#DobrogeaDigitală – „Analele Dobrogei”, nr. 9/1928: Povestea mănăstirii Celic-Dere, „raiul pământesc” propovăduit de „societatea” lui Athanasie


 
Situată în nordul Dobrogei, în localitatea Frecăței, la 121 km de Constanța, Mănăstirea Celic-Dere este unul dintre cele mai importante centre de spiritualitate dintre Dunăre și Marea Neagră.
Pe 2 octombrie se împlinesc 88 de ani de la sfințirea bisericii de către episcopul Cosma Petrovici (1921-1947) cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Biserica de la demisol se sfințește cu hramul „Izvorul Tămăduirii și s-a folosit ca biserică de iarnă până la 1954.
Lăcașul monahal posedă o bogată colecție de artă bisericească veche. Muzeul colecțiilor bisericești adăpostește obiecte de valoare istorică, artistică și documentată: 27 de documente în limbile turcă, arabă și persană; Biblia lui Șerban Cantacuzino din 1688; icoana Maicii Domnului din 1600; manuscrise și tipărituri din perioada 1696-1898.
 
Din revista „Analele Dobrogei” nr. 9 din anul 1928 vă prezentăm un fragmente dintr-un articol interesant semnat de prof. Gh. Nedioglu, care încearcă să deslușească originile întemeierii acestui lăcaș deosebit, în care au funcționat, în 1909, o școală primară și una profesională în limba română și în care astăzi se află un atelier de țesut covoare.
 

„După Marele dicționar geografic al României, mănăstirea Cilicului a fost fundată de către «arhiereul» Athanasie Lisavenco, la 1835, când acesta ar fi ridicat în valea părăului Cilicdere, pe mereaua satului Telița din judeţul Tulcea, o bisericuţă, care a ars mai târziu şi în locul căreia a zidit biserica rămasă până astăzi.
De altă parte arhimandritul Roman Sorescu pune fundarea mănăstirii Cilicului «cam pela 1840», când ar fi fost întemeiată de câțiva călugări români, în mijlocul cărora se adăpostiau şi doi călugări ruşi dela Sf. Munte, arhimandritul Athanasie Lisavenco şi shimonahul Paisie, afirmând mai departe că aceştia au alungat apoi pe călugării români şi au adus în locul lor, în anul 1846, şasezeci de familii de ruşi din Basarabia. Athanasie Lisavenco ar fi oprit pe femei în mănăstirea ce întemeiase, iar pentru bărbaţii lor ar fi zidit atunci, la vre-o doi kilometri mai la vale, un şir de chilii şi o bisericuţă, înfiinţând astfel a doua mănăstire - Cilicul mic sau Cilicul de jos.
Nici marele dicţionar geografic şi nici arhimandritul Roman Sorescu nu ne arată mărturiile pe care se sprijinesc când pun fundarea mănăstirii Cilicului, primul la 1835, iar al doilea – mai aproape de adevăr, după cum vom vedea - pela 1840.
Nedumerirea în care ne lasă aceste două date deosebite, cu privire la fundarea mănăstirii Cilic, este împrăştiată în bună parte de câteva, acte pe care am avut prilejul să le aflu în Arhivele Statului din Bucureşti şi care ne dau lămuriri preţioase, atât asupra anului fundării acestei mănăstiri cât şi asupra persoanei întemeetorului ei.
După propria sa declaraţie, Athanasie Lisavenco, lipovean de origine, s'a născut în târgul Chilia din Basarabia, pela anul 1816. La 1837, el a intrat în mănăstirea Caracal dela Sf. Munte Athos, unde s'a călugărit în 1839. Aî:ci s'a hirotonit la 1841, ca ierodiacon şi ieromonah şi a venit apoi «în părţile Dunării, aproape de lsacacea, lângă apa numită Cilic-dere unde a fundat un schit cu hramul Adormirea Maicii Domnului».
Este evident, deci, că mănăstirea Cilicului n'a putut lua fiinţă decât după 1841 sau, cel muit, în chiar acest an, ceea ce pare mai puţin probabil.
Mănăstirea întemeiată de Athanasie era mixtă, de călugări şi de călugăriţe totdeodată, una din acele mănăstiri caracteristice Lipovenilor din secta Bezpopovţilor - adică a Lipovenilor fără preoţi, - născute, după episcopul Melhisedec al lsmailului, din «nişte idei rătăcite ale sectanţilor lipoveneşti, ce bântuie poporul inferior al Rusiei»”.

