#DunăreaCălăuzăTuristică: Defileul Dunării - „Din această epocă datează şi «Turnul lui Sever», cu bazilica vecină“

În anul 1935, după ce vizitează Dunărea, R.I. Călinescu publică în colaborare cu Administraţia Comercială a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă lucrarea „Dunărea. Călăuză turistică“.

 
Autorul este deja cunoscut  pentru o altă  operă, asemănătoare acesteia, „Cutreerând Dobrogea Meridională“, disponibilă în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța. Lucrarea de față prezintă, asemenea unui ghid turistic, detalii despre Dunăre, ilustrând informația cu o mulțime de fotografii.
 
Autorul precizează încă de la început că volumul de față vine în sprijinul turismului intern, grav afectat de criza de la acea vreme. R.I. Călinescu notează că lucrarea este „un îndemn pentru vizitarea locurilor descriese“ ca urmare a „lipsei de întreprinderi turistice, de importanţa celor streine, care a făcut ca şi în această ramură de activitate să nu fim la înălţimea streinâtăţei“.
 
Pe parcursul celor 142 de pagini sunt notate informații prețioase necesare unui turist care dorește să exploreze tainele dunărere, stilul narativ folosit fiind accesibil, iar datele științifice  prezentate într-o maniera abordabilă tuturor. Cartea este structurată în două mari capitole cu patru anexe.
 
Primul capitol este dedicat prezentării generale a Dunării „de la izvor până la frontiera României“ în care regăsim informații de cultură generale despre fluviu. Al doilea capitol ne introduce în Dunărea românească, fiind structurat la rândul său în trei subcapitole: Defileul Dunării, Dunărea de la Turnu-Severin la Brăila, Dunărea maritimă (de la Brăila la Mare).
 
Anexele necesită o atenție sporită, fiind importante pentru turiștii vremii prin prisma utilității turistice a acestora. Acestea prezintă: Mersul vapoarelor de pasageri N.F.R, Călătoriile cu vapoarele N.F.R. Informaţiuni, Tarife N. F. R.
 
Continuăm cu expunerea lucrării antemenționate cu cel de-al doilea capitol intitulat sugestiv „Dunărea românească“. Capitolul debutează cu un preambul dedicat „Generalităților“. Autorul ne introduce, astfel, în Dunărea românească prezentând pe mai multe pagini Dunărea, trecând în revistă detalii geografie, economie, etimologice etc. Acesta realizează întregul traseu al fluviului de pe teritoriul României, adăugând și informații istorice relevante și captivante.
 
Primul subcapitol este intitulat „Defileul Dunării“, descris pe mai multe pagini. Autorul noteaza detalii despre atracțiile zonei vizibile în timpul excursiei sale cu vaporul în Defileu. Detaliile creeaza verosimil o panoramă impresionantă. Ajungem, astăzi, în Turnu Severin, oraș milenar, „o adevărată grădină a naturii care strecoară în suflet balsam de linişte şi încântare“. Autorul face o descriere detaliată a localității, trecând prin istoria sa, de la începuturi și până la momentul scrierii cărții, anul 1935. Acesta integrează și detalii despre Muzeul Regiunii Porţilor de Fier din Turnu Severin, Palatul Cultural, portul orașului și dotările acestuia din acea vreme.
 
Textul integrat în lucrarea antemenționată ne introduce în atmosfera acelor ani prin detaliile oferite și construcția narativă specifică, cititorul parcurgând ușor rândurile redate mai jos. Descrierea orașului Turnu Severin se întinde pe mai multe pagini, astfel că astăzi prezentăm prima parte, restul urmând a fi prezentat într-o ediție viitoare:
 
„Odată cu podul peste Dunăre, s’au construit la capetele acestuia şi 2 castre de apărare. Împrejurul garnizoanei permanente Drubeta s’au stabilit negustori, familii de ale soldaţilor şi de ale veteranilor împroprietăriţi, care au format un orăşel, numit la început municipium şi apoi colonie.
 
În această colonie, alături de clădirile particulare şi publice, se ridicau temple, portice, altare şi monumente consacrate divinităţilor (Jupiter, Junona, Minerva, Marte, Venus, Diana, etc.), ca şi monumente de ale împăraţilor.
 
