"Cazul Independenta", dezbatut de ziaristul Constantin Cumpana

Carte - document despre tragedia navala din 1979

"Tragedia navei Independenta - cea mai mare catastrofa din istoria navigatiei maritime romanesti" este o carte document scrisa de ziaristul Constantin Cumpana. Structurata in cinci capitole, cu 240 de pagini, din care 50 cu fotografii color si alb-negru, lucrarea cuprinde si documente, declaratii, marturii, scrisori, note, date si alte informatii despre cumplita tragedie care a avut loc pe 15 noiembrie 1979. Autorul lucrarii, Constantin Cumpana, este absolvent al Facultatii de Comunicare si Relatii Publice "David Ogilvy" si si-a inceput activitatea de jurnalist in anul 1990, ca reporter al saptamanalului "Contrast" din Constanta. A contribuit la realizarea filmului pentru televiziune "Am muncit ca sa te cresc", film premiat in cadrul Galei APTR cu Premiul pentru cel mai bun film de ancheta pe anul 1995. De asemenea, este coautor al filmului "Si Dumnezeu se odihneste". Constantin Cumpana a realizat si documentarul "Oameni pe care numai Iisus ii poate saruta", ce are ca subiect viata oamenilor bolnavi de lepra, aflati internati in Dispensarul Clinic din Tichilesti - Tulcea. Pelicula a fost selectata si a participat la Concursul APTR din 1996 si la Festivalul MEDIAFEST 1996, unde a fost nominalizat pentru Gala Laureatilor. Cu putin timp inainte de lansarea cartii "Tragedia navei Independenta - cea mai mare catastrofa din istoria navigatiei maritime romanesti", Constantin Cumpana a acceptat sa ne acorde un interviu.De unde vine pasiunea pentru catastrofe navale?Nu pot spune ca am o "pasiune pentru catastrofe navale", dar, dupa cum bine stiti, profesia de ziarist ne poarta spre si prin cele mai diverse si complexe subiecte, situatii, locuri, imprejurari... Cand am abordat "cazul Independenta" am fost dominat de doua mari dorinte: pe de o parte, sa incerc, si am reusit, sa ajut pe cele 42 de vaduve, urmasi sau parinti sa-si intre in posesia drepturile legale de despagubiri si, in acelasi timp, sa (re)aduc la cunostinta opiniei publice date despre o teribila tragedie, despre care presa comunista nu a scris absolut nimic. Initial, a fost o intamplare ca acest caz mi-a fost incredintat spre rezolvare, apoi, cum bine ati spus, a devenit o pasiune, mai ales dupa ce am aflat despre felul nedrept si inimaginabil in care au murit cei 42 de marinari romani, dupa ce am cunoscut drama familiilor celor disparuti si nedreptatea revoltatoare ce li s-a facut... Am fost profund impresionat si m-am atasat puternic de tot acest caz.Cand ati inceput sa scrieti aceasta lucrare?Inceputul documentarii a fost in toamna anului 1990. Aveam numai trei saptamani de cand lucram ca reporter la saptamanalul constantean "Contrast" si am primit aceasta tema, respectiv "cazul Independenta". Trecusera 11 ani de la teribila catastrofa si vaduvele celor 42 de marinari romani care au murit atunci, pe 15 noiembrie 1979, in apele Marii Marmara, la intrarea in stramtoarea Bosfor, continuau sa-si caute drepturile de despagubiri materiale pe la usile "Petromin" Constanta, desi se aflau in posesia unei sentinte judecatoresti definitive si irevocabile. Am efectuat o investigatie pe parcursul a trei luni si am publicat un serial de opt episoade in "Constrast". Cred ca aceasta investigatie a fost "pasul inainte" pe care l-am facut in meseria de ziarist, a fost o "piatra de incercare", a fost o "rampa de lansare"... Va rog sa ma credeti ca nu m-am gandit nicio clipa sa-mi fac un scop din acest caz, nici sa dau subiectului o conotatie de "senzational", ci pur si simplu sa ajut, prin intermediul ziarului, pe acele vaduve sa intre in posesia drepturilor legale, ceea ce s-a si intamplat in anul 1993. De asemenea, recunosc, nu m-am gandit nicio clipa ca acea documentare va sta, peste ani, la baza cartii mele. Asadar, revenind la intrebare, documentarea a avut loc in doua etape: 1990-1991 si 1999, iar scrierea lucrarii am inceput-o in luna mai 1999, dupa ce mi-am completat documentarea din anii 1990-1991, iar finalizarea ei a avut loc, dupa o intrerupere de peste sapte ani, in luna iulie a.c.Cat de grea a fost documentarea pentru realizarea cartii?Ma intreb si eu daca a fost usor, daca a fost greu. Acum, cand am in fata cartea, satisfactia acestei reusite este cu mult mai mare decat unele greutati pe care le-am avut pe parcursul documentarii. Am trecut prin momente dificile, este adevarat. M-am izbit de opacitatea unor oameni si institutii la aflarea unor informatii si documente, am fost amanat, am fost refuzat, mi s-au inchis usi, am fost mintit... destule motive pentru care, nu de putine ori, am fost tentat sa renunt la acest proiect. Mult timp mi-a fost necesar pentru contactarea tuturor vaduvelor, urmasilor, parintilor sau rudelor apartinand celor decedati in urma accidentului. Si nu au fost putini. A fost nevoie de multa corespondenta, numeroase telefoane, de cautari si deplasari la multe adrese... Am satisfactia deosebita ca i-am aflat pe toti... Am stat prin arhive, unde am studiat si copiat foarte multe documente ale vremii... Am corespondat cu ziare din Turcia, consulate, ambasade si alte institutii... Am cautat persoane care ar fi putut detine fotografii si alte documente despre tot ceea ce a insemnat acest caz... Un sprijin deosebit l-am gasit la vaduvele si rudele celor disparuti, dar si la cei trei supravietuitori, care m-au ajutat cu ziare turcesti din acea vreme, fotografii de familie si alte documente personale... Poate a fost greu si pentru faptul ca, nefiind de profesie marinar, abordasem un subiect dificil si complex si a trebuit sa ma pun la punct cu multi termeni de specialitate, cu reguli specifice. Am fost tot timpul constient ca trebuie sa ma fac inteles atat de cei care nu cunosc notiunile si regulile marinaresti, cat si, mai ales, de cei care le cunosc si le practica.Ce mesaj transmiteti prin aceasta carte cititorilor?Il voi cita aici pe capitanul de cursa lunga Nicolae Moise, cel care a avut bunavointa sa-mi scrie prefata cartii: "Ai in fata ta, Cititorule, pentru prima data, o carte dedicata in intregime unei catastrofe navale, unor fapte si personaje tragice, care iti vor marca gandurile si sufletul. Este o pagina de istorie adevarata, care trebuie cunoscuta, este un omagiu adus acelor temerari a caror virtute a fost sa infrunte primejdia. Si au fost sacrificati. (...) Opreste-te o clipa, Cititorule, asupra randurilor ce urmeaza si povestesc despre o mare tragedie, in care au pierit 42 de copii ai Marii, marinari de-ai nostri, acesti barbati extraordinari, care, in mod nedrept si absurd, au fost sacrificati pe altarul de apa al drumului ce ii purta spre portul inimilor lor: ACASA!"...