#citeșteDobrogea: Scriitorii deportărilor epocii staliniste

Oamenii au crezut în vorbele prefăcute ale „tătucului Stalin” din „Apelul către musulmanii din Rusia, tătarii din regiunea Volgăi și din Crimeea, turcii și tătarii din Transcaucazia, cecenii și muntenii din Caucaz, ale căror moschei au fost distruse, iar credința și obiceiurile batjocorite: „noi vă cerem să susțineți revoluția pentru a trăi liberi” (Tratatul de la Brest–Litovsk, 3 martie 1918); însă toate aceste popoare au fost fără milă reprimate!
 
Deși în armata sovietică luptau 80.000 de tătari crimeeni, deși grupele de partizani antifasciști luptau în pădurile din munții Crimeii, a urmat surghiunul total al populației tătare la 18 mai 1944, după surghiunul luptătorilor antisovietici, al turcilor karaceay din 2 noiembrie 1943, al turcilor kalmuci din 27 noiembrie 1943, al cecenilor din 23 februarie 1944, al turcilor ahuska, malkari, al germanilor, armenilor, kurzilor... Lumea liberă a aflat despre ei după 2 ani, când ziarul Pravda a scris despre „pedeapsa trădătorilor” ( rev.Emel / Ideal nr.2/ 2004)
 
Redăm statistici trunchiate: 112.078 familii, 423.100 suflete, 200.000 de copii separați de părinți, moartea națiunii a fost de peste 50% pe drumul groazei și în primul an de surghiun! Pagubele materiale au fost raportate la anul 1944: 1.440,2 miliarde ruble, numai colhozurile tătare au pierdut 1.44,5 miliarde ruble, 800 de biblioteci, 263 cluburi, 263 orchestre, 9.000.000 cărți în limba tătară, 8.360.000 cărți în limba rusă, s-au desființat 64 de școli primare, 221 de școli gimnaziale, geamiile au devenit cârciumi, iar casele au ajuns locuințe pentru ruși și ucraineni.
 
Tătarii au fost trimiși în surghiun în pustiurile a cinci republici unionale, Uzbechistan, Ural, Ucraina, Novorossisk. Cei care nu și-au părăsit în 15 minute locuința, au fost împușcați pe loc. Avem o literatură întreagă. Dar evenimentul important n-ar fi surghiunul în sine, ci miracolul revenirii (pe limba noastră „avdet”), să te întorci acolo de unde ai plecat, după 42 de ani... datorită perestroicii! În vagoanele de vite, omorând păduchii rămași de la ceceni, tătarii au spus „Orice noapte are un răsărit” (G.Akmolla, Cartea Iertării)  
                         
Am avut de pe frontul antifascist trei generali-eroi, Bulatov Ismail, Gafarov Ablyakim, gen.pilot Amethan Sultan, legislația sovietică nu admitea procese contra generalilor-eroi, ei au condus organizarea revenirii în Patrie!
 
Geppar Akimov, unul dintre organizatorii revenirii în Patrie, a spus: „de 30 de ani ne luptăm pentru drepturile noastre. Este bine ca tinerii să știe adevărul”.
 
Am renăscut din propria-ne cenușă, precum legendara pasăre Phoenix! Dacă suntem în Patrie peste 500.000, în diaspora suntem 11.000.000 (G.Akmolla, Cartea Iertării)
 
 
Sursa foto: Arhiva autoarei
 
 
Despre Güner Akmolla

Poetă, prozatoare, traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România, dar şi a Uniunii Scriitorilor Tătari Crimeeni, Güner Akmolla a fost profesor de limba română, iar o parte majoră din activitatea sa, literară şi nu numai, se plasează sub semnul interculturalităţii. Provenind dintr-o familie de tătari crimeeni care a dat 8 deţinuţi politici, s-a implicat masiv în recuperarea imaginii unor personalităţi marginalizate sau persecutate de regimul comunist.
A debutat poetic după '89, în limba tătară, în revista Karadeniz. Autoarea a fost distinsă, în 2015, cu premiul filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor, pentru volumul ce cuprinde poemul eminescian Luceafărul, în trei alfabete şi limbi - română, tătară şi turcă. 

Citeşte şi:

#citeşteDobrogea: Scriitorii noștri, eroii noștri

#citeşteDobrogea: Puţină istorie. Epopeea Crimeii

#citeşteDobrogea: Bekir Çoban-Zade, promotor al erei moderne în cultura tătarilor crimeeni

#citeşteDobrogea: Personalităţi tătare în Dobrogea secolului XX (galerie foto)

#citeşteDobrogea: Mehmet Niyazi - poetul naţional al tătarilor crimeeni din România (1878 -1931)