09 May, 2020 00:00
3923
„Un biet om, amărît de câte pedepse pentru păcate nefăptuite îi aruncă în cap soarta absurdă, împăcat întrucâtva, din neputinţa răzvrătirii, cu sărăcia care se ţine după el scai, dela naştere, a grăit astfel, aflând de moartea miliardarului american Rockefeller:
- Întâiul şi definitivul lui nenoroc! Chiar la 98 de ani, când l-a întâlnit femeia de fum şi l-a strâns în braţele-i fără fiori, ca să nu-i mai dea drumul niciodată, a fost o nedreptate, o zdrobitoare nedreptate! Puteam pieri eu şi alţi o mie ca mine, cărora viaţa nu ne oferă de când deschidem ochii până noaptea târziu şi chiar în visele somnului-izbăvitor, decât chinuri, griji şi necazuri; se puteau stinge milioanele de copii, cari n'au parte din viaţa atât de bogată în senzaţii şi privelişti decât de una: senzaţia foamei şi priveliştea mizeriei; puteau muri milioanele de schilozi, tuberculoşi, paralitici sau leproşi, cărora le e refuzată până şi speranţa - dar de ce să părăsească viaţa de ne'ntrerupte delicii, împrejmuit de flori şi desmierdat de glasuri şi viori iubite, un miliardar ca Rockefeller, acest deplin, total şi categoric stăpânitor al lumii?..
Nedreptatea care i se face prin această moarte, deşi la capătul unui veac de fericire e atât de cumplită, încât revoltă mai cu seamă pe acei cari n'au niciun prilej şi niciun motiv să se bucure de ivirea lor pe această planetă de jale. Mă ridic împotriva morţii lui Rockefeller şi sunt gata să trag la răspundere pe toţi medicii, cari nu l-au putut feri de putreziciune, deşi au avut la îndemână mijloacele tuturor ştiinţelor, balsamurile întregului glob! Ştiu că s'au făcut încercări eroice — şi cât de zadarnice! —- pentru prelungirea vieţii marelui financiar. Nu se mai hrănia de decenii decât cu un fel de lapte şi un fel de supă de legume, cu multă grijă cercetate în laboratorul personal de medicii care-i supraveghiau progresele senilităţii. Locuinţa lui fusese împrejmuită de o vastă singurătate, în care florile, copacii şi privighetorile aveau menirea să-l primească în fiecare zi a anului în parfumuri, petale şi ciripiri. Ca nicio emoţie să nu-i cutremure inima calcaroasă şi niciun gând violent să nu-i spargă arterele de zahăr cristalizat, se tipăria, într'o tainică tipografie, un ziar, în câteva sute de pagini într'un singur exemplar, în pivniţile vilei, şi miliardarul în fiecare dimineaţă, lângă ceaşca de lapte subţiat cu ceai, lua cunoştinţă de ultimele evenimente din America şi restul lumii: Numai evenimente voioase şi fericite!... Bătrânul credea astfel că patronii americani s'au împăcat definitiv cu sindicatele muncitoreşti, că toţi copiii în toate continentele au iarna încălţăminte şi jucării, că s'a descoperit serul împotriva cancerului, că nu se maî sinucide nimeni, că popoarele şi rasele trăesc laolaltă în armonie, ca stoluri de porumbei şi singurele lupte admise, se dau pe stadioanele cu mingi, în toate Duminicile cu soare.
N-am oare dreptul să ridic pumnul şi să strig împotriva soartei care a distrus o asemenea viaţă? Dar nedreptatea e prea mare, pe semne, de dincolo de voinţa omenească, dacă n'a putut-o nimeni înlătura, nimeni, nici măcar pentru John D. Rockefeller!”
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: