O intamplare pe gerul bobotezei

Ieri dimineaţă a fost destul de frig pentru Constanţa. Trebuia să-mi înnoiesc RCA-ul şi, înainte de cursuri, am trecut pe la o Bancă (Transilvania), aici, în centru, lângă mine. În faţa băncii, pe trotuar, era chircită o fiinţă umană de dimensiuni mai mici, un copil, am bănuit, şi un căţel de dimensiuni şi mai mici, înghesuit lângă el. Fulguia uşor, viscolit. Este zona cea mai aglomerată din Constanţa. Zeci, poate sute de persoane treceau, ocolindu-i. La un moment dat, a apărut, nu ştiu de unde şi au dispărut, nu ştiu unde, alte două fiinţe: o femeie şi un bărbat, îmbrăcaţi modest. Bărbatul s-a aplecat peste copil, l-a mângâiat, şi-a dezbrăcat geaca, l-a învelit cu ea şi a dispărut. Eu dădusem un telefon de pe mobil la numărul scurt de salvare, dar automatul a început să mă instruiască referitor la numerele care trebuie formate cu prefixul localităţii etc.; am sunat la 112 şi am reuşit să anunţ salvarea. Mi s-a răspuns cu politeţe şi promptitudine, ca într-o ţară civilizată. În aproximativ cinci minute, poate mai puţin, a sosit salvarea. Au coborât trei tineri, cu mişcări profesioniste, siguri pe ei; o asistentă drăguţă s-a apropiat de el, ignorând apărarea disperată a căţelului. În cazul bărbatului nu am văzut vre-o reacţie din partea căţelului. Alcătuiau, probabil, o familie lărgită. Am înţeles că ar fi fost drogat; mi-era destul de frig şi cum riscam să întârzii la curs, am plecat fără a cunoaşte urmarea. Cert e că toată ziua m-am simţit într-o stare de nelinişte şi ruşine. M-a impresionat, îndeosebi, atitudinea căţelului, care-şi apăra cu străşnicie prietenul. De asemenea, bărbatul care şi-a abandonat geaca pentru a-l acoperii pe băieţel şi nepăsarea tuturor celorlalţi; apoi, intervenţia profesionistă şi caldă a celor de la salvare.

Se pare că există o tendinţă de normalizare a reacţiilor noastre în context instituţional, dar aceeaşi indiferenţă în contexte neinstituţionale. Întorcându-mă de la universitate, pe jos, căci abia la întoarcere mi-am achitat RCA-ul la un întreprinzător privat (banca mă trimetea la o sucursală în altă parte), m-am întâlnit cu o maşină a poliţiei, cu girofaruri, mişcându-se la pas; era urmată de un car tras de boi, încărcat cu patru butoaie mari; în urma lui mergeau 10-15 jandarmi zgribuliţi. I-am auzit vorbind între ei că merg până în port. N-am remarcat vre-un preot, poate o fi fost. Poliţia şi jandarmeria vesteau Boboteaza. În rest, oameni indiferenţi unul faţă de celălalt, trişti, grăbiţi şi înfriguraţi.

Aş fi vrut să le mulţumesc celor de la salvare şi să-mi exprim admiraţia pentru atitudinea lor. N-am făcut-o, eram şi eu grăbit.