Situația cooperativelor muncitorești și ale țăranilor în zona Medgidia în primii ani ai regimului comunist
16 Nov, 2022 00:00
2420
- Regimul comunist a impus după model sovietic, confiscarea tuturor proprietăților și trecerea acestora din proprietate privată, în proprietate comună.
- Unii proprietari au ripostat în fața acestei nedreptăți, dar au fost anihilați rapid de Securitate.
- Cei fără stare materială au acceptat primii intrarea în cooperativele muncitorești și în Gospodăriile Agricole Colective (GAC).
Regimul comunist a contribuit la organizarea cooperativelor muncitoreşti, printre care Cooperativa „Îmbrăcămintea”, Cooperativa „Muncitorul” şi Cooperativa „ Higiena”. Au fost unificate la 1 aprilie 1958, într-o singură cooperativă, ce va purta numele „Înfrăţirea”, ce avea 122 de membrii cooperatori, iar după numai doi ani, numărul acestora ajunsese la 359 membri. Numărul membrilor a crescut constant, în fiecare an, cooperativa desfăşurându-şi activitatea în timpul regimului comunist și câțiva ani după evenimentele din anul 1989.
În domeniul agricol autoritățile locale au luat o serie de măsuri care vizau: asigurarea seminţelor pentru semănat, la G.A.S. Medgidia, planul de electrificare, lupta pentru pace, asigurarea alimentelor, a produselor agro-alimentare pentru populaţie prin magazinele de stat, înfiinţarea unor magazine pentru textile, alimente şi un restaurant ș.a.
Colectarea de păioase fusese realizată în totalitate, fiind resimțită o nevoie crescută pentru sectorul zootehnic, precum și colectarea de lână. Se reușise colectarea cantității de 4100 kg. După calculele ulterioare s-a constatat lipsa unei cantități de 46 kg, în condițiile în care proprietarii lor o ascunseseră.
Menţinerea unui serviciu public al sacagiilor, extinderea reţelei electrice cu 3 km, la periferia oraşului, în cartierul Gheorghe Gheorghiu – Dej, extinderea reţelei de apă potabilă, ca urmare a creşterii populaţiei şi repararea unor străzi, erau ale obiective pe termen scurt ale noii administrații.
Comerciantul Gheorghe Radu propunea menţinerea funcţionării oborului comunal, ca urmare a interesului populaţiei şi a veniturilor colectate.
În procesul verbal al Cosiliului Popular întrunit în 3 aprilie 1951 se raportau realizările administraţiei locale printre care:
- repararea podului de pe strada I.V.Stalin,
- repararea a două pistoane la motorul de 250 HP de la Uzina electrică, repararea motorului de 60 Hp de la Uzina electrică, prelungirea reţelei electrice de pe strada Panair, cu 200 ml,
- repararea căruţelor de la serviciul de salubritate, cu 15000 lei,
- plan de electrificare pentru Medgidia, Valea Dacilor şi Remus Opreanu,
în valoare de 30.100.000 lei,
- creşă pentru 30 de copii, cărora trebuia să li se asigure hrana de patru ori pe zi,
- consultul medical al copiilor se făcea în fiecare zi, de către un medic,
- prelungirea planului cincinal,
- ajutor acordat „naţiunilor conlocuitoare” ( turci și tătari),
- transformarea în secţie financiară a raionului, a imobilului naţionalizat al lui Constantin Ţaţa, considerat unul dintre chiaburii orașului.
Trecerea la noul regim a adus și nemulțumiri. O parte dintre aceștia erau considerați sabotori ai regimului, fiind pedepsiți și urmăriți de Securitate.
Proprietarii de terenuri din Medgidia, consideraţi chiaburi, de noul regim politic, îşi vor pierde proprietăţile. Printre aceştia amintim pe: Aldea Popeea (32 ha), Sebastian Petricu (24 ha), Nicolae Ţaţa (25 ha), Gheorghe Popeea (26 ha), Nelufer Abdulgani (27 ha), Oprică Voicu (9 ha), Constantin Oancea (820 ha), Gheorghe Moşescu (50 ha), Oprea Mocanu (19 ha), Ştefan Ciutacu (83 ha), Ion Ciutacu (31 ha) ş.a.
Existau discuţii aprinse cu cei care erau consideraţi adevăraţi sabotori pentru noul regim. Astfel, Dumitru Chiriac era acuzat că însămânţase două hectare cu floarea soarelui, dar că „zgâriase pământul cu prăşitorul”, iar unii agricultori erau acuzați că nu predau întreaga cantitate de lapte. Se dorea construcţia unui „Ateneu Popular”, cu sprijinul locuitorilor. Chiaburii Bârzan Marin, Ion Mocanu şi Giumali Geauzar nu-şi îndepliniseră planul la cultura agricolă, dar lucrau la Canalul Dunăre Marea-Neagră. Trustul de pâine era condus de Ali Latif și se confrunta cu probleme legate de aprovizionarea cu materie primă.
Se hotăra stabilirea unui loc destinat lustragiilor, iar şedinţele Comitetului executiv urmau a se desfăşura în zilele de vineri, cu începere de la orele 19.00. Se formau echipe care să identifice pe teren chiaburii care sabotau însămânţările. Aprovizonarea cu produse piscicole urma a se realiza prin intermediul întreprinderilor piscicole ale statului, de la Rasova şi Năvodari. Statul intervenea pentru a fixa preţul sacagiilor. Se formau comitete de luptă pentru pace. Cu sprijin popular urma să se amenajeze parcul din centru oraşului, în care să fie implicate și cooperativele muncitorești.
În procesul verbal al Consiliului Popular al Medgidiei, datat 5 iunie 1951, se raporta însămânţarea a 5.410 ha, din totalul planificat de 5.658 ha. Preţurile la apă, practicate de sacagii, erau afişate la vedere, în apropierea pompelor de apă. Anife Ali, atrăgea atenţia asupra faptului că raţia de gaz era insuficientă, iar lemnele lipseau din oraş. Distribuirea porumbului către nevoiaşi urma a se face de către agentul agricol.
Așadar, după cum se poate observa din aceste procese verbale ale autorităţilor locale, localitatea se confrunta cu o serie de probleme privind aprovizionarea locuitorilor cu produse de primă necesitate, dar şi eforturile de amenajare şi construcţie ale administraţiei. Cooperativele muncitorești și cele agricole reprezentau o nouă formă de organizare profesională.
Bibliografie selectivă
S.J.A.N.C., Fond Primăria Medgidia, Dosar 54/1950-1951
Arhiva Primăriei Medgidia, Dosar 50/1951, f. 16; Dosar 56/1951
Adrian Ilie, Medgidia. Istoria orașului din 1918 până în prezent, Editura Ex Ponto, Constanța, 2012
Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
Citește și:
#citeșteDobrogeaAntreprenori în Dobrogea interbelică
Ti-a placut articolul?
Din aceiași categorie
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: