Istoria Dobrogei - Bibliografie: Arian (sec. II) - „Descrierea călătoriei în jurul Pontului Euxin”, „India”

Grecul Arian s-a născut în jurul anului 95, în Nicomedia, oraș din regiunea Bitinia din nord-vestul Asiei Mici (Turcia asiatică). Printre demnitățile deținute a fost și cea de guvernator al provinciei romane Capadocia, din centrul Asiei Mici. Din vasta sa operă istorică, militară și filozofică s-a pierdut o parte importantă. Cele mai importante scrieri sunt „Expediția lui Alexandru cel Mare”, în  șapte cărți, după modelul lui „Anabasis” al lui Xenofon (sec. IV î. H.), și „Descrierea călătoriei în jurul Pontului Euxin”. Arian a murit în jurul anului 175. (ed. G. Ștefan)
 
„Descrierea călătoriei în jurul Pontului Euxin”
În capitolul 21 este descrisă îngrijirea de către păsări a templului lui Ahile din insula nelocuită Leuce (Șerpilor): „1. Pentru cineva care ar naviga din regiunea acestei guri drept spre larg cu vântul de nord-vest, se arată o insulă pe care unii o numesc Insula lui Ahile, alții Alergarea lui Ahile, iar alții îi spun Leuce , după culoarea ei. Se zice că zeița Tetis a înălțat din apă această insulă pentru fiul ei. Aici ar fi locuit Ahile . Pe ea se află un templu al lui Ahile și un idol de lemn cu lucrătura străveche. 2. Insula nu este locuită de oameni, ci pe ea pas doar câteva capre. S spune că și acestea au fost închinate lui Ahile de către cei care au tras la mal aci. În templu se află nenumărate ofrande: cupe, inele și pietre nestemate. Se mai află și inscripții – unele în limba latină, altele în limba elină, în metri, cu laude pentru Ahile. 3. Există și unele închinate lui Patroclu. Căci cei ce vor să-i fie pe plac lui Ahile îl cinstesc și pe Patroclu. În insulă își au cuibul o mulțime de păsări – ca pescăruși, ciori marine, lișițe în stoluri nenumărate. 4. Aceste păsări îngrijesc de templul lui Ahile. Dis-de-dimineață, în fiecare zi, ele zboară spre mare. Își udă aici aripile, apoi în grabă se întorc îndărăt la templu și îl stropesc cu apă. După ce au făcut bine treaba aceasta, ele mătură apoi cu aripile pardoseala.”
 


În capitolul 22, este descrisă activitatea oracolului din templul lui Ahile: „1.Alții mai povestesc următoarele. Dintre cei ce ajung în corabie pe această insulă, unii plutesc spre ea dinadins, aducând pe corăbii animale pentru jertfă, dintre care pe unele le jertfesc, iar pe altora le dau drumul în insulă spre cinstea lui Ahile. 2. Alții trag la mal deoarece sunt siliți de furtună. Ei cer animalul de sacrificiu chiar de la zeu, întrebând oracolul cu privire la victimă: dar este preferabil pentru dânșii să jertfească animalul pe care îl vor alege, după aprecierea lor, dintre cele ce pasc pe insulă. Ei depun totodată în bani suma pe care o socotesc corespunzătoare. 3. Dacă oracolul nu primește propunerea (căci în templu există un oracol), ei ridică prețul și dacă se mai împotrivește, îl fac să fie și mai mare. Când oracolul primește, știu că prețul propus ajunge. 4. Victima se oprește de la sine și nu mai fuge. Astfel au fost închinați eroului mulți bani, ca preț al victimelor.”



