#citeșteDobrogea: Fabrica de ciment din Medgidia


 
             Odată cu preluarea puterii politice de către comunişti, a fost identificată nevoia de a construi fabrici şi uzine pentru atragerea forţei de muncă, dar şi pentru a satisface nevoile înregistrate la şantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră. Una din fabricile de care acest şantier avea nevoie, a fost Fabrica de ciment. Aceasta a fost propusă a lua fiinţă în luna octombrie 1949, în urma unei Hotărâri a Consiliului de Miniştri. Inginerul Ion Jianu a participat la stabilirea amplasamentului fabricii. Aceasta a fost construită pe terenurile proprietarilor Mânzu şi Gheţu, pe o suprafaţă ce însuma 7 ha. Numărul iniţial al muncitorilor era de 500, ajungând ulterior la 2500 de angajaţi. Primii salariaţi vor lucra la construcţia clădirilor industriale şi a baracamantelor destinate constructorilor. La sfârşitul anului 1950, numărul muncitorilor ajunsese la 3500.  Un rol important va reveni lucrătorilor din imediata apropiere a oraşului, din localităţile limitrofe.
Se va pune în funcţiune din anul 1951, având o capacitate iniţială de 700 000 t/an. În perioada 1951-1953 au fost puse în funcţiune şase linii tehnologice de fabricaţie a cimentului, prin utilizarea procedeului umed, dotate cu cuptoare rotative, având capacitatea de 300 t clincher/zi.
              La 11 iunie 1951, era produs primul clinker de către cuptorul nr.1, al primei fabrici de ciment realizată cu utilaje româneşti. Au intrat în funcţiune cuptoarele II, III şi IV, cu anexele aferente celor patru linii tehnologice. Ing. Zurini Luigi a introdus o soluţie constructivă, ce a permis introducerea trenului de basculantă, de 20 mc, în buncărele concasoarelor, în timpul lucrului la acestea. În 1960, au fost obţinute 650 t/muncitor, faţă de 300 t/muncitor, obţinute cu cinci ani în urmă. Se exporta ciment în 132 de state de pe glob. Construcţia întreprinderii de ciment Medgidia II, avea prevăzută o capacitate de 1,6 mil. t/an. Portul de tranzit avea să asigure fluxul de mărfuri realizat de fabrică. Aceste investiţii au fost realizate în timpul primarului Gheorghe Călin. Fabrica a fost vizitată de o delegaţie condusă de preşedintele Republicii Socialiste România,  Nicolae Ceauşescu.
             Prin construcţia Canalului Dunăre – Marea Neagră, Fabrica de ciment, avea acces la o cale de transport ieftină atât pentru materii prime, cât şi pentru produse finite.
Portul intermediar nr.1 de la Medgidia se construia la km 24 + 600 al Canalului, pentru a deservi traficul de mărfuri, dar şi transportul de persoane.
 
    Fabrica de ciment de la Medgidia , numită „ CIMENTUL PĂCII”, urma să aibă o capacitate de 200.000 t /an într-o primă etapă, apoi o dublare a producţiei. Fabrica de var de la Medgidia producea 70 de tone/an, în cele două cuptoare verticale de 35 de tone, la un interval de 24 de ore, producţia anuală fiind de 20.000 t. Lucrările la aceste cuptoare încep în 1950 şi se finalizează în 1951.   Un tehnician foarte apreciat era inginerul Zurini Luigi, ce ocupa şi funcţia de deputat în Consiliul Popular al localităţii Medgidia.
           În anul 1963, a fost pusă în funcţiune o nouă linie tehnologică, pe baza aceluiaşi procedeu, cu un cuptor de 800 t clincher/zi. Întreprinderea de ciment îşi amplifică structura şi capacitatea prin construirea unei linii tehnologice noi, având o capacitate de 800 t/zi în anii 1961-1962, a unor linii de fabricare a tuburilor de azbociment şi a plăcilor de azbociment. Se realiza 12% din producţia naţională de ciment a României, mari cantităţi de plăci şi tuburi de azbociment.
În 1967, se punea în funcţiune prima linie de tuburi din azbociment cu o capacitate de 1550 km/an. A doua linie cu o capacitate mai mare cu 100 km/an, a fost inaugurată în martie 1971. Din anul 1969, se montează două linii tehnologice prin utilizarea procedeului uscat, dotat cu cuptoare de clincher, ce aveau o capacitate de 800 t/zi. În anul 1970, se inaugura prima linie de plăci modulare de azbociment, având o capacitate anuală de 4000 mp, fiind succedată de o a doua linie de plăci de azbociment de 3200 mii mp/an. În anul 1984, este inaugurată prima linie de fabricare a cimentului pe procedeu uscat, cu un cuptor de 3000 t clincher/zi, iar  în anul 1986, se inaugura a doua linie, având aceiaşi capacitate. În anul 1986 se punea în funcţiune cuptorul de var, cu o capacitate de 100 mii t/an.  După 1985, datorită consumului mare de electricitate, liniile de fabricaţie în sistem umed, vor fi oprite, rămânând să funcţioneze doar cele care foloseau sistemul uscat.
          Prin Legea nr. 15/1990, lua fiinţă la 20 noiembrie 1990, Combinatul de lianţi şi azbociment Medgidia (C.L.A. Medgidia), sucursală a Societăţii Comerciale ROMCIM S.A.Bucureşti.  Combinatul exporta produse în Asia, Africa, Europa centrală şi răsăriteană, fiind apreciat pentru calitatea acestora. Printre directorii generali ai întreprinderii amintim pe : Bulgaru Vasile, Panghe Gheorghe, Picovic Ianoş, Almăjanu Sergiu, Constantin Savidis, cetăţean de onoare al municipiului Medgidia. Lafarge Ciment România a fost înfiinţată în 1997, după ce producătorul român de ciment ROMCIM, a fost achiziţionat de producătorul francez, unul dintre cei mai importanţi producători de ciment la nivel mondial. Societatea franceză îşi propunea retehnologizarea, modernizarea, creşterea performanţelor industriale şi protecţia mediului înconjurător. Fabrica producea ciment, agregate, betoane, ghips ş.a. Începând cu 1 martie 2011, fabrica fost condusă de Remus Ianc, ce-i urma la conducere  lui Edmund Piess.
În august 2015, Grupul Cement Roadstone Holdings (C.R.H.) din Irlanda a achiziţionat fabrica de ciment de la Medgidia. Manager al fabricii este Ramona Vancea, iar producţia fabricii constă în: ciment, betoane, lianţi rutieri, filer de calcar şi punerea la dispoziţie a unor agregate pentru betoane.
Fabrica de ciment de la Medgidia se implică în diverse programe educative şi ecologice, reprezentând o societate care contribuie la dezvoltarea oraşului Medgidia.
 
 
Surse bibliografice:
 
S.J.A.N.C., Fond D.G.C.D.M.N., Dosar 20 b/1950
Ibidem, Fond Primăria Medgidia, Dosar 111/1958
Corneliu Marinescu, Medgidia. Studiu monografic, Editura Dobrogei, Constanţa, 2006
Adrian Ilie, Medgidia. Istoria oraşului de la 1918 până în prezent, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2012
Idem, Primarii Medgidiei. Creştini şi musulmani, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2017
www.lafarge.ro
www.crhromania.com
 
Despre Adrian Ilie
 
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
Citește și:

#citeșteDobrogea. Militari de carieră care au condus unităţi din Constanţa în prima jumătate a secolului al XX-lea


 

Galerie foto:


Ti-a placut articolul?



Nume:

Email:

Comentariu*:

Din aceiași categorie

#citeșteDobrogea: Constanța în timpul ocupației germano-bulgare (1916-1918) (X). Orest Tafrali și apărarea României Transdanubiene în străinătate

#citeșteDobrogea: Constanța în timpul ocupației germano-bulgare (1916-1918) (X). Orest Tafrali și apărarea României Transdanubiene în străinătate

1868
Mesaje de condoleanțe la dispariția academicianului Marian Traian Gomoiu

Mesaje de condoleanțe la dispariția academicianului Marian Traian Gomoiu

1648
#DobrogeaAcademică: In Memoriam academicianul dobrogean Marian-Traian Gomoiu

#DobrogeaAcademică: In Memoriam academicianul dobrogean Marian-Traian Gomoiu

2289
#Dobrogea Digitală: Nae Ionescu și problema unui profesor de la Seminarul din Constanța

