Azi este Schimbarea la Faţă Ce nu trebuie să faci în această zi, după tradiţie

La 6 august, creştinii prăznuiesc Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos. Slăvitul eveniment religios al Schimbării la Faţă a Domnului este unul dintre cele 12 praznice împărăteşti menţionate atât în calendarul creştin-ortodox, cât şi în cel romano-catolic sau greco-catolic. Sărbătoarea evocă un moment de seamă, petrecut în ultimul an de viaţă pământeană a Mântuitorului, în ultima sa etapă de propovăduire.

Sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului este numită în popor şi Obrejenia, Pobrejenia sau Probojeni. Denumirea Obrejenie provine din cuvântul slavon „obrejenie”, semnificând o transformare, o schimbare. O altă denumire a sărbătorii este Probajanii, tot de provenienţă slavonă (de la verbul popular „probazi)", având sensul de a ocărî sau a certa. În schimb, în limba greacă, denumirea sărbătorii Schimbării la Faţă a Domnului este Metamorphosis, cu înţelesul de Transfigurare. Sfântul Antim Ivireanul este singurul care atribuie acestei sărbători o denumire deosebit de sugestivă: Dumnezeiasca Înfrumuseţare a lui Hristos.
Din punct de vedere religios, Schimbarea la Faţă a Mântuitorului reprezintă data la care Iisus, împreună cu trei dintre mucenicii cei mai apropiaţi, Petru, Iacob şi Ioan, a urcat pe muntele Tabor ca să se roage. Aici, apostolii au fost învăluiţi într-un nor de lumină, în timp ce Iisus se ruga, iar apoi au auzit un glas care le-a spus: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L” (Matei 17, 5). Iisus le-a poruncit celor trei să nu dezvăluie nimănui nimic din cele văzute şi auzite, până după învierea Sa din morţi. Azi se marchează despărţirea de vară, schimbarea veşmintelor naturii, dar şi ale oamenilor, cu cele ale noului anotimp care se pregăteşte să vină, toamna. De acum, frunzele încep a se îngălbeni, se răcesc apele, pleacă păsările migratoare, insectele se pregătesc să intre în pământ, adăpostindu-se peste iarnă.

Azi se duc strugurii la biserică

Ziua de 6 august constituie, de asemenea, un moment important în calendarul viticol. În această zi nu se lucrează şi la biserica se duc poame din noua recolta, se binecuvântează şi se împart. Tot acum se adună şi plantele de leac. Până la această sărbătoare trebuie terminat cositul şi făcutul fânului, pentru că se trec florile şi iarba îmbătrâneşte, diminuând astfel calitatea furajelor.
Se crede că în această zi nu e bine sa te cerţi cu nimeni şi nici să fii certat de cineva, că aşa vei fi tot anul, până la următoarea sărbătoare. Fetele sunt sfătuite să nu se pieptene în această zi, pentru că nu le mai creşte părul, aşa cum nu mai creşte nici iarba. Din această zi se interzice scăldatul. „De la Probajenii înainte, nu-i slobod să te mai scalzi în râu. O coborât cerbul de la munte, s-o pişat în apă şi-o răcit apa” (Memoria Ethnologica). Explicaţia este cu totul alta: apele fiind de acum tot mai reci, creşte riscul îmbolnăvirilor.