#DobrogeaDigitală: La mulți ani, Liviu Manolache!

 
Născut pe 20 octombrie 1955, Liviu Manolache a crescut în Teatrul Fantasio, acolo unde mergea adesea alături de tatăl său, reputatul Aurel Manolache, asistând la repetiții și „furând meserie” de la marii actori ai scenei constănțene.
 


Mai târziu, avea să revină aici, el însuși actor, regizor sau compozitor, protagonist al unor spectacole care au rămas în conștiința noastră culturală, dar și om al cetății, puternic implicat în viața urbei de care este legat printr-o moștenire de excepție.
 
Printre cei 62 de seniori ai scenei constănţene omagiaţi de ZIUA de Constanţa, pe 12 iunie 2018, cu prilejul evenimentului „Incredibila memorie a teatrului constănţean“, s-a aflat și maestrul Liviu Manolache, căruia i s-a decernat Medalia „Jean Ionescu“ împreună cu placheta #RespectTeatru şi scrisoarea de recunoştinţă a Primăriei Constanţa.


Într-un capitol dedicat acestui artist de mare forță, în volumul „Dulcea povară”, regretatul secretar literar Jean Badea îi făcea un portet memorabil:
 
„Istoria vieţii artistice de la noi şi de aiurea nu oferă multe cazuri de copii ai unor actori de renume care să fi călcat cu dreptul pe urmele părinţilor. Destule odrasle ale acestora au eşuat în mediocritate sau în ratare definitivă.
Liviu Manolache a crescut printre actorii, soliştii şi balerinii de la Fantasio şi, la absolvirea liceului, nu a avut altă opţiune în afara IATC-ului. A reuşit în a doua încercare, fiind pregătit de actorul Petre Gheorghiu, de la Bulandra, un „dascăl de admitere" cu excelente rezultate de-a lungul anilor.
Liviu a fost un student care a intrat cu seriozitate în studiul actoriei, această trăsătură fiind în mod cert o moştenire de familie, pe linie paternă, ca şi darul de a „inventa" melodii pentru spectacolele de scenă. Întoarcerea acasă, la Teatrul Dramatic, în anul 1981, era singura „mişcare" pe care o putea face, pentru că, în ciuda aparenţei de gravitate şi austeritate, Liviu este un sentimental în relaţia cu părinţii, cu familia sa, cu studenţii şi colegii săi, chiar dacă nu-şi afişează emoţiile cu ostentaţie.

De peste 30 de ani face teatru de cea mai bună calitate pe aceeaşi scenă şi nu oboseşte să compună muzică pentru spectacolele de teatru, de la propriul recital (împreună cu regretatul Vasile Cojocaru), Lecţia de dragoste la prima vedere la Sânziana şi Pepelea (,,[ ... ] a cărui muzică atrăgătoare a scris-o cu melodicitate, în ritmuri moderne convenabile, remarcabilul compozitor constănţean Liviu Manolache" - Valentin Silvestru), Mincinosul, Oedip, Regele cerb şi altele. Trebuie amintite şi spectacolele din Marea Britanie - Cu dragoste, de la Nicolae, pentru care a realizat coloana sonoră şi care a fost prezentat, în 1998, la Bristol Old Vie, şi Viorica şi îngerul, spectacol căruia i-a semnat, de asemenea, coloana sonoră, dar în care a avut şi dublu rol, principal şi secundar. Acesta a fost prezentat în anul 2000, la Theatre Centre, Londra, şi Sherman Theatre, Cardiff. După succesul înregistrat aici, Liviu a fost primit în Uniunea Artiştilor din ţara lui Shakespeare (UNITER-ul lor). Este, de asemenea, membru onorific al Uniunii Teatrale din Turcia -TOBAV.

Revenind la rolurile sale de la Teatrul „Ovidius", Liviu Manolache a fost Pepelea / Sânziana şi Pepelea, Botard / Rinocerii, Rică Venturiano / O noapte furtunoasă, Paul Bratter / Desculţ în parc, Biff / Moartea unui comis-voiajor, Kiss/ Unde-i revolverul?, Dobcinski / Revizorul - ca să amintesc doar câteva dintr-o lungă listă.

N-a refuzat nici colaborarea cu Opera Constanţa, care l-a solicitat pentru a-l interpreta pe Celestin-Florindo din opereta Mam'zelle Nitouche, sau cu Teatrul „Fantasio", unde a pus în scenă, împreună cu Dominic Dembinski, un reuşit musical pentru copii, Cioc-bac, hai la joc!. O altă chemare a sa a fost Teatrul de Păpuşi, pe care l-a coordonat în perioada 1993-1999, fiind „debarcat", cam abuziv, de un director capricios şi vindicativ.

Liviu Manolache este acum un actor cu experienţă, cu succese profesionale. Dar se află la o vârstă care îi îngăduie să viseze un viitor pentru care şi-a fixat deja „ţinte" precise, intuite şi pregătite cu meticulozitate. Cum îl ştiu pasionat, riguros şi exigent, sunt convins că nu va rămâne dator nici scenei, nici muzicii sau continuării Festivalului „Mamaia Copiilor", în memoria tatălui său...”.
 
 
 
Sursa foto: Arhiva ZIUA de Constanța
 
Citește și:

#RespectTeatru: Medalia „Jean Ionescu“ şi placheta CJC #RespectTeatru, pentru actorul Liviu Manolache