Primăria Constanţa a pierdut recuperarea ajutorului de încălzire de la un cetăţean. Cum s-a întâmplat

Pe rolul Tribunalului Constanţa s-a aflat, la data de 27 iunie, judecarea cauzei de contencios administrativ şi fiscal având ca obiect obligaţia de a face - dispoziţia nr. xxxxx/27.07.2018, formulată de reclamanta C.C. - L. domiciliată în Constanţa, în contradictoriu cu pârâtul Primăria municipiului Constanţa.

În motivare, invocă prescripţia dreptului material la acţiune, arătând că de la data plăţii au trecut mai mult de 3 ani. Legal citat, pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat instanţei respingerea ca neîntemeiată a acţiunii promovate de către reclamantă, cu cheltuieli de judecată. În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că la baza emiterii dispoziţiei nr. xxxxx/27.07.2018 a stat Decizia nr. 33/07.08.2015, prin care Camera de Conturi Constanţa a constatat o deficienţă la documentaţia care justifica acordarea ajutorului de încălzire a locuinţei în sezoanele reci 2012-2013, 2013-2014.

În privinţa reclamantului, se arată că aceste deficienţe s-au raportat la îndeplinirea defectuoasă a obligaţiilor prevăzute la cap. 5 din formularul „Cerere - Declaraţie pe propria răspundere pentru acordarea unor drepturi de asistenţă socială”, motivul emiterii fiind în concret acela că reclamantul deţinea depozite bancare mai mari de 3.000 de lei, situaţie care îl exclude de la acordarea ajutorului pentru încălzire.

S-a mai arătat că solicitantul ajutorului de încălzire avea obligaţia, potrivit art. 14 alin. 3 din OUG nr. 70/2011, ca la completarea cererii să menţioneze corect componenţa familiei, veniturile membrilor acesteia, precum şi toate bunurile mobile şi imobile deţinute, aşa cum acestea sunt trecute formularul prevăzut la alin. 2, obligaţie pe care acesta nu a respectat-o.

În calcularea acestui termen de 3 ani, instanţa are în vedere prevederile art. 25 17, conform căruia „Termenul prescripţiei este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen ” şi ale art. 25 23 C.civil, conform căruia „Prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui.”

În cauză, pârâtul nu se poate prevala de un alt moment de începerea curgerii termenului de prescripţie decât acela al acordării către reclamant a ajutorului lunar pentru încălzirea locuinţei, având în vedere că până la acel moment, ulterior formulării şi analizării cererii, el ar fi trebuit să cunoască situaţia reclamantului, în concret faptul că acesta ar fi deţinut depozite bancare mai mari de 3.000 de lei, situaţie de fapt pentru stabilirea căreia nu era necesară intervenţia unei decizii a Camerei de Conturi, care a descoperit o situaţie ce putea fi identificată şi de pârât, prin minime diligenţe.

Pentru aceste considerente, instanţa constată că măsura de recuperare a ajutorului pentru încălzirea locuinţei, în cuantum total de 654,23 lei, de care reclamantul ar fi beneficiat în mod nelegal, în condiţiile în care acesta ar fi deţinut depozite bancare superioare plafonului de 3.000 lei, dispusă de către pârât, prin Dispoziţia nr. xxxxx/27.07.2018, este nelegală, dreptul de impunere fiind prescris.

Având în vedere că suma ce face obiectul dispoziţiei nr. xxxxx/27.07.2018 reprezintă un prejudiciu generat de acordarea ajutorului de încălzire a locuinţei, prin aceasta s-a stabilit o creanţă bugetară, iar nu una fiscală, astfel că termenul de prescripţie de 5 ani prevăzut de art. 110 C.pr.fiscală nu îi este aplicabil.