În capitolul 23, Arian își exprimă încrederea în sursele orale directe referitoare la rolul salvator al insulei Leuce pentru corăbierii din furtunoasa Mare Neagră: „1. Ahile apare în vis celor ce trag la mal în insulă sau plutesc în apropiere. El le arată unde este mai bine să acosteze sau să arunce ancora. Unii povestesc că Ahile le-a apărut, pe catarg ori pe capătul vergii, la fel ca și Dioscurii [gemenii mitologici greci Castor și Polux]. 2. Numai într-atât este Ahile mai prejos decât Dioscurii:  aceștia par limpede corăbierilor de pe orice mare și, când se ivesc, le aduc salvarea; dar Ahile se arată numai celor ce vin în apropierea insulei. Alții spun că au văzut în vis și pe Patroclu. 3. Am așternut în scris aceste lucruri cu privire la insula lui Ahile, întemeiat pe cele ce auzisem fie de la cei ce trăseseră la mal ei înșiși pe această insulă, fie de la cei ce-și dobândiseră știrile de la alții. Mărturisesc că acestea îmi par vrednice de crezare. 4. Am convingerea că – fără doar și poate – Ahile este un semizeu și mă bizui – în susținerea mea – pe nașterea lui cea aleasă, pe frumusețea și tăria sufletului său, ca și pe împrejurarea că plecase dintre muritori tânăr încă. Apoi, iau ca temei al acestor afirmații epopeea lui Homer închinată lui Ahile și faptul că eroul a fost statornic în iubirea lui și în cinstirea prieteniei [față de Patroclu, ucis de Hector în Războiul Troiei – n. G. Ș.], alegând să moară la scurt timp după iubitul său.”

În capitolul 24, sunt prezentate Delta Dunării și coloniile grecești de pe litoralul vestic al Mării Negre: „1. De la gura Istrului numită Psilon și până la cea de a doua gură [Boreion – n. G. Ș.] sunt cincizeci de stadii. De aici și până la gura ce se numește Calon sunt patruzeci de stadii. Iar de la Calon la a patra gură a Istrului cu numele de Naracon sunt alte șaizeci de stadii. 2. De aci la a cincea gură [Hieron – n. G. Ș.]sunt o sută douăzeci de stadii. Din acest punct și până la cetatea Istria sunt cinci sute de stadii, iar de la Istria până la cetatea Tomis sunt trei sute de stadii. 3. De la Tomis până la cetatea Callatis sunt alte trei sute de stadii. Aici se află un loc de ancorat. De aici până la Portul carienilor sunt o sută optzeci de stadii. Teritoriul din jurul portului se numește Caria. De la Portul Carienilor până la Tetrisias sunt o sută douăzeci de stadii. De aici și până la Bizone se întinde un ținut, fără porturi, de șaizeci de stadii. 4. De la Bizone până la Dionysopolis sunt optzeci de stadii. (...) 6. Acestea sunt cetățile grecești colonizate în Sciția, pe stânga celui ce plutește intrând – [notă G. Ș.] în Pontul Euxin.”
Editorul G. Ștefan (1899-1980) notează că un stadiu grec echivala cu 177 metri și pentru așezare geografică îi citează pe grecii Strabon și Ptolemeu, precum și pe romanul Pliniu cel Bătrân.
 
În lucrarea geografică „India”, Arian compară Dunărea, în defavoarea acesteia, cu uriașele fluvii indiene Gange și Indus: „4,13. Trebuie deci să credem cele spuse în privinţa Indului şi Gangelui, şi anume că Istrul şi Nilul nici nu se pot compara - ca belşug al apelor - cu acestea. (...) Istrul este mic când izvorăşte, dar primeşte numeroşi afluenţi care nu sunt însă egali ca număr cu râurile din India ce se varsă în Ind şi Gange. Foarte puţini din afluenţii Istrului sunt navigabili. (...)”
 
Bibliografie
Arriani Nicomendenis Scripta minora, Rudolfus Hercher iterum recognovit, edenda curavit Alfredus Eberhard, Teubner, Leipzig, 1885
Arrien, L Inde, texte etabli et traduit par P. Chantraine, Les Belles Lettres, Paris, 1927.
GHEORGHE ȘTEFAN (redactor responsabil) /INSTITUL DE ARHEOLOGIE AL ACADEMIEI RPR, Izvoare privind istoria României, vol. I, Ed. Academiei R. P.R., București, 1964. (XCIII. Arian)
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța
 

Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureştişi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armănă“.
 

Citește și:

Istoria Dobrogei - Bibliografie: Arian (sec. II) - „Expediția lui Alexandru”, „Istoria urmașilor lui Alexandru”, „Arta tacticii”, „Ordinea de luptă împotriva alanilor”, „Tratat de vînătoare”