#DobrogeaDigitală: „Populațiunea“ orașului Tulcea din anul 1879

 

• Willem D. Hogguer a vizitat Chiustenge (Constanța), Tulcea, Măcinul, Sulina, Medgidia (cu poziția sa importantă, sub raport comercial, agricol și strategic), districtul Babadag, „partea cea mai bogată, mai sănătoasă și mai interesantă din toată Dobrogea”. Și-a notat detalii despre păduri, saline, cariere, culturile de cereale, comerțul cu grâne, „lânuri” sau pește. Și-a îngăduit chiar să adauge sfaturi și sugestii despre îmbunătățirile care s-ar putea aduce economiei acestei provincii, sesizând potențialul său insuficient exploatat.

 

• Lucrarea este completată cu anexe prezentând tabele cu structura populației, prețuri practicate pe piața Tulcei sau produsele exportate din Chiustenge.

 
 
În luna februarie a anului 1879 apare una dintre cele mai vechi mărturii asupra stării Dobrogei, scrisă de baronul Willem D. Hogguer, un nobil francez, care a călătorit aici, chemat de „afaceri de serviciu”.
 
Scrisă într-un număr restrâns de pagini, mai exact 57, lucrarea se prezintă sub forma unui „jurnal de călătorie“, cu informații adunate sub titlul „Informațiuni asupra Dobrogei”. Însemnările baronului proiectează o imagine asupra provinciei unde francezul a fost nevoit să zăbovească, din pricina unei ierni neobişnuit de aspre și care a dus la întreruperea tuturor căilor de comunicaţie, după cum se arată în prefața cărții.
 
Importanța lucrării decurge, printre altele, din faptul că impresiile baronul d’Hogguer despre provincia pontică fac parte din izvoarele care alcătuiesc o opinie contrară altor autori – opinie culeasă, ce-i drept, din relatările altor călători contemporani cu baronul d’Hogguer - care afirmaseră că ţinutul ar fi peste măsură de insalubru. Este adevărat - afirmă baronul - că unele zone sunt afectate de friguri, favorizate de existenţa bălţilor şi a necunoaşterii de către locuitori a celor mai elementare reguli de igienă.
 
Willem D. Hogguer a vizitat Chiustenge (Constanța), Tulcea, Măcinul, Sulina, Medgidia (cu poziția sa importantă, sub raport comercial, agricol și strategic), districtul Babadag, „partea cea mai bogată, mai sănătoasă și mai interesantă din toată Dobrogea”. Și-a notat detalii despre păduri, saline, cariere, culturile de cereale, comerțul cu grâne, „lânuri” sau pește. Și-a îngăduit chiar să adauge sfaturi și sugestii despre îmbunătățirile care s-ar putea aduce economiei acestei provincii, sesizând potențialul său insuficient exploatat. Lucrarea este completată cu anexe prezentând tabele cu structura populației, prețuri practicate pe piața Tulcei sau produsele exportate din Chiustenge.
 
Seria de articole pe care le vom prezenta în edițiile următoare are rolul de a expune încă o opinie despre Dobrogea anului 1879. În câteva ediții precedente (vezi Citește și) au fost prezentate și alte impresii, astfel că lectorul își poate forma, în urma parcurgerii acestor opinii contrare în unele privințe, o imagine de ansamblu a Dobrogei din acele vremuri.
 
Prima parte a lucrării este dedicată „Considerațiunilor Generale“, în cadrul căreia sunt prezentate: stărea sanitară a Dobrogei, pădurile, bălțile, salinele Dobrogei. În ceea ce privește „Starea Sanitară a Dobrogei“, autorul prezintă în linii mari constatările sale, arătând locurile din teritoriu care păreau a fi mai mult decât insalubre, dar precizând că generalizarea creată de contemporanii săi în această privință ar fi exagerată căci „după opinia mai multor medici locuind de mai mulți ani în Dobrogea, resultă ca reputația de insalubritate ce o are este foarte exagerată“. Acestă secțiune am redat-o integral în edițiile trecute.
 
Tot în primul capitol al lucrării mai sunt regăsite informații privind pădurile, bălțile, salinele, carierele Dobrogei. Astfel că, cu ajutorul datelor colectate și prezentate de baronul d’Hogguer, dar și cu alte opinii prezentate (vezi Citește și), ne putem crea o imagine a Dobrogei, cu referire la domeniile antemenționate, de la sfârșitul secolului XIX. 
 


În cel de-al doilea capitol, intitulat „Cultura Generală“, autorul expune, în două rubrici distincte, „Grânele“ și „Lânurile“. Prima parte prezintă soiurile agricole cultivate pe pământul dobrogean. Trece în revistă date despre locurile fertile pentru cultivare, diferitele soiuri și cantitățile produse. Baronul spune că „nu există isul maşinelor agricole“, țăranii folosind mijloace primitive de cultivare. Amintește și de producția de vin, care este însă „de o calitate de tot proastă“.
 
Rubrica intitulată „Lânurile“ este dedicată prezentării producției de lână din Dobrogea. Datele colectate de autor sunt de interes, cu precădere pentru cei din domeniu, interesați de parcursul istoric agricol al Dobrogei. Sunt așezate în pagină informații despre tipurile de lână, prețuri, dar și cantitățile produse.
 
Cel de-al treilea capitol aduce în discuția „Populațiunea“ și „Comerciul“ localității Tulcea. Descrierea este îndestulătoare, în sensul în care autorul reușește să atingă toate punctele de interes pentru a putea completa, alături și de alte opinii, imaginea orașului Tulcea de la acea vreme.
 
Prima parte „Populațiunea“ include numărul locuitorilor tulceni, arătând evoluția de la anul 1864 la 1879, dar și alte detalii captivante. Autorul precizează că nu poate avea numărul exact, căci nu au fost transmise date despre locuitorii din spațiul reintegrat Dobrogei în anul 1878. Textul de mai jos, ușor modificat din punct de vedere semantic pentru o lecturare mai accesilă, reprezintă rândurile scrise de d’Hogguer despre „Populațiunea“ Tulcei de la 1879:
 
„După Péters, la 1864, Tulcea poseda o populatie de 30 000 de suflete care se sub-împărțea între naționalitățile clasate cum urmează, după importanta cifrei: Greci, Bulgari, Ruşi, fară distincţiune de caste, Români, Turci, Tartari, Ebrei, şi Armeni.
 
Acest număr şi sub-împărțirile sale care putea să fie îndestul de esact la epoca în care Peters visita Dobrogea, astazi nu mai poate fi acceptabil.
 
Bulgarii formează actualmente cea d'anteiu subdivisiune, în al doilea rând vin Românii, al căror număr a crescut într-un mod foarte simțitor în aceşti din urmă ani.
 
În al treilea rând vin Grecii, Ruşii, Armenii, Turcii, Nemții Ebreiu, etc.
 
Mai multe mii de Turci, de Lazi şi de Circasieni, complectau probabil numărul dat de Peters. Din fericire acest din urmă element a dispărut cu totul din Dobrogea. Pe de altă parte, ce e drept, Turcii încep a se întoarce în oraş, încetul cu încetul, însă numărul lor este încă foarte restrâns.
 
Cred că, drept basă principală a unui calcul aproximativ asupra populației din Tulcea, se poate lua ca toată încredere voluminoasă lucrare a recensemêntulul făcut din ordinul domnului Bieloserkovitz, fost guveruntor al Dobrogei, care da Tulcei o populație de 17 000 suflete aproape.
 
Adăugând la acest număr aproape 150 de familii turcești întoarse în caminurile lor de atunci încoace, s-ar putea face cine-va o idee atat de esact pe cât şi de posibilă de populația din Tulcea.
 
Aproape de aceasta, cred de trebuința de a face să se bage de seamă că o parte din tablourile statistice, anexate la aceste observațiuni, sunt basate pe studiile rasești, asemenea și pe desluşirile şi documentele ce mi s'au comunicat cu multă curtenire de domnii Ghika, prefectul din Tulcea, Opranu, prefectul din Kiustenge şi pe mai multe estrase de raporturi ce mi s'au fost dat de d. Langlais, consul al Franței la Tulcea, de d-nit Senac si Dogliotti, agent cousular al Franței și al Italiei la Kiustenge, și de cei mai principali neguțători ai Dobrogei.
 
Documentele rusesci, afară de câte-va erori inevitabile, mi s'a parut cât se pot considera ca îndestul de esacte și demne de atențiune, caci sunt fructul studiilor şefilor de districte pe vremea gestiunei domnului de Bieloserkowitz, adică în timp de două zeci de luni de administrație.
 
Asemenea trebue să însemnez că, în arătările statistise rusesci ale populaţiel nu sunt cuprinse acele părți ale teritoriului de la miază-zi de Kiustenge și despre minză-noapte de Cernavodă, pe care tratatul din Berlin, și apoi comisiunea de delimitare a graniţelor, le-a anexat Romăniei Transdanubiană, şi asupra cărora mi-este cu totul greu a dobândi deslușiri esacte; căci autorităţile Române, cu tot zelul și bună-voinţă ce desfășură, sunt de prea putin timp instalate, satele fiind foarte depărtate, comunicațiile prea grele ierna în această țară unde nu există mai niciun drum, şi personalul însărcinat cu lucrarea recensemântului este prea restrâns.
 
Ar fi bine dar să se primească sub reserva cifrele ce sunt în stare a da asupra acestei parți României Transdanubiană.“
 
Va urma.
 
Descarcă gratuit lucrarea „Informațiuni asupra Dobrogei“ de Willem D. Hogguer din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța
 
Sursă foto cu rol ilustrativ: ZIUA de Constanța
 
Citește și:

#DobrogeaDigitală: Producția de lână din Dobrogea anului 1879 - „Lâna e aceea ce interesează direct pe Europa“
#DobrogeaDigitală: O călătorie în timp - orașul Constanța în urmă cu 130 de ani (I). Necesitatea unei reconstituiri istorice
#citeşteDobrogea: O călătorie în timp. Orașul Constanța în urmă cu 130 de ani (II). Statuia, Delavrancea, plajele și primarii
#citeșteDobrogea: O călătorie în timp. Orașul Constanța în urmă cu 130 de ani (III). Sala de Cură, edificii și străzi
Cum arăta Constanţa în perioada 1880-1895?: Populaţia, vechile străzi şi clădirile publice (I) (galerie foto)
#citeșteDobrogea: Populația Dobrogei și veniturile obținute în 1879
#citeşteDobrogea TOMI - CONSTANŢA monografie (1931). Capitolul III. Stăpânirea turcească. Kustendje: Starea economică a Constanţei în ajunul războiului din 1877
#citeșteDobrogea: Dobrogea după 1877, văzută prin ochii contemporanilor