#DobrogeaDigitală: Comerțul tulcean din anul 1879 - „Industria din oraşul Tulcea şi din toată Dobrogea este încă nulă“ (II)

 
 
În luna februarie a anului 1879 apare una dintre cele mai vechi mărturii asupra stării Dobrogei, scrisă de baronul Willem D. Hogguer, un nobil francez, care a călătorit aici, chemat de „afaceri de serviciu”.
 
Scrisă într-un număr restrâns de pagini, mai exact 57, lucrarea se prezintă sub forma unui „jurnal de călătorie“, cu informații adunate sub titlul „Informațiuni asupra Dobrogei”. Însemnările baronului proiectează o imagine asupra provinciei unde francezul a fost nevoit să zăbovească, din pricina unei ierni neobişnuit de aspre și care a dus la întreruperea tuturor căilor de comunicaţie, după cum se arată în prefața cărții.
 
Importanța lucrării decurge, printre altele, din faptul că impresiile baronul d’Hogguer despre provincia pontică fac parte din izvoarele care alcătuiesc o opinie contrară altor autori – opinie culeasă, ce-i drept, din relatările altor călători contemporani cu baronul d’Hogguer - care afirmaseră că ţinutul ar fi peste măsură de insalubru. Este adevărat - afirmă baronul - că unele zone sunt afectate de friguri, favorizate de existenţa bălţilor şi a necunoaşterii de către locuitori a celor mai elementare reguli de igienă.
 


Willem D. Hogguer a vizitat Chiustenge (Constanța), Tulcea, Măcinul, Sulina, Medgidia (cu poziția sa importantă, sub raport comercial, agricol și strategic), districtul Babadag, „partea cea mai bogată, mai sănătoasă și mai interesantă din toată Dobrogea”. Și-a notat detalii despre păduri, saline, cariere, culturile de cereale, comerțul cu grâne, „lânuri” sau pește. Și-a îngăduit chiar să adauge sfaturi și sugestii despre îmbunătățirile care s-ar putea aduce economiei acestei provincii, sesizând potențialul său insuficient exploatat. Lucrarea este completată cu anexe prezentând tabele cu structura populației, prețuri practicate pe piața Tulcei sau produsele exportate din Chiustenge.
 
Seria de articole pe care le vom prezenta în edițiile următoare are rolul de a expune încă o opinie despre Dobrogea anului 1879. În câteva ediții precedente (vezi Citește și) au fost prezentate și alte impresii, astfel că lectorul își poate forma, în urma parcurgerii acestor opinii contrare în unele privințe, o imagine de ansamblu a Dobrogei din acele vremuri.
 
Prima parte a lucrării este dedicată „Considerațiunilor Generale“, în cadrul căreia sunt prezentate: stărea sanitară a Dobrogei, pădurile, bălțile, salinele Dobrogei. În ceea ce privește „Starea Sanitară a Dobrogei“, autorul prezintă în linii mari constatările sale, arătând locurile din teritoriu care păreau a fi mai mult decât insalubre, dar precizând că generalizarea creată de contemporanii săi în această privință ar fi exagerată căci „după opinia mai multor medici locuind de mai mulți ani în Dobrogea, resultă ca reputația de insalubritate ce o are este foarte exagerată“. Acestă secțiune am redat-o integral în edițiile trecute.
 
Tot în primul capitol al lucrării mai sunt regăsite informații privind pădurile, bălțile, salinele, carierele Dobrogei. Astfel că, cu ajutorul datelor colectate și prezentate de baronul d’Hogguer, dar și cu alte opinii prezentate (vezi Citește și), ne putem crea o imagine a Dobrogei, cu referire la domeniile antemenționate, de la sfârșitul secolului XIX. 
 
În cel de-al doilea capitol, intitulat „Cultura Generală“, autorul expune, în două rubrici distincte, „Grânele“ și „Lânurile“. Prima parte prezintă soiurile agricole cultivate pe pământul dobrogean. Trece în revistă date despre locurile fertile pentru cultivare, diferitele soiuri și cantitățile produse. Baronul spune că „nu există isul maşinelor agricole“, țăranii folosind mijloace primitive de cultivare. Amintește și de producția de vin, care este însă „de o calitate de tot proastă“.
 
Rubrica intitulată „Lânurile“ este dedicată prezentării producției de lână din Dobrogea. Datele colectate de autor sunt de interes, cu precădere pentru cei din domeniu, interesați de parcursul istoric agricol al Dobrogei. Sunt așezate în pagină informații despre tipurile de lână, prețuri, dar și cantitățile produse.
 
Cel de-al treilea capitol aduce în discuția „Populațiunea“ și „Comerciul“ localității Tulcea. Descrierea este îndestulătoare, în sensul în care autorul reușește să atingă toate punctele de interes pentru a putea completa, alături și de alte opinii, după cum am mai punctat, imaginea orașului Tulcea de la acea vreme.
 
Prima parte „Populațiunea“ include numărul locuitorilor tulceni, arătând evoluția de la anul 1864 la 1879, dar și alte detalii captivante. Autorul precizează că nu poate avea numărul exact, căci nu au fost transmise date despre locuitorii din spațiul reintegrat Dobrogei în anul 1878.
 
