#StrăzidinConstanța - atunci și acum: Excursie la Adamclisi în anii 1960

Cele peste 300 de pagini ale lucrării „Contanța și împrejurimile ei“, publicată la editura Științifică, invită cititorii la o lectură panoramică inedită prin Constanța anilor 1960, pâmânt milenar, „«agora» tomitană, pe vremea romanilor «forumul», iar în timpul stăpânirii otomane, oborul de cereale“.
 
Cei trei autori Petrilă Tiberiu, Popescu Demetru și Porumbescu Marin ne poartă cu mai bine de jumătate de secol în atmosfera „celui mai batrîn oraș al patriei noastre“, Constanța. Cunoscători ai urbei, cei trei condeiază fiecare stradă, venind cu observații și descrieri pentru clădirile sau monumentele emblematice, scrise într-o manieră captivantă și ușor de parcurs.
 


„Constanța - regiunea dintre ape“ este titlul sugestiv ales pentru cel dintâi capitol al cărții, dedicat istoriei  orașului, din timpurile legendare, trecând prin epoca romană și stăpânirea turcească, și până în „vremurile noi”. Autorii parcurg fiecare perioadă istorică, lasând necompletată sau alterată perioada începutului de secol XX, evident sub cenzura specifică contextului social-politic din anii 60. 
 
Cel de-al doilea capitol se intitulează „Constanța timpurilor noi“, o călăuză prin Constanța perioadei comuniste de dinainte de anii 60. Așa cum antemenționam, în acest capitol autorii vor trece în revistă mai toate străzile orașului, distribuite în două părți, acoperind cele 15 cartiere ale orașului din acei ani: Orașul Vechi, Incinta portului, Orașul Nou, Ahileia Mihail, Tabacarie, Palazul Mare, Anadolchioi, Mihail Coiciu, Obor, Viile Vechi, Kilometrul 5, Viile Noi, Medeea, Filimon Sirbu, Palas C.F.R.
 
„La drum pe promotoriile fostei cetăți tomitane“, prima parte a capitolului, ne plimbă prin Piața Independenței, unde este prezentată clădirea Sfatului Popular, actualul Muzeu de Istorie Națională și Arheologie Constanța, pe faleză, cu Cazinoul și statuia lui Mihai Eminescu sau pe bulevardul Stalin, actualul bulevard Tomis.
 
A doua parte,  „Prin orașul care se revarsă peste zidurile tomitane“, duce lectorul de pe bulevardul Republicii, actualul bulevard Ferdinand, până pe bulevardul Lenin, actualul bulevard Mamaia. Printre altele sunt prezentate Hotelul și restaurantul Continental, Piața Unirii, Restaurantul „Modern“, Consiliul regional A.R.L.U.S.,  Comitetul regional al Crucii Roșii, Redacția ziarului „Dobrogea nouă“.
 
Tot al doilea capitol mai găzduiește o parte dedicată stațiunilor balneare. Aflăm aici detalii despre stațiunile Mamaia, Agigea, Eforie, Năvodari, Techirghiol și Vasile Roată.
 
Lucrarea mai dispune de alte trei capitole. „Excursii în jurul orașului Ovidiuׅ“ este al treilea capitol care se axează pe obiectivele industriale ale regiunii noastre de la acea vreme, precum Termocentrala elctrică Ovidiu, Uzinele de suprefosfați Năvodari. Capitolul următor deschide și mai mult spațiul editorial ducând cititorul în „excursii mai lungi în împrejurimi“. Aici rândurile scrise de autori ne ghidează pe la Adamclisi sau Histria cu ale lor vestigii milenare.
 

 
Ne întoarcem din Mangalia în Constanța. Ne odihnim pentru câteva clipe la una din cafenele de pe strada Ștefan cel Mare, apoi ne îndreptăm spre autogara I.R.T.A. din piața Ștefan cel Mare. De aici plecăm cu autobuzul spre Adamclisi, parcurgând un intinerar de 124 de kilometri.
 
