Cristina Tamaș, la aniversare: „Cred că viaţa mea se potriveşte foarte bine cu ceea ce conferă identitate Dobrogei

A venit pe lume pe 14 noiembrie 1955, în aceeași zi în care sărbătorim Dobrogea românească, locul de care ea se simte atât de legată și care i-a oferit mereu vitalitate și resurse să meargă mai departe, să creeze, să-și sprijine semenii, să facă lucruri care rămân.

În urmă cu un an, când făcea bilanțul celor șase decenii și jumătate, ne mărturisea, cu emoție și sinceritate:
„Cred că viaţa mea se potriveşte foarte bine cu ceea ce conferă identitate Dobrogei, cu marea cea mare, nostalgic de frumoasă, dar plină de neprevăzut, cu valuri provocatoare care uneori te înspăimântă şi care totuşi se preling cuminţi şi domoale pe nisipul auriu atât de fin, această mare care apare în aproape toate romanele şi piesele mele, ca personaj, dar şi cadru. Şi mă gândesc la Străinul de pe plajă, roman care a apărut în 1992, fiind reeditat în mii de exemplare, ultima reeditare în 2009, la Anotimpurile Mariei, apărut în 1995, la Statornicele umbre sau la Vacanţele Preşedintelui publicat în 2012 - fiecare dintre aceste romane este legat de spaţiul marin ca un topos în care personajele îşi găsesc autoarea, regăsindu-se. Dar şi piesele de teatru sunt traversate de această nostalgie a mării, cel puţin, mare parte dintre ele.



Omul din Cerc, prima mea piesă jucată pe scena Teatrului Naţional din Iaşi, în regia lui Ovidiu Lazăr, prezintă viaţa unui comandat de vas, după cum Scene din viaţa lui Constantin cel Mare, jucată de „Zilele Constanţei”, câtiva ani la rând, în regia lui Lucian Iancu şi pe muzica lui Liviu Manolache, are drept cadru chiar spaţiul fostei cetăţi Tomis, pe care Constantin cel Mare a vizitat-o.
 

Dar, revenind la întrebarea ta, o retrospectivă a vieţii este mai greu de făcut. Cred că retrospectiva au făcut-o deja criticii şi istoricii literari, pentru că apar în foarte multe antolologii şi istorii literare, inclusiv în Istoria Literaturii Române, Dramaturgia de Mircea Ghiţulescu, apărută în 2008, dar şi în Dicţionarul General al Literaturii Române, apărut cu un an înainte sub egida Academiei Române, la lirele S-T. Consider că am fost binecuvântată de bunul Dumnezeu cu o familie minunată, un soţ special şi doi copii care mi-au adus multe bucurii. Iar faptul că am făcut cu bucurie profesia de dascăl, având şi harul scrisului, mă determină să cred că am avut în permanenţă nu unul, ci mai mulţi îngeri păzitori. Am fost şi rămân o fire optimistă, iar prin temperamentul meu am reuşit de-a lungul anilor să adun în jurul meu atât familia, cât şi mulţi prieteni. Ceea ce mi se pare cu adevărat important.”

La mulți ani, Cristina Tamaș, cu sănătate și creativitate!