Trecem, așadar, la cea de-a doua rubrică  „Comerciul“, căruia autorul îi acordă o atenție aparte, dovadă spațiul larg dedicat acestor informații și multitudinea de date adunate. În prima partea a textului sunt prezentate intrările și ieșirile din portul Tulcea, produsele, prețurile, profitul, cantitățile. Trebuie subliniate observațiile pertinente ale baronului, el amintinând încă o dată de condițiile desuete de producție.
 
Rubrica este structurată sub forma unor paragrafe dedicate unei anumite teme. A doua parte prezintă: brânzeturile, peștele și icrele, cafeaua, tutunul, untdelemnul etc. comercializate sau produse în Tulcea la acea vreme.
 
Textul de mai jos, ușor modificat din punct de vedere semantic pentru o lecturare mai accesilă, reprezintă a doua parte a rândurilor scrise de d’Hogguer despre „Comerciul “ Tulcei de la 1879:
 
„Brânzeturi. Se expediază din Tulcea un mare număr de brânzeturi ce se aduc transito şi care provin din Bassarabia şi din Moldavia.
 
Pesce sărat. S'a preţuit în 1876 pescele exportat aproape la 560,000 kilog. sau 294,000 franci, ceea ce în raport cu anul precedent dă o diferinţă în mai puţin de 240,000 kilog.
 
Pescii de la Delta Dunării şi de la gurele sale sunt numeroşi şi multi dintr’inşii de un gust foarte ales, preţul lor este foarte moderat.
 
Dacă modul de conservare n'ar fi aşa de primitiv, este evident că, pescii de la Dunărea de jos ar apare cu mult avantaj pe pietele Europei şi ar deveni obiectul unei exportatiuni foarte considerabilă.
 
Icre. Se face în Tulcea un însemnat comerciu de icre, Morunul pescuindu-se între termurile insulel St. Gheorghe şi Vikov.
 
Diferite articole. Celelalte articole cari ar putea deveni obiectul unor exportaţiuni mai active sunt pieile de greb ce țara produce într'o foarte mare cantitate, pieile de vulpe şi de lup care se vând, pe preț curent, cele de vulpi cu 6 fr. 55 c. până la 8 franci 90 cent, și celelalte cu 6 franci gi 65 cent. până la 13 fr. 30 cent., după mărimi, şi care sunt foarte frumoase de şi argăsite cu negligenţă.
 
Pieile de ied sunt cunoscute în Franța unde aproape jumatate se exportează, cealtă jumătate se exportă în Austro-Ungaria.
 
Importatie. Articolele principale de importaţie sunt: orez cafea, unt de-lemn, zahăr, spirt, săpun, țesături de bumbac, petrol, sticlărie, țesăturl şi haine făcute gata (Austria), fierărie. Totalul importaţiunilor în 1876 fu de fr. 3,920,494 pentru portul Tulcea.
 
Importația cafelei a fost de aproape 138,968 franci în 1876.
 
Spirtoasele se importau mai numai din Rusia. Fieraria din Englitera, însă cumpărată la Galați.
 
Untul-de-lemn cumpărat în Constantinople provine din Grecia, din Asia mică, din Syria şi din Insulile Arhipelagulur. Zahărul provine din Franța şi din Hollanda; Austria dă o mică cantitate, cumpărătorile se fac la Constantinopole, la Marsilia sau la Galaț.
 
Cantitatea importată în 1876, 172,800 de kilog. valorând aproape 193,500 de franci.
 
Tutunurile. Importaţia tutunului se făcea numai din Constantinopole şi alte părţi ale Turciei ce reprezinta la importatie o valoare de 468,000 franci şi o cantitate de 58,500 kilograme.
 
Scânduri. Se face în Tulcea o însemnată importație de scânduri ce vin din Moldavia şi din Bucovina.
 
Acestel scurte analise de comerciul Tulcei cred de trebuință a adăoga un tablou de preţurile curente în mijlocupe anil 1876-1877 (a se vedea anexele).
 
Industria. Industria din oraşul Tulcea şi din toată Dobrogea este încă nulă, însă, cu concursul unui guvern luninat, trebuie neapărat să ajungă la o repede desvoltare daca s'ar lua în considerație abondanţa şi cualitatea materiilor prime.“
 
Va urma.
 
Descarcă gratuit lucrarea „Informațiuni asupra Dobrogei“ de Willem D. Hogguer din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța
 
Sursă foto cu rol ilustrativ: ZIUA de Constanța
 
Citește și:

#DobrogeaDigitală: Comerțul tulcean din anul 1879 - „Vânzarea lânurilor s-a făcut sub condiții deplorabile“ (I)
#DobrogeaDigitală: O călătorie în timp - orașul Constanța în urmă cu 130 de ani (I). Necesitatea unei reconstituiri istorice
#citeşteDobrogea: O călătorie în timp. Orașul Constanța în urmă cu 130 de ani (II). Statuia, Delavrancea, plajele și primarii
#citeșteDobrogea: O călătorie în timp. Orașul Constanța în urmă cu 130 de ani (III). Sala de Cură, edificii și străzi
Cum arăta Constanţa în perioada 1880-1895?: Populaţia, vechile străzi şi clădirile publice (I) (galerie foto)
#citeșteDobrogea: Populația Dobrogei și veniturile obținute în 1879
#citeşteDobrogea TOMI - CONSTANŢA monografie (1931). Capitolul III. Stăpânirea turcească. Kustendje: Starea economică a Constanţei în ajunul războiului din 1877
#citeșteDobrogea: Dobrogea după 1877, văzută prin ochii contemporanilor