#Dobrogea Digitală: Nae Ionescu și problema unui profesor de la Seminarul din Constanța

2388
#citeșteDobrogea: Constanța în timpul ocupației germano-bulgare (1916-1918) (IX) - Jefuirea vestigiilor arheologice și lupta lui Vasile Pârvan

#citeșteDobrogea: Constanța în timpul ocupației germano-bulgare (1916-1918) (IX) - Jefuirea vestigiilor arheologice și lupta lui Vasile Pârvan

1683
#citeșteDobrogea: Învăţământul constănţean în perioada interbelică

#citeșteDobrogea: Învăţământul constănţean în perioada interbelică

1882
#DobrogeaAcademică: Sesiunea „Acad. Alexandru Surdu” la Academia Română

#DobrogeaAcademică: Sesiunea „Acad. Alexandru Surdu” la Academia Română

1405
#citeșteDobrogea: Constanța în timpul ocupației germano-bulgare (1916-1918) (VIII) - Presă germană în orașul lui Ovidiu – „Prima zi de război\

#citeșteDobrogea: Constanța în timpul ocupației germano-bulgare (1916-1918) (VIII) - Presă germană în orașul lui Ovidiu – „Prima zi de război" și ziarul „Der Dobrudscha Bote"

1826
#Dobrogea Digitală: Motivul pentru care Gherontie, Episcopul Tomisului, a închis mai multe biserici în 1927

#Dobrogea Digitală: Motivul pentru care Gherontie, Episcopul Tomisului, a închis mai multe biserici în 1927

2313
#citeșteDobrogea: Constanța în timpul ocupației germano-bulgare (1916-1918) (VII) - Câteva note privind presa românească

#citeșteDobrogea: Constanța în timpul ocupației germano-bulgare (1916-1918) (VII) - Câteva note privind presa românească

2931
#Dobrogea Digitală: 95 de ani de la înființarea Protoieriei Hârșova

#Dobrogea Digitală: 95 de ani de la înființarea Protoieriei Hârșova

3273
#Dobrogea Digitală: „Politica să fie scoasă de acolo unde nu are ce căuta”

#Dobrogea Digitală: „Politica să fie scoasă de acolo unde nu are ce căuta”

2567
#Dobrogea Digitală: Brâncuși, inițiatul

#Dobrogea Digitală: Brâncuși, inițiatul

2321
Ovidiu BĂDILĂ (1962-2001)

Ovidiu BĂDILĂ (1962-2001)

2459
Nicolae Dărăscu și Dobrogea: „Arta este făcută în primul rând de om şi în al doilea rând de artist”

Nicolae Dărăscu și Dobrogea: „Arta este făcută în primul rând de om şi în al doilea rând de artist”

1547
#citeșteDobrogea: Constanța în timpul ocupației germano-bulgare (1916-1918) (VI) Traiul cotidian, probleme și măsuri administrative

#citeșteDobrogea: Constanța în timpul ocupației germano-bulgare (1916-1918) (VI) Traiul cotidian, probleme și măsuri administrative

1371
#Dobrogea Digitală: „Mille a fost cel dintâi care a orânduit, în ţara românească, plata produselor gândirii!”

#Dobrogea Digitală: „Mille a fost cel dintâi care a orânduit, în ţara românească, plata produselor gândirii!”

1833
#Dobrogea Digitală: „Să ne dăm mâna pentru a săvîrşi o operă caritabilă şi multe rane se vor vindeca”

#Dobrogea Digitală: „Să ne dăm mâna pentru a săvîrşi o operă caritabilă şi multe rane se vor vindeca”

1299
#citeșteDobrogea: Utilaje folosite, forţă de muncă implicată şi costuri ale lucrărilor la Canalul Dunăre-Marea Neagră

#citeșteDobrogea: Utilaje folosite, forţă de muncă implicată şi costuri ale lucrărilor la Canalul Dunăre-Marea Neagră

1546
#citeșteDobrogea: Ultima reformă majoră administrativ-teritorială a României a avut loc în urmă cu 53 de ani

#citeșteDobrogea: Ultima reformă majoră administrativ-teritorială a României a avut loc în urmă cu 53 de ani

773