#DunăreaCălăuzăTuristică: Dunărea de la T. Severin la Brăila - „Albia fluviului începe să se lărgească din ce în ce mai mult“

În anul 1935, după ce vizitează Dunărea, R.I. Călinescu publică în colaborare cu Administraţia Comercială a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă lucrarea „Dunărea. Călăuză turistică“.
 
Autorul este deja cunoscut  pentru o altă  operă, asemănătoare acesteia, „Cutreerând Dobrogea Meridională“, disponibilă în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța. Lucrarea de față prezintă, asemenea unui ghid turistic, detalii despre Dunăre, ilustrând informația cu o mulțime de fotografii.
 
Autorul precizează încă de la început că volumul de față vine în sprijinul turismului intern, grav afectat de criza de la acea vreme. R.I. Călinescu notează că lucrarea este „un îndemn pentru vizitarea locurilor descriese“ ca urmare a „lipsei de întreprinderi turistice, de importanţa celor streine, care a făcut ca şi în această ramură de activitate să nu fim la înălţimea streinâtăţei“.
 
Pe parcursul celor 142 de pagini sunt notate informații prețioase necesare unui turist care dorește să exploreze tainele dunărere, stilul narativ folosit fiind accesibil, iar datele științifice  prezentate într-o maniera abordabilă tuturor. Cartea este structurată în două mari capitole cu patru anexe.
 
Primul capitol este dedicat prezentării generale a Dunării „de la izvor până la frontiera României“ în care regăsim informații de cultură generale despre fluviu. Al doilea capitol ne introduce în Dunărea românească, fiind structurat la rândul său în trei subcapitole: Defileul Dunării, Dunărea de la Turnu-Severin la Brăila, Dunărea maritimă (de la Brăila la Mare).
 
Anexele necesită o atenție sporită, fiind importante pentru turiștii vremii prin prisma utilității turistice a acestora. Acestea prezintă: Mersul vapoarelor de pasageri N.F.R, Călătoriile cu vapoarele N.F.R. Informaţiuni, Tarife N. F. R.
 


Continuăm cu expunerea lucrării antemenționate cu cel de-al doilea capitol intitulat sugestiv „Dunărea românească“. Capitolul debutează cu un preambul dedicat „Generalităților“. Autorul ne introduce, astfel, în Dunărea românească prezentând pe mai multe pagini Dunărea, trecând în revistă detalii geografie, economie, etimologice etc. Acesta realizează întregul traseu al fluviului de pe teritoriul României, adăugând și informații istorice relevante și captivante.
 
Primul subcapitol este intitulat „Defileul Dunării“, descris pe mai multe pagini. Autorul noteaza detalii despre atracțiile zonei vizibile în timpul excursiei sale cu vaporul în Defileu. Detaliile creeaza verosimil o panoramă impresionantă.
 
Părăsim „Defileu Dunării“ și ne îndreptăm, tot navigând Dunărea, „de la Turnu Severin la Brăila“, denumirea dată de autorul R.I. Călinescu celui de-al doilea subcapitol. După popasul în Turtucaia, vizita noastră continuă cu o oprire în orașul Oltenița. Autorul ne proiectează în detaliu exeperiența sa.
 
Textul integrat în lucrarea antemenționată ne introduce în atmosfera acelor ani prin detaliile oferite și construcția narativă specifică, cititorul parcurgând ușor rândurile redate mai jos. Subcapitolul se întinde pe mai multe pagini, astfel că astăzi prezentăm o parte, restul urmând a fi prezentat în edițiile viitoare:
 
„În apropiere, pe malul din stânga, după ce am trecut de confluenţa Argeşului cu Dunărea se şi vede portul Olteniţa. Situat la Dunăre, la egală depărtare de porturile Giurgiu şi Silistra, numai la 3 km., în aval de portul Turtucaia, împreună cu care face spre gura Argeşului şi spre Olteniţa.
 
Cea mai accesibilă comunicaţie cu Sudul Cadrilaterului, este portul cel mai apropiat de capitala ţării cu care este legat printr’o şosea bine întreţinută şi printr’o cale ferată directă (distanţa e parcursă de tren şi în mai puţin de 2 ore), deservită zilnic de 2 trenuri personale, cu plecarea şi sosirea din şi în port.
 
Aşezată numai la 80 km., de Bucureşti, Olteniţa este un admirabil port pentru aprovizionarea Capitalei pe Dunăre, cu tot felul de mărfuri, alimente, etc., ca şi pentru desfacerea produselor porţiunii de Sud a Ilfovului.
 
Importă cantităţi însemnate de minereuri, cărbuni, fier şi mai ales piatră brută sau lucrată, necesară lucrărilor de şoseluire din regiune. Exportă cereale şi produse petrolifere. Portul Olteniţa este prevăzut cu un cheu de 66 piatră în lungime de 800 m.
 
Liniile de cale ferată aflându-se pe toată lungimea portului, permit încărcarea şi descărcarea directă dela vagon şi invers. Portul este legat cu oraşul printr’o şosea în stare perfectă şi rezistând la transporturi cât de grele.
 
Piaţa oraşului este foarte bogată în alimente, iar preţurile sunt convenabile. Pe malul Dunării se observă rezervoarele societăţilor petrolifere «Româno-Americană» «Astra Română», cu o capacitate totală de peste 10.000 tone, destinate exclusiv exportului de ţiţei şi benzină, ce se încarcă prin conducte din rezervoare direct în tancuri.
 
După ce am părăsit Olteniţa, albia fluviului începe să se lărgească din ce în ce mai mult, iar bălţile încep să apară pe partea stângă a fluviului din ce în ce mai numeroase şi mai întinse. O parte din zona inundabilă a Dunării şi anume dela Olteniţa la Dorobanţul, a fost îndiguită şi ferită de inundaţii. Pe partea dreaptă, până la Silistra, malurile sunt înalte.“
 
Va urma.