#DobrogeaDigitală: „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie“, de Marian Moșneagu. „Elisabeta“ versus „Potemkin“ (19-28 iunie 1905)

 

• Cel de-al cincilea capitol al cărții „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie“, de Marian Moșneagu este intitulat  „Elisabeta“ versus „Potemkin“ (19-28 iunie 1905).
• Titlul sugestiv scoate în evidență momentul în care nava rusă, „Potemkin“ a ajus pe teritoriul țării noastre pentru a se aproviziona, într-un moment de rebeliune. Nava rusă dispunea de o forță inimaginabilă comparativ cu „Elisabeta“ care era considerată cantitate neglijabilă. În acest capitol este descris felul în care s-a acționat astfel încât situația să nu degenereze, dar și ce a urmat.

Volumul comandorului (r) dr. Marian Moșneagu, „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie“, face parte din colecţia lansată de autor în anul 2002, „Nave militare româneşti“. Structurată în opt capitole, derulate cronologic, cartea este o veritabilă monografie a primului crucişător al Marinei Militare Române, urmărind, cronologic, toate voiajele, campaniile, manevrele, misiunile și evenimentele în care a fost implicat, de-a lungul celor trei decenii în care a străbătut mările și oceanele lumii. Materialul bogat documentat este completat cu o interesantă galerie de fotografii cu nava în diferite ipostaze, cu echipajele sale sau cu familia regală.

Parcurgând filele din această scriere, am văzut în capitolul I cum s-a pregătit armata marină și care erau ipotezele de război, iar în cel de-al doilea capitol am descoperit detalii importante din momentul escalei la șantierul naval din Constantinopol pentru reparații. Al treilea capitol este și cel mai vast din întregul volum.

Ajungem, iată, la cel de-al patrulea capitol în care poveștile arată mai mult din viața pe care o duceau oamenii în acele vremuri. Despre petreceri, despre felul în care se organizau, despre munca pe care o depuneau. Despre capitolul cinci veți citi în rândurile de mai jos.

„Elisabeta“ versus „Potemkin“ (19-28 iunie 1905)

„Pe 28 mai s-a reluat programul de serviciu in mod obişnuit, care nu a durat decât până la 19 iunie când comandantul Diviziei de Mare a primit o telegramă de la comandantul garnizoanei Sulina prin care acesta făcea cunoscut că la ora 6.00 dimineaţa s-a distins venind din largul mării, dinspre Insula Şerpilor, un cuirasat mare cu trei coşuri şi două catarge insoţit de un torpilor. Ambele nave navigau cu viteză mică, la circa 8 mile de coastă, indreptându-se spre Sf. Gheorghe.

Cunoscându-se evenimentele revoluţionare din Rusia şi verificându-se datele semnalate, s-a stabilit fără dificultate că acest bastiment era cuirasatul „Kneaz Potemkin Tavricesld“, cel mai mare şi un puternic vas al Marinei Ruse din Marea Neagră, al cărui echipaj se revoltase. În întâmpinarea acestei vizite neaşteptate pe care bastimentul o făcea pentru a se reaproviziona, in gabia crucişătorului s-a înfiinţat un post de observaţie şi a fost înştiinţat şi comandantul staţionarului rus „Psezuape“, care se afla ancorat lângă crucişătorul „Elisabeta“.
   
La 6.15, au fost recunoscute din gabie cuirasatul insoţit de torpilor venind de la Nord şi indreptându-se spre Constanţa. La ora 7.00 acestea ancorând în larg, cam la 2,5 km de port. Imediat s-au remarcat mai multe focuri de tun ca de salut, insă fără a se auzi. Cum însă acest salut nu a fost făcut după uzurile stabilite, nu i s-a răspuns. În acest timp, a fost trimis in vizită un ofiţer de la crucişător, care s-a deplasat la bord împreună cu căpitanul portului, bastimentele purtând numai pavilionul naţional legal şi flamura de război regulamentară, fără alt semn distinctiv. Sosirea navelor ruseşti a cauzat o vie nelinişte in tot oraşul. Prefectul judeţului, colonelul Mihail Capşa şi primarul oraşului au venit la bordul crucişătorului pentru a-l consulta pe comandant asupra atitudinii ce urma a se adopta faţă de aceste bastimente.“

Situația în care s-au trezit comandantul crucişătorului, cu prefectul, primarul şi căpitanul i-a obligat să găsească o soluție prin care să nu inflameze situația, ca rușii să atace. Având în vedere forța mare pe care o deținea nava rusă în comparația cu nava românilor, presiunea devenea și mai mare. Cu toate acestea, pe la ora 21.00, când comandorul crucișătorului a mers pe cheu să discute cu prefectul județului, a descoperit un cuirasat ai căror mateloți au cerut permisiunea de a debarca în România, de teama de a nu fi abandonați.

„Atitudinea acestora lăsa să se întrevadă starea sufletească deprimantă şi situaţia extremă în care se găseau şi asumarea grozăviilor pe care le comiseseră. Ca urmare, păreau să implore ca un act de milă din partea autorităţilor permisiunea de a debarca în România, sentiment împărtăşit, se pare, de majoritatea echipajului. Comandantul le-a recomandat să se întoarcă la bord şi să-i spună şefului lor să trimită o delegaţie la „Elisabeta“ pentru a le da un răspuns şi, în caz că s-ar hotărî să se debarce, să se regleze luarea în primire a navelor.“

La bord, toate au fost organizate, iar echipajul a vegheat toată noaptea pe poziție, gata de actac în cazul unui ordin.  Seara, au ajuns pe „Elisabeta“ cei trei răzvrătiți împreună cu comandorul lor. Așa cum stabiliseră, a fost trimisă o cerere pe Elisabeta, acceptată de comandor cu condiția predării bastimentului în interiorul portului. Acest lucru a fost refuzat de șeful revoluționarilor, făcând o nouă cerere de aprovizionare care a fost respinsă. Astfel, cei trei s-au întors pe nava lor promițând că a doua zi vor pleca.

„Ordinul Ministerului de Război, sosit la ora 1.00 noaptea, sancţiona toate măsurile luate de comandant şi care s-au menţinut întocmai. Aceleaşi măsuri au fost ordonate şi bricului „Mircea”. La ora 4.35, torpilorul rus s-a îndreptat spre intrarea portului. Imediat, comandantul a ordonat deschiderea focului, trăgăndu-se cu tunul nr. 3 Nordenfeld un foc orb de avertismentşi un al doilea cu proiectil încărcat spre larg. Ulterior a dat ordin de începerea focurilor de către toate piesele din port asupra navei însă s-a observat că instantaneu torpilorul a pus maşina înapoi cu toată viteza şi luând largul mării, s-a retras lângă cuirasat, de lângă care nu s-a mai dezlipit până la plecare. “  
Sursa foto: „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie“, de Marian Moșneagu.
 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Citește și:
 
#DobrogeaDigitală: „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie“, de Marian Moșneagu. Pregătirea armatei marine și ipotezele de război (galerie foto)

#DobrogeaDigitală: „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie“, de Marian Moșneagu. Momentul escalei făcute în șantierul naval din Constantinopol, pentru reparaţii.

#DobrogeaDigitală: „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie“, de Marian Moșneagu. Din nou în escadra Mării Negre

#DobrogeaDigitală: „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie“, de Marian Moșneagu. Suport al diplomaţiei naţionale