Geografia istorică şi cartografia istorică românească au avut în conf. univ.
Marin Popescu Spineni (1900-?) un pionier prin lucrarea
România în izvoare geografice şi cartografice. Din antichitate până în pragul veacului nostru, Ed. Ştiinţificăşi enciclopedică, Bucureşti, 1978, 254 p.
Izvoarele geografice şi cartografice greco-romane prezentate în tratat ne vorbesc despre o insulă din
Marea Neagră, în apropierea gurilor de vărsare ale
Dunării. Aceste surse se pot împărţi în patru grupe: una care menţionează insula
Leuce (Insula Șerpilor), a doua care nu menţionează numele insulei, dar face referire indirect la Leuce prin asocierea cu Ahile, a treia care menţionează insula Peuceşi a patra care menţionează ambele insule.
În cadrul celei de a treia grupe de izvoare,
Apollonios din insula egeeană Rhodos (sec. IIIî.H.) este primul care menţionează în
Argonauticele insula Peuce, de formă triunghiulară, cu baza orientată cu ţărmul mării şi cu vârful către fluviu, despărţind două braţe ale
Istrului: Narrex și „Brațul cel Frumos”.
Autorul grec precizează pe acest din urmă braț au pornit corăbierii din regatul Colhida (Crimeea/Ucraina) în urmărirea celor 50 de eroi greci de pe corabia Argo, care furaseră Lâna de Aur din Colhida.
Apoi, grecul
Strabo (sec. Iî.H.- sec. I d.H.) menţionează în
Geografia sa
Peuce sau
Hieron Stoma(Gura Sacră) ca primul braț pe direcția sud-nord şi cel mai mare braţ al fluviului, respectiv Sf. Gheorghe în interpretarea şcoliiromâneşti de geografie.
De asemenea, geograful grec preciza că insula se afla la 120 de stadii de vărsare [24 km], că lângă insulă regale persan Darius I a construit
podul de vase peste Dunăre în expediția împotriva sciților din nordul mării Negre și că insula a fost ocupată mai târziu de germanii bastarni, din care cauză aceștia au fost numiți și
peucini.
Romanul
Pomponius Mela (sec. I) aratăîn
Descrierea Pământuluică erauşase insule la gurile Dunării, dintre care cea mai mare şi mai cunoscută era
Peuce.
Grecul
DionysiosPeriegetul (sec II) în
Descrierea pământului arată că Istrul se varsă în Pontul Euxin prin cinci braţe în jurul
insulei Peuce.
În sfârșit, grecul
Ptolemeu (sec. II) descrie în
Geografia Delta Dunării, menţionând că braţul de sud
Hieron Stomasau
Peucese varsă în Pont cuprinzând și
insula Peuce, căreia îi dă poziția geografică în grade și minute.
A patra grupă de izvoare cuprinde două surse, care vorbesc despre ambele insule.
Este vorba de
Pseudo Scymnos, o
Periegesis anonimă din sec.I, atribuită în mod greşit lui Scymnos din Chios (sec. III-IIî.H.) şi care preia informaţii de la Demetrios din Callatis (sec III î.H.). Autorul anonim vorbeşte despre o
insula Peuce, aşezată între mare şi gurile Istrului (localizare greşită în opinia lui Spineni), numită astfel după numeroșii pini de pe suprafaţa sa, egală cu cea a insulei greceşti Rhodos din Marea Egee. De asemenea, se menţioneazăşi de o altă insulă, numită a lui Ahile, aşezată„în mare”, la patru sute de stadii de
Peuce cu o mulţime de păsări domestice şi cu o privelişte de „loc sfânt”.
A doua sursă care vorbeşte de ambele insule este marele savantroman
Pliniu cel Bătrân (sec. I) în
Istoria naturală: „Primul braţ este al
Peucei, numit aşa din cauza
insulei Peuce, de care e cel mai apropiat; el este absorbit de o mlaştină mare de nouăsprezece mii de paşi. Din albia sa, mai sus de
Histropolis, se formează un
lac cu o circumferinţă de şaizecişi trei de mii de paşi, numit
Halmyris.”De asemenea, naturalistul dă distanţa de 50 000 de mii de paşi dintre cele două insule și îi menționează pe locuitorii insulei: „„99-100. ...Sunt cinci neamuri de germani. Ramura a cincea:
peucini, bastarni, vecini cu dacii amintiţi mai sus...”
Este surprinzător însă că atunci când amintește de menţionarea insulei Leuce de către grecii ArrianşiPausania, Popescu-Spineni spune că această menționare a fost făcutăşi de Strabo și Ptolemeu, deşiaceştia din urmă fac parte din categoria celor care au menţionat insula Peuce sau braţulPeuce!
Insula Peuce este amintită și în izvoare literare romane și greceștitârzii.
În
Farsaliade către
Lucan (sec. I): „
Istrul cu mai multe
guri, dintre care una udă pe
Peucecea aruncată în
mare.”
În
Argonauticele de către
Flaccus (sec. I): „„217-219. Există o
insulă Peuce, după numele unei nimfe [divinitate a naturii în mitologia greco-romană]sarmatice.
Acolo
Istrul cel încruntat și cu ambele țărmuri primejdioase,
Coboară spre
mare printre
locuitori sălbatici. (...)
255-256. Iar [argonauții – n. G. Ș.] se întind apoi pe paturi de iarbă,
în
peștera care odinioară
Istrul îmbrățișase pe
Peuce, care răsufla din greu. (...)
291-294. Flota barbarilor [regatul Lânii de Aur din Crimeea] nu mai este departe și ea urmărește corabia
ușoară a lui Pallas [zeița greacă Atena], până ce zăresc
gurile Dunării,
iar în fața lor [insula – n. G. Ș.]
verde Peuce
și recunosc vârful catargului de pe Argo. (...)”
În
Epigrame de
Martial (sec. I): „„7, 1-4. Deși Ursa înghețatăși
sălbatica Peuce, /
Istrul încălzit de loviturile copitelor”.
În
Despre prozodia generală,
Herodian (sec. II) amintește pe scurt existența unei insule Peuce pe Dunăre.
În
Culegere de fapte memorabile,
Solinus (sec. III) precizează că Peuce este primul din cele șapte brațe de vărsare ale Dunării în Marea Neagră.
În epoca contemporană, un studiu identifică poziţia insulei Peuce în promontoriul Dunavăţului. Eugen Panighiant, într-o cercetare istorică privind expediţia lui Alexandru Macedon împotriva geţilor de la Dunăre din 335 î.H., citează rezultatele cercetărilor geomorfologice asupra braţului sudic al Deltei ale dr. Alexandru Rosu, care a constatat că „braţul Sf. Gheorghe îşi diri
ja cea mai mare parte a apelor sale prin poarta Beibugeacului [zonă din nordul Razelmului],
transformând promontoriul Dunavăţului în insulă, corespunzătoare, după părerea noastră, enigmaticei insule Peuce". Colina Dunavătului, înaltă de 60 m, ar corespunde perfect malurilor „povîrnite" ale insulei din antichitate, în opinia lui Panighiant. (Vezi Eugen Panighiant,
Geţi contra macedoneni)
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Naționalăși Arheologie Constanța
Despre Marius Teja
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţulConstanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureştişi are un master în RelaţiiInternaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
Citește și:
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: