#DobrogeaDigitală: Monumentul francez și povestea lui tragică

• În luna mai 1894, se inaugura, la Constanța, Monumentul soldaților francezi

 
 Secerați de flagelul holerei, în Dobrogea, în timpul Războiului din Crimeea, soldații francezi și-au găsit odihna veșnică în cripta Monumentului care se înalță astăzi în actualul Cimitir Central.

Între anii 1854-1855, o urgie la fel de tragică și devastatoare ca și confruntările armate între Imperiul Rus și Aliați, lovea o parte dintre soldați și populația civilă din teritoriile afectate de război. Holera făcea sute de victime și secera fără milă pretutindeni.
 
Printre cei căzuți, chiar înainte de a apuca să intre în lupta propriu zisă cu dușmanul, se aflau și soldații francezi, care și-au lăsat osemintele în orașul de la malul Mării Negre, identificați fiind, după butoni și resturi de uniforme, în anul 1892, cu prilejul săpăturilor realizate pentru fundația Cazinoului.

Un an mai târziu, Franța solicita primăriei un loc în cimitirul comunal, pentru un monument al soldaților francezi morți la Constanța. Monumentul, în cripta căruia au fost adăpostite resturile pământești, a fost inaugurat la 8/20 mai 1894, în vechiul cimitir ortodox al orașului, urmând ca, în 1924, Consiliul Comunal să decidă mutarea osuarului soldaților francezi în noul cimitir al orașului.

Pe coloana din marmură a mausoleului, care se înalță sub forma unui obelisc, stă scris în limba franceză: „La France à ses soldats morts pour la Patrie. 1854-1855“, iar în vârful monumentului este amplasat cocoșul galic, simbol al spiritului francez, furat, în mai multe rânduri, de către hoții de fier vechi.
 
Date despre istoria Monumentului, precum și despre „expediţiunea franceză în Dobrogea” regăsim în volumul  „Constanţa pitorească cu împrejurimile ei. Călăuză descriptivă cu ilustraţii”, semnat de scriitorul Ioan Adam.
 

„Mormântul acesta colectiv, de pe care se ridică uşor şi trist numai piatra solitară a monumentului, stă singur şi părăsit, ca o filă ruptă şi pierdută dintr'o carte cu povestiri eroice.
Dacă te cobori în cavou, ţi se înfăţişează un tablou macabru: O piramidă de capete, cu baza largă, se înalţă straniu în mijlocul grotei reci. Din mulţimea ochilor goliţi, s'au plini cu ţărână putredă, se îndreaptă par'că fiori de moarte, cari te pironesc şi te înghiaţă. Gurile ştirbite şi îndopate de pământ, rânjesc prin restul dinţilor galheni, de toată svârcolirea dintre oameni şi rătăcirea din lume. Alături, într'un singur sicriu bogat, ca înfr'un coşciug al împăcărei, stau închise celelalte rămăşiţi şi sfărămături ale osemintelor adunate.

Pe pereţii cavoului sunt atârnate coroane mucigăite, cu panglici umede, pe care abea se mai discifrează inscripţiunile.

Cum a putut un singur mormânt, să închidă atâta viaţă tânără, cu toate avânturile şi speranţele celor îngropaţi aici?

Rămăşiţele acestea triste, sunt osemintele soldaţilor francezi, decimaţi de holeră la Constanţa, în timpul războiului Crimeei, mai înainte de-a fi dat ochi cu duşmanul.
Diviziunile franceze cari au demonstrat atunci în Dobrogea, au fost greu încercate de soartă. Coloana generalului Espinasse, mai ales, aceea care înaintase mai mult, a fost cea mai grozav lovită de flagel. Soldaţii francezi muriau cu grămada în toate părţile şi atunci în graba şi spaima acelor împrejurări, ambulanţa îi îngropa unde apuca. Cei cari au murit la Constanţa, au fost înmormântaţi pe malul mărei, pe unde trece azi bulevardul Elisaveta.

Mai târziu, în anul 1904, când s'a nivelat terenul pe acolo, în vederea construirei cazinului, s'a dat peste acele hecatombe sinistre, în care s'au găsit grămezi de oseminte putrede, cu oasele împletite şi amestecate laolaltă, ca'ntr'o eternă îmbrăţişare. Consulul şi colonia franceză au fost vestiţi: pe dată, iar aceştia au comunicat descoperirea ambasadorului dela Bucureşti şi guvern'ului francez. Osemintele adunate cu pietate au fost puse într'un sicriu şi reînmormântate cu mare solemnitate la cimitir. Monumentul s'a inaugurat la 9 Maiu 1904, când pe lângă autorităţile noastre, a luat parte şi un însărcinat al guvernului francez.

Vizitatorii cari vin azi la Constanţa, nu uită să se ducă şi la cimitirul vechiu, ca să vadă mormântul cel părăsit.
Muţenia şi solemnitatea morţei, plutesc împrejur, ca un giulgiu destrămat în aer. Dintre statuiele funerare şi crucile putrede, se înalţă mai în fund Monumentul Francez. Inscripţia începe simplu, ca un suspin îndepărtat de mamă: La France...

Rândurile acestea uitate aci, sunt o pagină tristă ruptă din istoria Franţei şi perdută la noi, pe malul mărei.
Să dăm pe scurt împrejurările în care s'a întâmplat gtozava dramă dela 1854:

Rusia îşi urma pe toate căile, politica sa de distrugere, împotriva imperiului turcesc. Gândul ei a fost în totdeauna, să pună mâna pe Stambul şi să stăpâniască astfel comerţul şi puterea Orientului.

În anul 1853, Rusia încurcă cu diplomaţia sa lucrurile, aşa încât sileşte pe Turcia s'o provoace la luptă. Acesta era al şaptelea războiu, care se declara între cele două puteri atât de duşmane.
Turcia desorientată şi îmbucătăţită, în urma atâtor învingeri, dă. tot mai înapoi în faţa pornirei de cucerire a Ruşilor. In vremea aceasta, Europa nu putea să privească cu ochi buni această extensiune şi încălcare, căci era şi ea grav ameninţată, în interesele sale comerciale din orient.

 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF

 

C'un stăpân ca Rusul în Constantinopol şi Bosfor, ar fi fost o continuă ameninţare pentru Europa. Deaceea Franţa şi Anglia, cari erau mai legate ca interes de orient, au făcut o coaliţie, când au văzut că Ruşii încolţesc din nou pe Turci şi-au declarat şi ele războiu moscoviţilor, la 27 Martie 1854, ca aliate ale Turciei. Ruşii se întărise în Dobrogea şi-acum atacau cu desperare cetatea Silistrei, când armatele aliate comandate de mareşalul Saint-Arnaud şi Lord Raglan, ajunsese în Bosfor şi căutau să se îndrepte cu flota spre Crimeea. Muşirul Omer-Paşa, (croat de origină) general şef al forţelor turceşti, în consiliul dela Vama, cere ca din diviziile franceze şi engleze, să debarce câteva pe ţărm şi să siliască pe ruşi, ca să despresoare Silistra. Comandanţii armatelor aliate, găsesc tactica nimerită mai ales că aceste diviziuni, ar îngreuiă. şi retragerea ruşilor din principate şi le-ar stric.a şi întăriturile din Dobrogea.

În urma constrângerei armatelor aliate, Ruşii după ce au lăsat împrejurul silistrei mai· bine de 2500 de morţi, au căutat să se retragă. ln afară de diviziunile franceze şi engleze, mareşalul Saint-Arnaud a organizat în campania aceasta, un corp special de experienţă, compus din 2427 călăreţi, sub m.1mirea de Saphii de Orient, recrutat din bazbuzLici turci. Comanda nouei trupe a dat-o generalului lusuf, chemat anume din Algeria. ln vremea aceasta bântuia holera cu adevărată furie în porturile Europei : Marsilia, Pireu, Constantinopolul. N'a trecut mult şi holera s'a ivit şi în trupele aliate dela Vama.

Comandanţii când văd ameninţarea, se gândesc să schimbe locul contaminat şi să priminiască trupele într'un marş de recunoaştere prin Dobrogea. Planul acesta le servia de altfel şi la strategia războiului. Ameninţând pe Ruşi prin Dobrogea, diviziunile aliate le atrăgea atenţiunile într'acoace, ca să poată astfel debarca mai uşor, grosul flotei care se dusese în Crimeea. Unde se mai punea, că din Dobrogea, ei puteau îngreuia mult retragerea armatelor ruse, cari se întorceau demoralizate prin Muntenia şi Moldova.
Cei dintâi cari au plecat din Vama, au fost spahiii călări, la 22 Iunie 1854, în frunte cu generalul maur Iusuf.

Diviziunea I de infanterie, a generalului Espinasse, trebuia să-i sprijine din urmă. Drumul se făcea de-a lungul mărei, în marş forţat, ca să producă neorânduială între Ruşi.
ln urma lui Espinasse, au mai plecat pe rând încă două diviziuni, cu destinaţiunea de a se sprijini reciproc, pe toată linia de bătae, dintre Vama prin Mangalia până la Constanţa şi cu paza drumului Silistra-Racova.

Holera însă s'a ţinut ca un blestem pe urma trupelor, le urmăria ca un păcat care nu iartă. La început numărul victimilor a fost neînsemnat, dar molima s'a cuibărit tot mai mult între soldaţi, până a sbucnit ca un flagel distrugător.­ Luptând cu toate nevoile şi cu pustiul locurilor părăsite, coloana lui Espinasse ajunge la 28 Iulie la Constanţa şi de-acolo trece de se aşează la Palaz, pe malul lacului Siut-Ghiol. Aici holera atinse 27 de oameni.

