19 Jan, 2021 00:00
2566
„De la anexarea Dobrogei la patria mumă şi până în zilele noastre, toate guvernele s'au străduit a lua măsuri, cari să asigure acestei părţi de ţară un traiu demn de timpurile moderne.
Din diferite cauze însă nu toate măsurile luate au dus la un rezultat mulţumitor şi în ceea ce ne priveşte pe noi - credem - că şcoala primară mai cu osebire nu şi-a dat toate roadele ce aşteptam, din cauza multor neajunsuri, cari o împiedică la tot pasul a-şi ajunge scopul.
Analizând cauzele răului, propun şi diferite îndreptări, cari, sper, că vor fi luate în seamă pentru binele statului, în genere şi al populaţiunei, în mijlocul căreia propovăduim.
De la început s'a făcut greşeala că poporului Dobrogean - din diferite naţiuni alcătuit - i s'a dat o şcoală primară tip asemănătoare cu şcoala primară din patria mumă, neţinându-se în seamă elementul care alcătuieşte corpul şcolăresc, de inteligenţa mai isteaţă sau mai înceată a diferitelor naţiuni, de stocul de cunoştinţe ce are copilul de român, ori cel de neamţ, bulgar, rus, etc. de vocabularul de cuvinte posedat de unul şi de altul etc.
- Programul şcoalelor primare din Dobrogea a fost de asemenea uniform cu acel al şcoalelor din stânga Dunării. Nu era drept şi nu a fost bine, căci pe când un elev al şcoalelor primare, român, ajunge ca în curs de 5 ani să-şi poată însuşi toată materia prescrisă în program, elevii de alte naţionalităţi ajung în timp de 5 ani, că deabia pot întreţine o conversaţie mai simplă şi deabia pot poseda câteva noţiuni elementare, culese din diversele lecţiuni, ce li s'au predat. Această constatare o facem pe fiinţă de adevăr şi examenele de absolvire ale cursului primar au dovedit-o cu prisosinţă.
Serviciul de control în dese ocaziuni a avut prilejul a face aceste triste constatări.
- Cărţile de studii pentru şcoalele cu populaţiune eteroglotă sunt alcătuite pe aceleaşi baze şi pe aceleaşi principii ca şi cari se adresează copiilor de români.
Înfloriturile de stil, descrierile poetice, dezvoltarea prea mare dată unor povestiri sau naraţiuni, istorice etc. îngreuiază peste măsură predarea materiei din partea învăţătorului, precum îngreuiază de asemenea şi priceperea din partea elevului.
Astăzi, în actualele condiţiuni, cei cari predăm în astfel de şcoale, suntem nevoiţi a simplifica o lecţiune de una sau două pagini - scrise în cartea de cetire - la o expunere din partea noastră, mărginindu-ne a formula 10 ori 20 propoziţiuni mai simple ca expunere şi mai bogate în cuprins, - astfel că în majoritatea cazurilor cartea didactică actuală devine inutilizabilă, căci mai mult rătăceşte mintea copilului, decât o ajută ca să-şi întipărească o lecţiune prin recitire.
În bucăţile de citire, precum şi în lecţiunile de istorie se dă prea puţină importanţă Dobrogei şi localităţilor dintrânsa. Copilului dobrogean, care a trecut prin şcoala primară, nu-i rămâne legat sufletul cu nimic care să-i amintească că această parte a ţării a fost a noastră şi aceasta dovedit matematiceşte, este a noastră şi deapururea va fi a noastră, că 'ntrânsa se află lucruri scumpe nouă românilor, avem bogăţii şi localităţi de cari sunt legate în vremurile noastre, destinele neamului întreg.
- Nu s'a ţinut nici o socoteală de aptitudinele învăţătorilor primari urbani şi rurali trimişi aci, - pentru ca să lumineze o populaţiune, în care - la început - domina elementul strein - iar azi încă se găseşte în proporţie de 50 %. Nu s'a făcut nici o distincţie, în a recompensa munca ce se depunea şi se depune de corpul didactic primar, de două ori mai grea, ca aceea, a celor din ţara mumă.
Pe când învăţătorul din România avea de predat numai programa şi a face oarecare educaţie copilului - după puteri - aci în Dobrogea, dascălul trebuia şi trebuie întâi a-l deprinde pe copil cu limba română şi apoi să se gândească a-i preda materia programei în nişte condiţiuni extrem de dificile.
La început, totuşi guvernanţii au apreciat întru câtva această muncă şi membrilor corpului didactic primar li s'a dat un spor de salar şi de drept erau împroprietăriţi cu câte 10 h. a. pământ de cultură.
De la 1899 sporul de salar a fost suprimat faţă de greaua stare financiară de atunci şi pe când toate reducerile de atunci au fost întregite pentru toţi funcţionarii ţării, pentru învăţătorii dobrogeni nu li s'a mai recunoscut dreptatea, ei continuă a fi egali cu colegii lor în «drepturi», pe când în «datorii» continuă a fi destul de diferenţiaţi.
- Posturile de învăţători din Dobrogea, atât cele urbane cât şi cele rurale, 50 - 60 % sunt ocupate de suplinitori. De ce un titular ar ocupa un post de învăţător în Dobrogea, când cu o muncă mult mai mare ce ar depune-o aci, diferenţierea în planul acestei munci nu există?
Nimic nu-l leagă cu pământul, nici obiceiurile, nici convenienţele sociale, nici apropierea sufletească de naţiuni cu care n'a convieţuit, nici răsplată cum trebue a surplusului de muncă. De aceia aci este un veşnic pelerinagiu; - vine un normalist, ocupă postul o lună-două un an, până ce se iveşte un loc vacant în ţară şi imediat îşi ia tălpăşiţa şi părăseşte Dobrogea, rară cel mai mic regret, părere de rău, din contra.
