07 Apr, 2020 00:00
2559
„Până la vârsta de 12 ani, Manuc a crescut în casa părintească și a învățat la o școală din Rusciuc. A fost apoi trimis în Moldova, la Iași și la Botoșani la niște negustori armeni, ca să se inițieze în afacerile comerciale. Cu acest prilej, a învățat și limba română. În 1785, după o ședere de aproape cinci ani în Moldova, a fost chemat de tatăl său acasă la Rusciuc. S-a căsătorit pentru prima oară, în 1786, cu fiica unui armean bogat, Avet, tot din Rusciuc. Dar prima lui soție a murit după câțiva ani. Se recăsătorește cu Mariam, fiica lui Hagi Haritium.
Primele documente relative la afacerile lui comerciale datează din anii 1793-1794 pe când Manuc avea 24-25 de ani. Manuc a avut șase copii: Ioan Murad, căsătorit cu Elena Delihanova, fiica generalului rus Grigore Delihanov; Grigore Feirat, necăsătorit, a locuit la Paris unde și-a pierdut vederea; Ecaterina, căsătorită cu Cristofor Lazarov, unul dintre fondatori intitutului Lazarian din Moscova; Pembe se căsătorește cu Iacob Melihtubarian. Alte două fiice, Mariam și Gayane, mor foarte tinere. (...)
Bogatul «prinț» Manuc Bei și-a pus gând să construiască în București un han mare încă înainte de anul 1800, dar împrejurările nu I-au ajutat decât după 1806 când s-a stabilit în capitala Valahiei. Locul pe care a fost construit Hanul Manuc făcea parte, altă dată, din Curtea domnească, al cărei teren începuse să se vândă, în parcele, la licitație, în ultimii ani ai secolului XVIII. Deși existau restricții, care interziceau străinilor să cumpere proprietăți în București și în țară, aceasta nu s-au aplicat lui Manuc, deoarece s-a ținut seama de serviciile aduse țării. În timpul războiului ruso-turc (1806-1812), dar mai ales în ultimii doi ani ai acestui război, Manuc-Bei ajunsese un personaj important, agreat de ruși și mai mult temut de turci, care aveau totuși nevoie de serviciile sale. Pentru a putea face față multiplelor solicitări politice și diplomatice, Manuc Bei și-a creat un adevărat secretariat, în care lucrau colaboratorii lui mai apropiați. În afară de Bogdan Sebastian, mai erau și frații acestuia, Mesrob și Gabriel.
În privința averii sale, aceasta a cunoscut o creștere vertiginoasă: cumpărase multe moșii care-i aduceau mari și sigure venituri anuale. Continua să acumuleze moșii și proprietăți în Ilfov, Prahova și alte județe ale țării. Era proprietarul unor munți din masivul Bucegi dintre Sinaia și Predeal, iar la 16 iunie 1811 cumpără de la serdarul Nicolae Damandi, alias Saogiu, munții Clăbucetul și Piscul Câinelui.(...)
În seara zilei de 20 iunie 1817, Manuc Bei închide pentru totdeauna ochii la conacul lui de la Hâncești. A fost înmormântat lângă biserica armenească din Chișinău, în prezenta mai multor prinți și a contelui Benningsen. Oficialitățile i-au adus ultimul, omagiu. Mai târziu, deasupra mormântului s-a ridicat o cupolă care a fost legată de biserică întocmai unui pridvor ca și cum, împotriva tradiției armenești, ar fi înmormântat în interiorul lăcașului”.
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: