#citeșteDobrogea: Vasile Culică - patru decenii de neființă

Astăzi se împlinesc 40 de ani de la trecerea în neființă a lui Vasile Culică, remarcabil jurist, om de litere și arheolog.
Născut la 26 martie 1916, în Călăraşi, a fost student al Facultăţii de Drept din Bucureşti, profesând apoi, pe tot parcursul vieții, în orașul natal, ca avocat, jurisconsult, procuror, judecător, chiar și preşedinte al Tribunalului judeţului Ialomiţa.

Pasionat de literatură, Vasile Culică a început să scrie încă din studenție, încercările sale lirice fiind promovate în reviste ale vremii: „Dacia”, „Pontica”, „Ialomiţa”, „Ancheta”, „Tomis”, Arcadia”, „Zori Noi”, „Tribuna Ialomiţei” etc. A condus şi îndrumat cenaclul literar „George Dan” din Călăraşi, colaborând la foaia literară a cenaclului („Verticale”). De asemenea, a semnat libretul operei „La umbra florilor de crin” și a fost textier al unor reviste muzicale.

Înființarea Muzeului de Istorie din Călăraşi, în anul 1951, i-a oferit prilejul de a-şi satisface încă o pasiune care l-a urmărit întreaga viață: arheologia. Începând cu anul 1956, a fost membru activ al Societății Numismatice Române, publicând numeroase studii de numismatică, dintre care sunt de menţionat: „O monedă de la Vlaicu Vodă la Dunărea de Jos”, „Bolgarskie monetr iz Păcuiul lui Soare” (publicat în „Istvestija” - Sofia, în anul 1963 în colaborare cu Petre Diaconu), „Plumburi ale Legiunii a XI-a Claudia, găsite în sud-vestul Dobrogei”, „Moneda măruntă romano-bizantină din secolul al V-lea e.n. şi unele replici în plumb de la Izvoarele, jud. Constanţa”, „Asupra unei monede de la Leon I emisă de Nicomedia”. Toate aceste articole au apărut în perioada 1958-1980, în paginile revistei „Studii şi cercetări numismatice”.

Alături de studiile în numismatică, Vasile Culică a publicat comunicări privind cercetările sale arheologice și mai multe lucrări în care specialiștii au apreciat noutatea documentelor prezentate, seriozitatea şi acurateţea concluziilor.

„Un mormânt roman de pe teritoriul rural al municipiului Durostorum”, „Un mormânt Sântana de Mureş-Cerneahov pe teritoriul municipiului Călăraşi”, „Antichităţi creştine de la Izvoarele, jud. Constanţa”, „Obiecte ceramice cu aspect de calapod din aşezarea neolitică de la Cuneşti”, „Obiecte de caracter creştin din epoca romano-bizantină găsite la Pârjoaia-Dobrogea”, „Zei şi evocări de mituri greco-romane pe obiecte de plumb pe teritoriul municipiului Durostorum”, „Borcea km. 80, un loc arheologic complex” – sunt doar câteva dintre lucrările sale, rămase reper pentru generațiile următoare de cercetători și pasionați ai istoriei antice.

Bogata sa colecţie arheologică şi numismatică, alcătuită din obiecte adunate mai ales de pe malul drept al Dunării, de la Sucidava şi Durostorum, a intrat în patrimoniul Muzeului de Istorie din Călăraşi, printre ai cărui membrii fondatori se numără, iar altele au fost donate Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, cu care Vasile Culică a colaborat timp de decenii.
Iată ce scria despre el un alt mare arheolog, Petre Diaconu, ale cărui rânduri, publicate în revista „Pontica” nr.14, au fost prilejuite de trecerea în neființă, la 9 mai 1980, a distinsului confrate.

„Vasile Culică poate fi socotit co-ctitor ai Muzeului de Istorie din Călăraşi. Într-adevăr, încă din clipa în care s-a luat hotărîrea înfiinţării acestui lăcaş de cultură, el a înţeles să-I ajute, în chipul cel mai direct şi eficace, pe Niţă Anghelescu, directorul noii instituţii, fie adunînd sau donînd documente arheologice, fie muncind la catalogarea şi ordonarea lor.

Fire generoasă, nu stă ea la îndoială nici o clipă spre a întinde o mînă de ajutor celor mai puţin pricepuţi decît el. Respectuos faţă de semenii săi şi de munca acestora, V. Culică şi-a cîştigat un binemeritat prestigiu de om al dreptăţii, cinstei şi omeniei. Bunătatea sa îl mîna să se bucure de bucuria colegilor şi prietenilor și să se necăjească la necazul acestora.
Iată de ce regretăm astăzi dispariţia dintre noi a celui ce a fost Vasile Culică - distins magistrat, poet şi arheolog.”

 
Sursa foto: Arhiva Muzeului Municipal Călărași
 
 
Citește și:

Petre Diaconu, spiritul Păcuiului