#DobrogeaDigitală: Camarazii utopiei - Mărturii ale „actelor de eroism” ale ilegaliștilor comuniști

Înfiinţat în mai 1921, Partidul Comunist din România (PCdR) a activat în clandestinitate între 1924 şi 1944, programul său politic fiind considerat de autorităţile vremii ca fiind un pericol la adresa orânduirii de stat. 

Partidul a ieşit din ilegalitate la 23 august 1944, odată cu desfiinţarea lagărelor de internare, înlăturarea regimului lui Ion Antonescu și reinstaurarea pluri-partidismului.

În cadrul unui proiect finanțat de Consiliul Național al Cercetării Științifice, Adrian Cioroianu a editat volumul „Camarazii utopiei: Destine individuale și de grup din ilegalitatea comunistă”, care conține o serie de portrete și povești de viață aparținând membrilor, simpatizanților sau „tovarășilor de drum” din perioada ilegalității.

În jurnalul său  „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)” - o fabuloasă cronică a celei mai negre perioade din istoria României - scriitorul dobrogean Pericle Martinescu comentează, într-o însemnare din octombrie 1950, o carte semnată de Mihai Novicov, despre „isprăvile” comuniștilor internați în timpul anilor de așa-zise represiuni, ridiculizând atât conținutul, cât și stilul și valoarea artistică a romanului proletcultist.
 

„Mihai Novicov a publicat în două numere consecutive din Viaţa Românească nr. 8-9-1950 (vreo 300 pagini) romanul care se intitulează «Încredere» şi care descrie viaţa internaţilor politici, în speţă a comuniştilor, din lagărul de la Tîrgu Jiu, între anii 1940 şi 1944.
Lectura lui este instructivă, deoarece acest pretins roman este un document istoric nu lipsit de interes. El a fost scris, desigur, din dorinţa autorului de a arăta contemporanilor lui de azi cine este şi ce isprăvi a făcut în trecut. De fapt, lucrul acesta nu prea reiese din acest jurnal al fostului deţinut, deoarece, în afară de faptul că a fost închis, nu se vede nici o altă ispravă a luptătorului Novicov.

 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF!  

Dar lucrarea are, totuşi, o mică valoare documentară. În ea se vede cum trăiau comuniştii în lagărele de «exterminare» din timpul războiului. Trăiau ca oricare alţi deţinuţi politici, adică locuiau în bărăci, unii erau trimişi la muncă, se plimbau prin curtea lagărului, citeau, scriau, primeau pachete din afară, ba încă se ocupau şi cu idilele sentimentale. Deţinuţii aveau legături sentimentale cu deţinutele din lagărul vecin, şi cartea e plină de asemenea poveşti de dragoste: Petruţ o iubeşte pe Lenuţa, Lulu pe Fanny (cu y), Andrei pe Jeny (cu y) ş.a.m.d. Înseşi numele personajelor nu sînt deloc ale unor comunişti, cum vor să fie aceştia. De multe ori, deţinuţii făceau chefuri în barăci şi, aşa cum mărturiseşte autorul într-un loc: «Petrecerea continuă nestingherită pînă dincolo de miezul nopţii». Partea finală a prezumtivului roman este consacrată evenimentelor de la 23 august 1944. Aşteptam ca, aici măcar, deţinuţii, cei 83 de comunişti cîţi număra Partidul atunci în toată ţara, să fi făcut într-adevăr acte de eroism! De unde! În ziua de 23 august, ei se pomenesc că ... sînt daţi afară din lagăr, în urma unui ordin primit de comandant de la Bucureşti. Iată-i liberi pe neaşteptate, ceea ce nu le venea să creadă. Şi cînd ţara întreagă se afla la cea mai mare cotitură istorică şi politică, comuniştii noştri au plecat de la Tîrgu Jiu, s-au dus la Craiova unde au vizitat oraşul şi s-au plimbat prin parcul Bibescu, aşteptînd să se lămurească lucrurile. Pe urmă au venit la Bucureşti, unde au fost primiţi în chip de eroi, au asistat la defilarea tancurilor ruseşti pe bulevard, apoi Petruţ şi «Lenuţa», mulţumiţi, se vede, de actele lor de vitejie, au revenit la vechea lor poveste de dragoste din lagăr:
- Ştii, Petruţ ... am vorbit cu sora-mea ... n-are nimic împotrivă ... de astăzi, ne dă camera aceea liberă despre care vorbisem ... etc., etc., etc.
Fără să fac psihanaliză, nu este totuşi deloc greu de văzut care erau adevăratele preocupări ale comuniştilor români din 1944. Toată «lupta» lor avea ca ideal o cameră în care să-şi dezlănţuiască instinctele. Şi Novicov o spune cu o sinceritate de reacţionar sadea.
Despre valoarea artistică a «romanului» nu e nici un cuvînt bun de spus. Ea s-a putut vedea şi din citatul reprodus mai sus. Novicov realizează şi unele perle stilistice care pe vremuri erau atribuite numai lui Stelian Popescu sau D.R. Ioaniţescu. Aşa, de pildă, vorbind despre o prietenă a «Lenuţei», romancierul nostru o caracterizează: «Era o femeie slabă, mai mult măruntă».
«Romanul» e de o tonalitate, de o platitudine, de o lipsă de inventivitate şi chiar de combativitate ideologică cumplite. Aceasta este literatura «comuniştilor» din România.”

 
#citeşte mai departe în volumul „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu
#„7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”
#Autor Pericle Martinescu

Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
  
Sursa foto: andco.ro  
 

Citeşte şi:

#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu - Nu doar codrul, ci și umorul e frate cu românul

#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu: Cultura ca o farsă