Editorial File din jurnalul unui turist străin - Praf din perla litoralului

Ah, turismul mioritic de litoral! Cât de frumos sună expresia, deja devenită clişeu „mare, soare, distracţie “. Cât de încântătoare (mai) este ideea „mi-am făcut concediul la Mamaia “. Cât se mai străduiesc duduile direct ancorate în turism şi „neni “operatori din turism să atragă poporul la mare. Mai cu televizoru’, mai nou cu feisbucu’... cam atât ne-a mai rămas. Din strălucirea perlei litoralului de altă dată s-a ales praful! Şi cât încearcă să bată monedă pe atragerea turistului străin! Ia gândiţi-vă, cum ar fi să fiţi un turist străin venit la mare la Constanţa cu trenul? Povestea ar fi fără îndoială palpitantă. Iată cam cum ar putea arăta o pagină din jurnalul unui turist venit de dincolo de granițe.

Să zicem aşa: sunt un turism din Marea Britanie. Ajung la Bucureşti cu avionul. Urc în primul taxi şi-i cer să mă lase la gara de Nord să iau trenul spre mare. Am dat deja pe un drum cu taxiul prin capitală cam jumătate din tariful de cazare pentru o zi de cazare la mare. Urc în tren. Mirosul mă izbește de la urcare. Nu-I nimic, până la Constanța sunt 250 de kilometri, dacă circulă la fel ca în Marea Britanie ajung în maximum o oră. 
Au trecut deja două ore și încă nu am ajuns la destinație. Dar e bine. Am aflat că dacă urcam în trenul care pleca de la Arad puteam să fac mai bine de o zi de pe drum, deci tot e bine. Iată că am intrat în oraș. Interesantă flora, vegetație abundentă. A, staţi, sunt și gunoaie, deci nu sunt plante ornamentale...

Am ajuns în gară. Dar ce oameni primitori! Toți se bucură să mă vadă și îmi oferă cazare. Păcat că am făcut deja rezervare la botelul Acela de trei stele cu ieșire la mare. Aha, uite și taximetriștii. Probabil cursa până la hotel mă va costa cealaltă jumătate de tarif din cazare pe o zi. Dar nu-i nimic, merită! Abia aștept să ajung la hotel, să mă odihnesc și să plec mai apoi pe plajă și în club. Din pozele pe care le-am văzut arată nemaipomenit.
Taximetristul m-a lăsat chiar în fața hotelului despre care i-am spus. Dar nu reușesc să îmi dau seama care e clădirea, nu arată ca în poze. Cred că totuși este acesta, să încercăm.

Până la urmă am nimerit bine hotelul, dar cred că sunt ceva problem cu imaginile de pe site-ul de rezervare, probabil au postat alte imagini. Camerele par că sunt rezervate pentru fostul şef al statului. Ceauşescu parcă îi zicea. Și de când le-au rezervat nu au mai mişcat nici măcar un prosop. E bine că măcar o să mă bucur de briza mării mai tot timpul, ușa de la balcon nu stă închisă. Oricum, pentru distracția despre care am tot auzit că este în cluburi sper să merite tot efortul. 
Multe cluburi, e adevărat. Muzică distracție, fete frumoase. Aici se confirmă ceea ce auzisem. Încă nu regret în totalitate că am plecat în vacanţa asta. Și prețurile... wow! Dacă știam mai bine alegeam Saint Tropez!

E dimineață deja? E cazul să merg să dorm puțin ca să am timp apoi să fac o baie în mare.
M-am trezit din cauza căldurii. Aerul condiționat nu funcționează. Asta e ghinion! Merg să mă răcoresc în mare. Dar ce sunt chestiile astea verzi de la mal? Toate algele din Marea Neagră s-au ştrand pe plaja asta? A nu, văd că sunt și mai încolo. Mai bine mă duc mai târziu la piscină. Peste câteva zile plec acasă și vreau să mă bucur de concediu. 
Îmi fac bagajele. Plec acasă. Trebuie să mă odihnesc după această vacanță.

Desigur aceasta este partea pesimistă a peisajului. Lucrurile ar putea arăta complet diferit iar un drum cu taxiul să aibă prețul corect, trenul să ajungă în timp util la mare iar turiștii să fie întâmpinați cu un peisaj primitor, hotelurile să fie renovate și modern iar prețurile practicate să fie cele reale. Dar turistul englez este liber să scrie în jurnalul său ce poftește, inclusiv un pamflet, precum acest text.