 

DESCARCĂ INTEGRAL REVISTA „ANALELE DOBROGEI” nr. 9/1928 ÎN FORMAT PDF


 

«Femeile fanatizate îşi lăsau bărbaţii, copilele părinţii, ba şi familii întregi, vânzând tot ce aveau şi prefăcând în bani»
 
„În sfârşit o altă dovadă a acestui fapt este împrejurarea că - silit în cele din urmă să plece, Athanasie se duce la Cilic, unde începe să-şi refacă şi să-şi organizeze din nou mănăstirea, căutând în primul rând să şi-o populeze. Mărturiile pe care le avem ne arată hotărât că, în această direcţie îşi îndreaptă el toate silinţele.
Episcopia Dunării de jos semnalează aceste sforţări ale egumenului dela Cilic, despre care spune că «trimiţând emisari de ai săi, călugări şi călugăriţe, în Basarabia română, a smonit o mulţime de bărbaţi şi femei, dintre cultivatorii de pământ, a-şi lăsa casele şi a se duce la călugărie în noua mănăstire, ce era predicată ca un rai pământesc».
Acţiunea întreprinsă de Athanasie găseşte răsunet îndeosebi printre Lipoveni şi creşte într'atâta, încât nu numai că atrage atenţia autorităților noastre bisericeşti, dar le şi alarmează prin proporţiile pe care le ia această propagandă. «Femeile fanatizate îşi lăsau bărbaţii, copilele părinţii, ba şi familii întregi, vânzând tot ce aveau şi prefăcând în bani, se duceau a se aşeza la mănăstirea lui Athanasie, depuind averile lor în mâna lui şi dându-se cu totul la ordinele lui». Şi astfel, ne spune acelaş raport al Episcopiei, «în curgere de câţiva ani, s'au adunat acolo o populaţie de 400 de indivizi, bărbaţi şi femei de diferite vârste».
Nu trece însă mult şi «raiul» lui Athanasie începe să se arate în toată realitatea lui. În Octomvrie 1867, trei femei din Ismail, dintre care una cu soţul ei, se plâng Episcopiei Dunării de jos «că au fost amăgite de înşelăciunile cele mascate cu sfinţenie ale falsului cuvios şi că au depus în mânile lui averea şi copiii lor.
Acum însă, convingându-se că el este un înşelător şi pierzător de suflete, - cer ajutor spre a-şi putea scoate copilele din acel loc de corupţie şi banii ce au depus acolo». Episcopia, la rându-i, dă «suplicele» lor în cercetarea Consistoriului, cerându-i să afle dela jeluitoare, «cu amănuntul toate circumstanţele ademenirii lor, a petrecerii lor în societatea lui Athanasie şi motivele ce le-au îndemnat a se retrage de acolo”.
 

#citește mai departe în revista „Analele Dobrogei” nr. 9 din anul 1928

Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.

 
Citește și:

Legenda icoanei „care se curăţă singură” de la Mănăstirea Celic-Dere

 
 

Ti-a placut articolul?



Nume:

Email:

Comentariu*:

Din aceiași categorie

„Piața Independenței. Amintiri din ziua aceea”, de Cristian Cealera

„Piața Independenței. Amintiri din ziua aceea”, de Cristian Cealera

1430
#citeșteDobrogea: In memoriam Nicolae Caratană. „Numai durerea m-a determinat să descopăr poezia”

#citeșteDobrogea: In memoriam Nicolae Caratană. „Numai durerea m-a determinat să descopăr poezia”

1448
#DobrogeaDigitală: Mircea Tegzeşiu, la aniversare

#DobrogeaDigitală: Mircea Tegzeşiu, la aniversare

1377
#DobrogeaDigitală: Raport de Prefect – „Situațiunea” județului Constanței, la trei ani după revenirea Dobrogei sub administrație românească

#DobrogeaDigitală: Raport de Prefect – „Situațiunea” județului Constanței, la trei ani după revenirea Dobrogei sub administrație românească

3128
#citeșteDobrogea: Dobrogea înaintea Primului Război Mondial (III). Liga Culturală, visul României Mari și memoriile lui Vasile Pârvan

#citeșteDobrogea: Dobrogea înaintea Primului Război Mondial (III). Liga Culturală, visul României Mari și memoriile lui Vasile Pârvan

2636
#citeșteDobrogea: In memoriam Paul Everac

#citeșteDobrogea: In memoriam Paul Everac

2172
 #citeşteDobrogea: „Neamul acesta de oameni îşi fac culcuș comod oriunde se aşază“. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

#citeşteDobrogea: „Neamul acesta de oameni îşi fac culcuș comod oriunde se aşază“. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

2344
#DobrogeaDigitală: Inaugurarea lucrărilor primului port românesc. „Tunurile bubuie; musicile cântă şi şampania curge”

#DobrogeaDigitală: Inaugurarea lucrărilor primului port românesc. „Tunurile bubuie; musicile cântă şi şampania curge”

1475
#citeșteDobrogea: Biografii de filosofi dobrogeni: Alexandru Claudian

#citeșteDobrogea: Biografii de filosofi dobrogeni: Alexandru Claudian

1315
#DobrogeaDigitală: Omagiu episcopului constănțean Eugeniu Laiu

#DobrogeaDigitală: Omagiu episcopului constănțean Eugeniu Laiu

1630
#DobrogeaDigitală: „La Odesa, soldații români cucereau orașul”

#DobrogeaDigitală: „La Odesa, soldații români cucereau orașul”

354
„Piața Independenței. Amintiri din ziua aceea”, de Cristian Cealera

„Piața Independenței. Amintiri din ziua aceea”, de Cristian Cealera

1737
#DobrogeaDigitală: „Voi iubi Dobrogea, precum iubesc România, din care azi face parte”

#DobrogeaDigitală: „Voi iubi Dobrogea, precum iubesc România, din care azi face parte”

1597
#citeșteDobrogea: Dobrogea înaintea Primului Război Mondial (II). Liga Culturală și rapoartele din Constanța și Tulcea

#citeșteDobrogea: Dobrogea înaintea Primului Război Mondial (II). Liga Culturală și rapoartele din Constanța și Tulcea

1502
#citeşteDobrogea: „Dobrogea e ţara contrastelor“. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

#citeşteDobrogea: „Dobrogea e ţara contrastelor“. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

2068
#DobrogeaDigitală: „A se încorpora Dobrogia cu Patria comună în toate privinţele”

#DobrogeaDigitală: „A se încorpora Dobrogia cu Patria comună în toate privinţele”

1590
#citeșteDobrogea: Plasa Mangalia și localitățile arondate la începutul secolului XX

#citeșteDobrogea: Plasa Mangalia și localitățile arondate la începutul secolului XX

1779
#DobrogeaDigitală: Dobrogea – nu doar pământ și istorie, ci în primul rând emoție

#DobrogeaDigitală: Dobrogea – nu doar pământ și istorie, ci în primul rând emoție

795
#citeșteDobrogea: Jean Tița Bibu – un om și o vioară

#citeșteDobrogea: Jean Tița Bibu – un om și o vioară

1855
#DobrogeaDigitală: Adunarea eparhială a Episcopiei Constanța din 1942, în plin război mondial. Palatul episcopal din Constanța, bombardat

#DobrogeaDigitală: Adunarea eparhială a Episcopiei Constanța din 1942, în plin război mondial. Palatul episcopal din Constanța, bombardat

2119