#Crez și credințe: „Iarba Fiarelor“ de Ion Aurel Candrea I .„În lumea mistică pe care şi-a creat-o imaginaţia aprinsă a omului primitiv, totul era cu putință“

• lucrare de amploare, unde sunt luate în discuție, pe capitole relevante, cele mai răspândite datini și legende transmise din generație în generație

• Capitolul dedicat „ierburilor tainice”, trece în revistă câteva plante despre care se spune în popor că au proprietăți miraculoase

 Unul dintre marii lingviști și folcloriști români, școlit la Sorbona, profesorul Ion Aurel Candrea a lăsat contribuții însemnate la cercetarea limbii române vechi din veacurile XVI-lea și XVII.

Volumul „Iarba fiarelor”, apărut în 1928, la editura Cultura Națională din București, reprezintă un studiu comparatist al credințelor străvechi ale românilor, cu specificul lor și, mai ales, cu asemănările pe care autorul le-a găsit cu obiceiuri similare ale altor popoare.

Este o lucrare de amploare, unde sunt luate în discuție, pe capitole relevante, cele mai răspândite datini și legende transmise din generație în generație, născute din imaginația primitivă a privitorilor către cer, către lună și stele, sau din împletirea credințelor intuitive cu cele legate de religia creștină.

Capitolul dedicat „ierburilor tainice”, trece în revistă câteva plante despre care se spune în popor că au proprietăți miraculoase (iarba fiarelor, ferega, mătrăguna), descriind detaliat ritualurile complicate care însoțesc culegerea, folosirea și păstrarea lor.

Despre Iarba Fiarelor

Volumul, în capitolul dedicat Ierbii Fiarelor aduce în discuție faptul că în lumea mistică pe care şi-a creat-o imaginaţia aprinsă a omului primitiv, totul era cu putință.

„Dacă în mediul în care se MIŞCA, el însuşi ca şi cei din jurul lui, apărea ca un vierme neputincios şi se cutremură la auzul tunetului sau se prosternă în ţărănă la ivirea unei eclipse, aceasta se datora numai faptului că nu se găsise încă mijloacele care, după credinta lui, existau în natură şi-I puteau ridica din starea de inferioritate în care se află. Dacă ar fi avut norocul să dea peste aceste mijloace, nimic nu i-ar fi fost cu neputinţă, şi şi-ar fi bătut joc de toate piedicile şi calamitățile ce duhurile se întreceau care de care să svârle în calea lui ca să-l umple de desnădejde sau de groază, să-l oprească în loc sau să-l nimicească“ – arată autorul în lucrarea din 1928.

În volumul lui Ion Aurel Candrea se vorbește și despre superstițiile românilor.

„Ce alta sunt eroii basmelor tuturor popoarelor, decât nişte oameni ca şi ei, cari însă, prin dibăcia sau meşteşugirile lor, au putut să smulgă naturii câte unele din tainele ei, mulţumită cărora ajungeau să săvărşească actiuni supra-omeneşti?
Odată ajunşi în stăplinirea acestor taină, nimic nu le mai sta împotrivă. Voiau să învie pe cineva? Apa vie şi apa moartă, dobăndită de ei, cu preţul a mii de primejdii, de unde se bat munţii în capete, le dau această putinţă.
Li se scoteau ochii? Aveau norocul să găsească roua care le reda vederea. Erau răniti? Găsiau buruiana ce le lecuia imediat rănile. Căutau comori? Cercetau pănă găsiau nuiaua care să le arate locul unde erau Ingropate.
Voiau să se facă nevăzuti? Iși procurau căciula sau mantaua care-i ascundă vederii tuturor.
 Voiau să nimicească distantele? Găsiau și Incălţau ciobotele care-i duceau la o depărtare de şapte poştii la fiecare pas. “ – se mai arată în lucrarea citată.

Despre volumul profesorului Ion Aurel Candrea

Alte capitole sunt dedicate „facerii lumii” (cu o serie de legende cosmogonice în care lumea se naște în lupta dintre spiritul binelui și cel al răului), datinilor străvechi legate de începutul primăverii, de ritualurile menite să aducă ploaia sau să sporească belșugul.

Legat intrinsec de natură, omul simplu a observat-o cu atenție, din cele mai vechi timpuri, și a învățat să descifreze semnificația tuturor  plantelor și animalelor din jurul casei, fiind capabil uneori să facă predicții mai precise chiar decât cele ale marilor cărturari.

Volumul grupează sistematic aceste moduri de interacțiune cu viul, oferindu-ne câte un capitol pentru fiecare entitate de care sunt legate obiceiuri sau credințe, nu doar ale românilor, ci și ale altor neamuri din lume.

Mai putem parcurge în studiul folcloric al autorului fermecătoare tălmăciri despre „Calendarul babelor”, despre credințele legate de diverse fenomene ale naturii sau legende transmise de-a lungul secolelor legate de... strănut.

Cartea are atașat și un index util, care facilitează cititorului trimiterile la ariile sale de interes.
 
Citește și:
#DobrogeaDigitală - Acces universal la informație „Iarba fiarelor”, de I. A. Candrea