#citeșteDobrogea: Obiective din Medgidia - Palatul Comunal, Geamia „Abdul Medgid“, Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel“

 

• Medgidia a fost locul unde se desfășura cel mai mare târg din Dobrogea. 

Cartea „Medgidia - 100 de ani de istorie (1918-2018). Oameni, locuri, fapte, trecut, prezent. Documente și Fotografii“, semnată de Adrian Ilie, publicată de editura Ex Ponto, în anul 2018, este o lucrare de referință asupra Medgidiei. Cele 224 de pagini proiectează retrospectiva ultimului secol din istoria orașului, prezentând cu lux de amănunte informații mai puțin știute de public.
 
Pe 2 septembrie 1856, Sultanul Abdul Medgid, unul dintre marii reformatori ai vremii, alături de guvernatorul Sayd Mârza Pașa, întemeiază orașul Medgidia. Urbea a rezistat de-a lungul timpului, înviind după războaie, ba chiar prosperând și dezvoltându-se.
De-a lungul timpului, în Medgidia s-au construit o mulțime de  imobile care au căpătat o istorie ce merită a fi adusă în atenție.
 

Palatul Comunal
 

Povestea Palatului Comunal din Medgidia începe în 1893, pe vremea primarului Kemal Agi Amet, unul din reformatorii Medgidiei. Imobilul a fost construit de Fieroiu, Gologan, Gheorghe Mănescu, care au fost plătiți, într-un final, de primarul Costică Golea.
 
Imobilul a suferit avarii grave în perioada Primului Război Mondial, o bună parte din clădire fiind distrusă. Urbea s-a mobilizat și a reparat din fonduri proprii clădirea.
 
Actualmente, clădirea păstrează în mare parte detaliile arhitecturale după care a fost proiectată, culoarea fiind diferită.
 

Geamia „Abdul Medgid“

 
„Construcţia a fost finalizată către sfârşitul anului 1859 şi la începutul anului 1860.
 
Emblemele domului (kubbe), altarului (minber) şi ale minaretului, realizate din cupru, au fost confecţionate la Istanbul şi aduse la Medgidia, totalizând cheltuieli de 7.023 de kuruşi. Costurile moscheii au fost apreciate la 200.932 de kuruşi, depăşind prevederile iniţiale cu 71.900 de kuruşi.
 
Geamia din Medgidia era «cea mai faimoasă şi mai mare din Dobrogea», având o şcoală mahomedană în subordine. Mai îşi desfăşurau activitatea alte șase geamii, cinci fiind pe cheltuiala localnicilor, iar una pe cheltuiala statului român.
 
A fost construită din marmură şi piatră de calcar, fiind fasonată manual, iar elementele de mobilier erau confecţionate din lemn de cedru adus din Munţii Libanului.
 
Minaretul, din colţul de nord-vest, construit din calcar, avea 25 de metri, fiind prevăzut cu scară interioară în spirală şi cu terasă circulară în partea superioară. Acoperişul este din olane, păstrând specificul arhitecturii neoclasicului otoman. În prezent, sunt păstrate detaliile originale.
 
Este cea mai veche clădire a oraşului numită «Medgidye» şi reprezintă un reper al vechimii oraşului.“
 

Biserica creștin ortodoxă „Sfinții Apostoli Petru și Pavel“

 
„A fost construită în perioada 1890-1899. Anterior construcţiei acestei biserici, fiinţa o mică biserică ce avea hramul «Sf. Chiril şi Metodiu». Aflată la 80 de metri de locul actualei Biserici cu hramul „Sf. Apostoli Petru şi Pavel”, a fost demolată în 1899, iar pe locul unde a existat altarul a fost ridicat un monument din marmură.
 
Datorită eforturilor primarului Kemal Agi Amet, însoţit de preotul localităţii şi de negustorul Iordan Stoianoff (după nume bulgar - n. r.), care s-au deplasat la Bucureşti pentru a obţine fonduri de la Ministerul Cultelor, biserica a putut fi finalizată. Ca urmare a acestui demers a fost obţinută de la ministrul Take lonescu, suma de 10.000 de lei, pentru finalizarea lucrărilor bisericii.
 
Constructorul bisericii a fost I. Teodoriade, iar ctitorul aşezământului religios a fost preotul Cristache Georgescu, care a păstorit timp de 48 de ani, între anii 1890 şi 1938, fiind înmormântat în curtea bisericii.
 
Pictura murală a plafonului, turla cea mare şi pereţii au fost pictaţi cu scene biblice în culori plăcute şi cu un desăvârşit simţ artistic. Cea mai mare parte a icoanelor de pe altar aparţin aceluiaşi pictor, vădind un talent remarcabil.
 
În anul 1932, ca urmare a contribuţiei enoriaşilor şi din alte fonduri colectate au fost reconstruite turlele din cărămidă, în locul celor de lemn, a fost refăcut acoperişul şi a fost repictată biserica, de către pictorul Anghelescu din Călăraşi, întreaga lucrare costând suma de 630.750 de lei. Au fost înlocuite giurgiuvelele ferestrelor cu cele de fier şi pardoseala de scânduri cu cea de mozaic.
 
Stilul arhitectonic este cel romano-bizantin. În perioada comunistă au fost executate două lucrări mai importante: - în perioada 1962-1963, a fost repictat interiorul bisericii în totalitate, vechea pictură fiind degradată în proporţie de 50 %.
 
Lucrarea a fost efectuată de pictorii I. Musceleanu, P. Lembrau şi I.Gheler cu suma de 57.400 de lei, - în anul 1965 a fost vopsit în ulei întregul exterior al bisericii, lucrare ce a costat 34.000 de lei, din fonduri proprii. Printre preoţii care au deservit Biserica amintim pe: preot Cristache Georgescu (1897-1938); preot Teodor Voineagu (1931-1961); preot Dumitru Rogoveanu (1938-1967); preot Pavel Cobilas din 1946, şi Virgil Nicolae din anul 1961.
 
Biserica are următoarea formă structurală: 3 turle, două mici şi una mare; altarul este din lemn de nuc frumos sculptat; 8 coloane în stil corintic, la înălţimea uşilor împărăteşti, iar deasupra alte 8 coloane în acelaşi stil. Între primele coloane sunt poziţionate icoane mari cu rame, care au deasupra ghirlande impresionante de flori expuse, precum şi icoane mici în mai multe rânduri. Aceste icoane au rama formată din câte 2 coloane mici, răsucite.
 
Uşile împărăteşti, ca şi cele două laturi, sunt tot din lemn de nuc, cu frumoase ornamentaţii, precum şi 2 strane - una regală şi una episcopală - frumos ornamentate. Asemenea geamiei «Abdul Medgid», reprezintă un simbol al localităţii.“

Sursă foto și de documentare: „Medgidia – 100 de ani de istorie (1918-2018). Oameni, locuri, fapte, trecut, prezent. Documente și Fotografii“ de Adrian Ilie
 
Citește și:
 
Medgidia la începutul secolului XX
 
Medgidia în perioada interbelică
 
Medgidia în perioada comunistă (I)
 
Medgidia în perioada comunistă (II)