Într'o statistică făcută de un coleg pe ultimii 5 ani, numărul titularilor rămaşi în Dobrogea (din cei ce au venit din ţară) faţă de cei plecaţi de aci, este în minus. Şi se mai zice că şcoala din Dobrogea nu şi-a dat roadele. Numai orbii nu văd, că în condiţiunile actuale nici nu trebue să ne aşteptăm la mai mult, de cât ni s'a dat.
Şi azi în Dobrogea numai 3 categorii de învăţători sunt cei mai destoinici, cu mai multă tragere de inimă şi cu o activitate mai intensă pe tărâmul cultural şi social:
a) Primii învăţători cari au venit aci de la început, de la anexare, cărora li s'a acordat spor de salar, împroprietărire, subvenţii de la comuni, judeţ, etc. fată de surplusul lor de muncă.
b) Învățătorii de fel din Dobrogea, cari au urmat cursurile desfiinţatei şcoale normale din Constanţa, cari au cunoscut şi firea poporului dobrogean şi greutăţile materiale, ce au să li se opune în cale.
c) Puţini din normaliştii ce au terminat şcoala normală acum câţiva ani şi sub o influenţă sau alta s'au stabilit aci, - cel puţin cu gândul a'şi continua munca lor dezinteresată.
Este o decepție teribilă, atunci când mergi la şcoală cu populaţia eteroglotă unde copiii nu ştiu româneşte şi vezi câte un suplinitor cu o pregătire intelectuală şi didactică redusă - că se abate a deprinde pe cetătenii români, cu limba română, a le insufla simţăminte româneşti şi corespunzătoare aspirațiunilor noastre.
Grădinile de copii înființate mai ales cu scopul de a deprinde copii de la 4-7 ani a vorbi româneşte, în actuala organizare nu şi-au ajuns ţinta. Prea multă mecanizare a sistemului de învăţământ actual, imitarea în mic a şcoalei primare actuale, aduce neajunsul că şi după 2-3 ani de frecventare, deabia unii copii pot avea un mic capital de cuvinte româneşti, restul deloc sau aproape deloc.
- Conducătoarele acestor şcoale s'au recrutat din absolventele externatului secundar fără pregătirea de ani de zile pentru specialitatea, în care trebuiau să profeseze. S'ar fi cuvenit ca cel puțin 2 ani, să fi fost destinaţi într'un chip sau altul pentru pedagogia teoretică şi practica pedagogică.
Faţă de constatările făcute de noi propunem următoarele:
1. În şcoalele cu populaţiune şcolară eteroglotă, şcoala primară să aibă un curs de 6 ani.
2. Programa să se alcătuiască de o comisiune specială avându-se în vedere propunerea de la punctul 1 şi ţinând seama de dezvoltarea mai înceată a inteligenţii copiilor naţionalităţilor din Dobrogea.
3. Cărţile de studiu să se alcătuiască de institutori şi învăţători pricepuţi în materie şi bazate pe lipsurile constatate mai sus.
4. În cărţile de studiu să se dea o mai mare dezvoltare «istoricului Dobrogei» localităţilor, bogăţiilor, legăturii nedespărţite de nădejdea neamului întreg.
5. Pentru surplusul de muncă depus de învăţătorii urbani şi rurali faţă de condiţiunile excepţionale de traiu din
Dobrogea să se plătească:
a) Un spor de 50% peste actualele salarii, tuturor învăţătorilor cu populaţie şcolară eteroglotă în întregime.
b) 30% spor învăţătorilor cu cel puţin 25% populaţie şcolară eteroglotă.
c) 20 % spor peste actualele salarii tuturor celorlalţi învăţători cari muncesc în învăţământul primar din Dobrogea.
d) Să se hotărască precis de către Ministerul de Domenii, a fi împroprietăriţi toţi învăţătorii titulari cu câte 10 h.a. teren de cultură.
6. Cine primeşte post de învăţător să fie obligat a funcţiona cel puţin 5 ani, având dreptul de permutare numai în Dobrogea în acest interval. N'ar fi o greutate aceasta pentru postulanţi, faţă de avantajele de mai sus, pe cari le-ar oferi statul, ei să răspundă cu abnegaţie şi jertfe personale.
7. Grădinile de copii să fie astfel organizate, având la bază cunoaşterea limbii române de către copiii cari o frecventează. De aci să pornească toată organizarea, în complexitatea ei. Conducătoarele actuale să aibă regulat câte 2 luni cursuri de vacanţă, cel puţin 3-4 ani, pentru o mai bună pregătire; iar viitoarele conducătoare să fie pregătite cel puţin 2 ani într'o şcoală specială.
8. La Şcoala Normală din Constanţa să se admită ca elevi, numai fii ai locuitorilor din Dobrogea, nu şi din ţară, ca acum.
9. Un învăţător din Dobrogea să nu aibe a instrui şi educa pe seama sa, mai mult de 50 de elevi.
Atât de grea ni se pare misiunea de învăţător în Dobrogea, faţă de ceea ce se aşteaptă de pe urma şcoalei primare de aci, că nu credem prea mari orice sacrificii s'ar face din partea statului pentru a-i asigura propăşirea, dorită de toţi bunii români.
Toate cele de mai sus, în calitate de preşedinte al Asociaţiei Învățătorilor din judeţul Tulcea, am avut onoarea a le expune, sub formă de memoriu, d-lui Ministru al Cultelor şi lnstrucțiunei publice, fără măsuri de îndreptare până astăzi.”
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: