Legenda peşterii cu sute de galerii în care şi-au găsit adăpost geto-dacii

31 Aug, 2013 09:15

Multa fabulatie, cu scopuri turistice. Sunt din Mangalia si, ca elev de liceu si student, intram deseori in aceasta pestera, unde ramaneam cu orele, dupa ce, cu un coleg de clasa si bun prieten, ne infruptam din painea cu salam si branza, intr-o incapere uriasa, singura in care se poate odihni cineva. In aceasta, locuitorii comunei si-au adapostit granele, in timpul luptelor din septembrie 1916, cand Dobrogea a cunoscut inversunarea macelului mondial. Nu este adevrat ca ar trebui "zile intregi, pentru a o parcurge in intregime". Dificultatea vine din locurile inguste, extrem de joase ale unor ramificatii ce se infunda destul de repede. Ar trebui, intr-adevar, redeschisa publicului, amator de inedit, dar cu o completare de ... agrement, pe malul ghiolului (plimbare cu barca, salupa, iahtul, inot etc.) si o gustare pescareasca, sau cu vizitarea monumentului din centru, a aleii eroilor, din curtea bisericii, si a unei eventuale expozitii, la Caminul Cultural, cu expozitie de tablouri sau aspecte ale unor fii ai satului, care au dus fala Dobrogei in lume.