activități cu caracter militar și cultural

14 Nov 2018 357

Mai multe evenimente organizate de Asociația Dobrogea Unită, de Ziua Dobrogei

14 Nov 2018 333

140 de ani de la revenirea Dobrogei la patria mamă. Ce mesaj le transmite deputatul Robert Turcescu dobrogenilor de ziua lor

14 Nov 2018 290

#citeșteDobrogea 107 ani de la nașterea pictorului tulcean Victor Rusu Ciobanu. A fost premiat de celebre instituții internaționale

14 Nov 2018 251

#Dobrogeaetnică Repere și somități. Coloniștii germani de acum 100 de ani. Printre ei, arhitectul-șef al orașului, care a clădit Portul Constanța

14 Nov 2018 479

#citeșteDobrogea 142 de ani de la nașterea cercetătorului dobrogean Orest Tafrali. „Nici o regiune din România nu-i este comparabilă Dobrogei...“

14 Nov 2018 400

Comunităţi străine stabilite în Dobrogea şi la Medgidia. Turcii (I)

14 Nov 2018 1168

Interviu cu profesorul Stoica Lascu „Reintegrarea Dobrogei este termenul care acoperă cel mai bine și în chip real procesul istoric“ (document)

14 Nov 2018 1061

#AdrianV.Rădulescu - ctitorul Studenții de la UMC vor afla ce îi leagă de istoricul Adrian V. Rădulescu, prin vizionarea documentarului dedicat acestuia

14 Nov 2018 361

#Dobrogeaetnică 14 noiembrie. Astăzi este despre Dobrogea, la 140 de ani de la revenirea pe harta României. „Iubiţi ţara la a cărei soartă este lipită de acum şi soarta voastră!“

14 Nov 2018 792

Constănţenii, invitaţi să guste preparate tradiționale, de Ziua Dobrogei. Iată unde se află corturile special amenajate!

13 Nov 2018 4645

Intrare libera în instituțiile din subordinea Consiliului Județean Constanța, de Ziua Dobrogei

13 Nov 2018 391