Generalul Iusuf care opera mai la nord cu spahiii lui, cu toate nenorocirile căzute asupra armatei, făcea minuni de vitejie. ln câteva încăerări pe cari le-a avut cu Ruşii, a făcut adevărate masacre în rândurile duşmane. A trebuit să intervină ofiţerii francezi, ca să induplice aprinderea maurului şi a spahiilor şi să-i opriască de-a înainta prea mult în goana Ruşilor.

Lupta dela Gargalâc a fost mai mult un măcel pentru Cazaci. După o ploaie torenţială însă, care udă trupele asudate până la piele, holera se declară furioasă printre spahii.

Ziua de 30 Iulie a fost fatală pentru armata franceză dela Palaz. Divizia a primit ordin să se întoarcă numai de cât la Constanţa. Toată noaptea aceea şi a doua zi la 31 Iulie, s'au cărat peste 800 de bolnavi. Cortegiul trist al trăsurilor de artilerie şi a harabalelor rechiziţionate, se 'nşirau în lungul drumului, pline de muribunzi, umplând paraginile din cale, -cu plânsete şi gemete disperate. Cei cari muriau în cale, erau îngropaţi în câmp, mai mult înveliţi -cu pământ, decât înmormântaţi. Cadavrele aceste putrezite la suprafaţă, infectară şi mai rău aerul. Espinasse a fost şi el atins de holeră. Dela Constanţa, bolnavii cari scăpau cu viaţă, erau îmbarcaţi pe vapor şi duşi la Varna. Foarte mulţi francezi au murit însă la Constanţa şi-au fost înmormântaţi pe coasta mărei, deasupra portului nou, unde se sfârşeşte bulevardul Elisabeta. De aici s'au scos şi osemintele de sub monumentul dela cimitirul vechiu. Ori decâte ori se mai fac săpături în partea aceea, se găsesc schelete de-ale foştilor expediţionari nenorociţi. Cu întâmplarea aceea de grozavă amintire, s'ar putea întări credinţa că, Ruşii au fost întotdeauna ajutaţi de împrejurări fatale, cari i-au scos din cumpenele cele mai grele. Francezii mai ales, au plătit întotdeauna foarte scump, încumentarea de-a -înfrunta norocul Rusiei. Celelalte două diviziuni, care rămăsese mai în-sudul Dobrogei, scăpase mai uşor încercate de holeră.

În total, iată la cât s'au ridicat pustiirile acestui flagel: -3400, bolnavi şi 2475 morţi; englezit n'au avut decât 350 de victime. Au murit de-asemenea şi peste 400 de marinari, din cei cari transportau bolnavii pe mare.

Spahii lui lusuf, din câţi plecaseră din Varna, nu s'au mai întors decât vre-o 300, căci mulţi murise de holeră prin pustele Dobrogei şi alţii dezertaseră desnădăjduiţi în toată lumea.
Aşa s'a sfârşit expediţiunea franceză în Dobrogea. A fost pesemne datul acestui nobil popor, ca să nu rămână colţ cât de dosit în lume, pe unde să nu lase amintiri de bravură şi să nu-şi fi sămănat oasele soldaţilor săi. Cu preţul acesta scump, soarta a lăsat rasei latine, mândria de a fi deslănţuit popoarele din prejudecăţi şi ignoranţă şi a cla astfel lumină lumei şi libertate oamenilor.

Mormintele părăsiţilor soldaţi francezi, săpate în pământul unde se odihnesc atâtea urme şi vieţi străbune, sunt pentru noi o nouă evocaţiune, care ne leagă tot mai mult de colţul acesta de ţară, ca de un patrimoniu scump, rescumpărat cu mult sânge.”

 

#citeştemaideparte din lucrarea „Constanţa pitorească“ 
#„Constanţa pitorească cu împrejurimile ei. Călăuză descriptivă cu ilustraţii” (1908)
#Autor Ioan Adam
 
Mai multe evocări ale Constanţei de acum 100 de ani citiţi în lucrarea „Constanţa pitorească cu împrejurimile ei. Călăuză descriptivă cu ilustraţii”, disponibilă integral în format electronic.
 
Dacă în urmă cu 123 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA DE CONSTANȚA (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA DE CONSTANȚA sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
 
 
Sursa foto: ilustrație din volumul „Constanţa pitorească cu împrejurimile ei. Călăuză descriptivă cu ilustraţii”
 

Citeşte şi:
 
#DobrogeaDigitală Descriere dură a satelor tătăreşti, aşa cum le-a găsit Ioan Adam la începutul secolului XX
 
#DobrogeaDigitală De frica „ghiaurilor“, mulţi tătari şi-au vândut pământurile şi au emigrat
 
#DobrogeaDigitală „Dobrogea a fost vadul predestinat, prin care s'a scurs sălbăticia şi năvala barbarilor”