#DunăreaCălăuzăTuristică: Defileul Dunării - Turnu Severin, orașul „care pluteşte în preajma zidurilor rămase din opera lui Apollodor din Damasc“

În anul 1935, după ce vizitează Dunărea, R.I. Călinescu publică în colaborare cu Administraţia Comercială a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă lucrarea „Dunărea. Călăuză turistică“.

Autorul este deja cunoscut  pentru o altă  operă, asemănătoare acesteia, „Cutreerând Dobrogea Meridională“, disponibilă în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța. Lucrarea de față prezintă, asemenea unui ghid turistic, detalii despre Dunăre, ilustrând informația cu o mulțime de fotografii.
 
Autorul precizează încă de la început că volumul de față vine în sprijinul turismului intern, grav afectat de criza de la acea vreme. R.I. Călinescu notează că lucrarea este „un îndemn pentru vizitarea locurilor descriese“ ca urmare a „lipsei de întreprinderi turistice, de importanţa celor streine, care a făcut ca şi în această ramură de activitate să nu fim la înălţimea streinâtăţei“.
 
Pe parcursul celor 142 de pagini sunt notate informații prețioase necesare unui turist care dorește să exploreze tainele dunărere, stilul narativ folosit fiind accesibil, iar datele științifice  prezentate într-o maniera abordabilă tuturor. Cartea este structurată în două mari capitole cu patru anexe.
 
Primul capitol este dedicat prezentării generale a Dunării „de la izvor până la frontiera României“ în care regăsim informații de cultură generale despre fluviu. Al doilea capitol ne introduce în Dunărea românească, fiind structurat la rândul său în trei subcapitole: Defileul Dunării, Dunărea de la Turnu-Severin la Brăila, Dunărea maritimă (de la Brăila la Mare).
 
Anexele necesită o atenție sporită, fiind importante pentru turiștii vremii prin prisma utilității turistice a acestora. Acestea prezintă: Mersul vapoarelor de pasageri N.F.R, Călătoriile cu vapoarele N.F.R. Informaţiuni, Tarife N. F. R.
 
Continuăm cu expunerea lucrării antemenționate cu cel de-al doilea capitol intitulat sugestiv „Dunărea românească“. Capitolul debutează cu un preambul dedicat „Generalităților“. Autorul ne introduce, astfel, în Dunărea românească prezentând pe mai multe pagini Dunărea, trecând în revistă detalii geografie, economie, etimologice etc. Acesta realizează întregul traseu al fluviului de pe teritoriul României, adăugând și informații istorice relevante și captivante.
 
Primul subcapitol este intitulat „Defileul Dunării“, descris pe mai multe pagini. Autorul noteaza detalii despre atracțiile zonei vizibile în timpul excursiei sale cu vaporul în Defileu. Detaliile creeaza verosimil o panoramă impresionantă. Ajungem, astăzi, în Turnu Severin, oraș milenar, „o adevărată grădină a naturii care strecoară în suflet balsam de linişte şi încântare“. Autorul face o descriere detaliată a localității, trecând prin istoria sa, de la începuturi și până la momentul scrierii cărții, anul 1935. 



Textul integrat în lucrarea antemenționată ne introduce în atmosfera acelor ani prin detaliile oferite și construcția narativă specifică, cititorul parcurgând ușor rândurile redate mai jos. Descrierea orașului Turnu Severin se întinde pe mai multe pagini, astfel că astăzi prezentăm prima parte, restul urmând a fi prezentat într-o ediție viitoare:
 
„După câtva timp de mers, apare la dreapta cetatea şi orăşelul sârbesc cu port la Dunăre, Cladova, iar în stânga pe malul românesc începe să se vadă la oarecare depărtare, Turnu-Severin. 

Turnu-Severin este un oraş frumos şi curat, aşezat pe o terasă a Dunării (având o populaţie de 40.000 locuitori). Comorile sale arheologice, strânse de bărbaţi destoinici, printre care trebuie să cităm mai ales pe distinsul istoric Al. Bărcilă, unul dintre cei mai buni istorici ai noştri, explică multe din faptele istorice petrecute în defileul Dunării, dealungul timpurilor. 

Dealtfel acest oraş este atrăgător chiar şi numai prin clima sa blândă şi prin nenumăratele sale grădini cu flori. El însuşi este o adevărată grădină a naturii care strecoară în suflet balsam de linişte şi încântare. 

Totuşi, mai mult decât drăgălăşia oraşului de azi şi decât măreţia condiţiunilor sale geografice, este duhul vremurilor de mult trecute, care pluteşte în preajma zidurilor şi monumentelor rămase din opera lui Apollodor din Damasc, a împăraţilor dela Roma şi din Bizanţ şi a cruciaţilor cu zale care la această poartă a Europii Centrale, din zidurile Drubetei daco-romane, au ridicat burgul Severinului, scut de apărare a lumii creştine contra năvălirilor tătare. 

Aceste umbre ale trecutului de frământări şi înfăptuiri uriaşe, de eroism şi suferinţe, urmăresc pretutindeni pe vizitatorul acestei oraş, se ridică sub paşii ce-i face prin parcurile oraşului, vuiesc în jurul citadelei din grădina «General Dragalina» şi planează în jurul zidurilor podului lui Traian şi castrului roman Drubeta, construite pe ruine dace. 

Au fost şi sunt severineni pe care aceste umbre ale trecutului nu-i lasă să doarmă liniştiţi. Din această sensibilitate specifică intelectualilor din T. Severin, a ieşit Muzeul Regiunii Porţilor de Fier, care cuprinde adevărate comori arheologice şi istorice, privitoare la trecutul nostru în această parte a tării, reconstituit în cea mai mare parte. Astfel se ştie că locul pe care se află azi oraşul, a fost ales de împăratul Traian ca punct de trecere şi bază a operaţiunilor celor 2 răsboaie cu dacii (101 - 102 şi 105 - 106). Desvoltarea particulară a Drubetei s’a datorat mai ales marelui pod de piatră construit aici peste Dunăre, în anii 103 - 104, din ordinul împăratului Traian, de către arhitectul Apollodor din Damasc, care a construit şi Columna Traiană dela Roma. 

Prin acest pod şi prin castrul Drubeta, Traian a fixat aci una dintre cele mai temeinice legături între imperiul roman şi noua provincie, Dacia. În vederea acestei legături el a săvârşit şi gigantica opera din defileul Dunării, care consistă în a scobi un drum în stâncă, pe malul drept al defileului, între Porţile de Fier şi Kostolaţ (Viminacium), azi în iugoslavia, operă comemorată prin «Tabula Traiana».“