Povestea ziaristului care a schimbat redactia cu santierul

Poetul tradat de zeita Fortuna

Societatea romaneasca pare sa-si fi uitat artistii. Si nu este vorba numai despre cei cunoscuti si iubiti de public, ci si de cei carora zeita Fortuna nu le-a zambit si nu au intrat in atentia publicului. Muritori de foame sau reprofilati in alte domenii, pictori, scriitori si muzicieni ajung sa-si tradeze talentul si muzele pentru motive care tin in special de partea financiara a vietii. Un astfel de caz este si cel al poetului Trandafir Sanpetru, de 42 de ani care, chiar daca are opt volume publicate, dar si ani buni de munca in domeniul jurnalisticii, prefera sa lucreze in constructii, ca lacatus, din motive financiare. Timp de cinci ani a condus un ziar din Faurei, localitatea in care a crescut. A avut colaborari cu diverse publicatii, printre care si comunista Scanteia. De asemenea, a facut parte din cenaclul Flacara, al poetului Adrian Paunescu, pe care il admira foarte mult si despre care spune ca i-a cizelat stilul de scris. Cu toate ca exemplele de mai sus ar putea fi considerate punctul de plecare pentru o frumoasa cariera literara, Trandafir Sanpetru a preferat frustrarea data de faptul ca nu face ceea ce il indeamna inima, ca nu scrie asa cum ar trebui sa o faca, si a ales munca de lacatus. Pentru a ne explica motivele trecerii de la functia de director de ziar la cea muncitor in constructii, dar si felul in care sunt vazuti artistii, Trandafir Sanpetru a acceptat sa ne acorde un interviu.Cum v-ati descoperit chemarea catre poezie?Scriu inca de la 14 ani. Am participat atunci la un concurs de poezie din Piatra Neamt unde am luat locul I. Am activat in cenaclul Flacara timp de sase ani. Acolo mi s-au cizelat unele poezii. Am fost cenzurat, apoi publicat, asa cum era pe vremea comunistilor. In 1991 am scos pe piata primul volum de poezie, "Suflete inghetate", la Galati. A fost primul din cele opt volume pe care le-am publicat, dintre care amintesc "Furia ingerilor", "Aventura cu moartea" si "Statornice clipe".Timp de cinci ani am fost director al ziarului "Viata Faureiului", dar si redactor la Monitorul de Braila, timp de doi ani. Am lucrat si la "Romani in lume", un ziar ce apare pentru romanii din Spania, in anul 2004.Cum s-a produs "ruperea" de jurnalism?De ziaristica nu m-am lasat. Eu scriu inca reportaje acasa si le trimit la ziarele pentru care am lucrat. Insa, salariul este foarte mic in presa. Eu imi stiu valoarea, stiu cat scriu, iar un salariu de cinci milioane de lei mi s-a parut mult prea mic.In constructii lucrez de un an. M-am mutat in Constanta. Cu trei ani inainte veneam numai ca sezonier, iar apoi imi reluam activitatea in Faurei. Eu vreau sa fac ceea ce-mi place, sa scriu, insa nu mi se ofera posibilitatea sa fac asta. Totul se rezuma la bani. Un volum de poezii, scos in 200 de exemplare, costa cam 8 milioane de lei.De ce ati ales tocmai constructiile?Munca de constructor e o munca frumoasa. Ziua muncesti, noaptea scrii. Se creeaza unele imagini pe care le vezi ziua, iar noaptea le transpui in cuvinte, in poezii.Pe timpul comunismului am fost corespondent la Scanteia, pentru judetul Braila. In acea perioada mai transmiteam de pe santiere. Cand nu aveam ce face, in perioada cat stateam pe santier, mai "furam" si eu meserie de la oameni si mi-a prins bine. La Scanteia am lucrat aproape sapte ani si jumatate. Am mai lucrat la revista Ecran magazin, la Brasov.Cum era munca de ziarist inainte de 1989?Pe vremea comunistilor jurnalismul era ca si acum, numai ca nu aveai cum sa spui unele lucruri. Profesionalismul era acelasi, chiar daca exista cenzura. Acum scrii ceea ce vezi, iar atunci scriai ceea ce ti se spunea. Chestia asta iti taia din elan.In perioada comunista peste tot, in orice sectie de ziar, fie central sau local, era infiltrat cate un securist. In randul redactorilor era cate un om al Securitatii, care cunostea si tainele jurnalismului. Ei cenzurau materialele, iar autorul putea suporta consecintele. Se dadea vot de blam pe linie de partid, avertisment, apoi te excludea din partid.Cum a fost trecerea de la scris la lacatuserie?Viata de jurnalist este mult mai usoara din punct de vedere al efortului fizic. Moral, simti o decadere daca treci de la scris la munca fizica, pentru ca faci asta numai pentru bani, nu din dragoste pentru meserie. Sunt anumite perioade peste care trebuie sa treci, ca orice obstacol. A fost foarte greu si sper sa trec peste aceasta bariera si sa-mi reiau activitatea jurnalistica. Ca jurnalist era o munca facuta fortat, pentru ca ti se impunea un anumit punct de vedere, ti se spunea sa lauzi anumite persoane. Daca nu faceai ca ei, te retrogradau.Credeti ca este o problema a societatii ca oamenii de cultura ajung sa faca lucruri care nu le plac numai din motive financiare?Cu siguranta este. Acum se scrie mult, insa nu toti au valoare. Si nu castigi destul din scris. Trebuie sa ai macar un dram de noroc, sa te citeasca cineva, sa vinzi, pentru a-ti putea castiga existenta. Din pacate, nu toti avem acest noroc.