Din piața Ștefan cel Mare autobuzul se îndreaptă pe șoseaua Filimon Sîrbu, astăzi bulevardul I.C. Brătianu, străbătând cartierul cu același nume al orașului Constanța. Trecem prin câteva sate, mergând paralel cu calea ferată pe care o traversăm la Basarabi, astăzi Murfatlar. O luăm spre sud-vest, pe la Ciocârlia de sus, Ciocărlia de jos, Cobadin, Viișoara, Cocargea, Dăeni. Ajungem în cele din urmă la Adamclisi, localitate vestită pentru vestigiile sale milenare.
 
Călăuza noastră, lucrarea de față, ne proiectează povestea istorică a locului, amintinând de însemnătatea imensă pe care o are acest loc. Redăm mai jos rândurile scrise de cei trei autori:
 
„I s-a spus în latinește Tropaeum Traiani, pentru că la crîncena bătălie dezlănțuită de romani pentru a înfrînge dorința de libertate a dacilor ar fi participat însuți împăratul.
 
 A fost ridicat prin anul 109. Monumentul era încins cu 54 de blocuri de piatră, cu basoreliefuri (metope) reprezentînd scene din război. Au fost găsite 47 metope, dintre care multe sînt păstrate în București, fiind considerate piese de mare valoare istorică. În primele zile ale lunii iunie 1960, s-a ținut la Constanța o ședință a Academiei R.P.R. în legătură cu unele măsuri pentru reconstruirea monumentului de la Adamclisi chiar pe locul de altadată al monumentului, folosindu-se metopele descoperite pîna în prezent.
 
Monumentul se află la o depărtare de aproximativ 2 km de sat, pe un teren mai înalt.  În aprppiere se află și ruinele unei baziiici creatine; de asemenea a mai fost descoperit un mormânt tumular. Cîtă prețuire au dat romanii acestei bătălii se poate deduce din manifestările de îngrijorare care se produceau la Roma. Horațiu, marele poet al antichității, îngrijorat de «pericolul» dac, vedea cum se zbate Roma în intrigi și certuri, în timp ce dacii cei «întricoșători» amenințau imperiul. Erau într-adevăr înfricoșători acești daci care voiau să-și păstreze cu orice preț libertatea. Scenele de război de pe Columna de la Roma, metopele care au fost găsite, sînt mărturii ale dîzeniei dacilor, dîrzenie care n-a fost rapusă sub loviturile de la Adamclisi; dacii au continuat să reziste chiar sub lanțul cotropirii.  
 
Materialul găsit a fost adunat de la mari depărtari. Cinci metope erau folosite la construcția cișmelei de la Adamclisi, iar altele fuseseră prefăcute în jgheaburi pentru alăpat vitele; altele au fost transformate în pietre funerare. La fața locului a ramas, dominînd întreaga regiune de pe înălțimea pe care se află, numai un nucleu circular, masiv clădit din blocuri de piatră, solid legate cu ciment, avînd un diametru de 27 m. La baza, de jur împrejur, o scară cu șapte trepte, care au fost stricate probabil de prabușirea metopelor. Așa cum apare azi, ciuniat și golaș, dezbracăt de podoabele ornamentale, nu și-a pierdut totuși grandoarea. Turcii, impresionați de măreția construcției, au denumit-o «Adam-Klisi», adică «biserica omului».
 
Metopele aduse la București au stat mult timp pe aleile din Parcul Libertății, iar azi, strînse cu grijă, (în spatele Muzeului de istorie a partidului) se încearcă trecerea la o reconstituire. lar reconstrucția, dacă se va face la Adamclisi în jurul soclului rămas despuiat de podoabele de preț, va putea repune în valoare acest vestigiu, dînd contemporaneității imaginea unui mare monument.“



Va urma.
 

 
Sursă foto: „Constanța și împrejurimile ei“, de Petrilă Tiberiu, Popescu Demetru și Porumbescu Marin
 
Citește și:

#StrăzidinConstanța - atunci și acum: La pas prin Mangalia anilor 1960 (GALERIE FOTO)