O vizită la Muzeul Regiunii Porţilor de Fier din T. Severin, edifică pe oricine cu prisosinţă, de preciziunea şi simţul artistic cu care au fost executate aceste lucrări până în epoca în care năvălirile violente ale popoarelor germanice au tulburat viaţa paşnică şi civilizaţia Daciei, pentru a o înăbuşi apoi complect spre finele secolului al 3-lea, timp de un mileniu.
 
Viaţa care a sporit aci, viguroasă şi în forme de înaltă cultură şi civilizaţie romană, a mocnit până pe la 1.200 d. Ch., când cavalerii loaniţi, aduşi aci în 1247 de regele ungur Bela al IV-lea, ridică un burg pe ruinele Drubetei şi fondează o ţară a Severinului.
 
E probabil că din această epocă datează şi «Turnul lui Sever», cu bazilica vecină. În afară de Muzeul Porţilor de Fier, adăgostit în clădirea Internatului Liceului Ţraian, edificiul de cea mai mare importanţă al Severinului este Palatul Cultural, proprietate a Societăţii culturale «Teatrul Comunal».
 
Acest măreţ edificiu, operă a defunctului arhitect G. Cerchez, cuprinde 7 săli mari şi anume: 3 săli suprapuse, formând aripa de răsărit, în care sunt instalate Biblioteca «Bibicescu», cinematograful şi restaurantul; alte 3 săli, tot suprapuse, formând aripa de apus, în care se află Muzeul Istrati, salonul de festivităţi şi sala ajutătoare.
 
La mijloc, între cele 2 aripi, se află marea sală a teatrului, încă neterminată. Cât priveşte portul, el are o lungime de 5 km., începând dela piciorul podului lui Traian şi întinzându-se până la punctul numit Oboare. Este prevăzut cu două platforme, cu instalaţii pentru legatul vaselor şi cu scări de piatră T. Severin pentru acces la Dunăre.
 
În port există legături telefonice cu oraşul. Lipsesc însă instalaţiile mecanice, încât încărcările şi descărcările se fac cu braţele. Şantierul naval este proprietatea Statului şi poate construi şi repara tot felul de vase şi maşini pentru Stat ca şi pentru particulari.
 
El posedă cală proprie pentru scos vasele pe uscat, apoi ateliere de fierărie, strungărie, lemnărie, uzină electrică proprie, magazii şi tot felul de depozite. A construit, în afară de şlepuri şi vase mari pentru navigaţie, care sunt admirate şi în streinătate, cum sunt vasele de pasageri «Principele Carol», remorcherul «Traian», vase de un total de 58.000 tone şi vapoare de 65.000 cai.
 
De asemenea a efectuat pontoane pentru acostarea vaselor în porturi, drăgi, şalande, macarale şi alte instalaţii pentru întreţinerea căei navigabile; apoi macarale în porturi, poduri pentru C.F.R., şosele şi porturi, rezervoare de petrol, etc.
 
În urma unui concurs cu şantierele navale streine, şantierul din T. Severin a fost însărcinat în 1901 cu efectuarea iachtului regal sârbesc «Regina Draga», răscumpărat apoi de serviciul porturilor şi botezat cu numele «Domniţa Florica“.
 
În timpul războiului, şantierul s’a distins prin efectuarea de maşini şi instalaţii pentru fabricarea muniţiilor de război, fabricând chiar muniţiuni pentru tunurile de marină şi artilerie grea. Autorităţile aflate în port sunt următoarele: căpitănie de port, oficiu vamal, serviciu hidraulic, poliţie de frontieră, serviciu sanitar, inspectoratul şi agenţia N.F.R.
 
În oraş există: prefectură de judeţ, tribunal cu 2 secţii, cameră agricolă şi de comerţ, sucursala Băncii Naţionale, un aeroport cu post de telegrafie fără fir, etc. Vaporul N.F.R.-ului, care face cursa Baziaş - T. Severin, soseşte la T. Severin la ora 12,40 a. m.. Lunea şi Joia. În aceleaşi zile, la ora 2,45 p.m., acest vapor are legătură cu vapoarele ce face cursa T. Severin - Galaţi.“
 
Va urma.