#DobrogeaDigitală: „Repere muzicale în spațiul dobrogean“. Boris Cobasnian, o viață închinată muzicii (galerie foto)

• Cartea „Repere muzicale în spațiul dobrogean - Boris Cobasnian și Corul Vox Maris“, de Mariana Popescu, a apărut în anul 2004, la Editura Arhiepiscopiei Tomisului, Editura Europolis. Ilustrația copertei este o fotografie a corului „Vox Maris“, pe scena Operei din Leipzig. Tehnoredactare computerizată: Cristian Vaihel, Corneliu Dan, Marcela Rentea.

Născut în anul 1926, în satul Petroșani din Bălți (Basarabia), maestrul Boris Cobasnian avea să se stingă pe 9 august 2011, la 85 de ani, rămânând în memoria celor care l-au cunoscut ca un reper de înalt profesionalism.

În prezentarea biografiei muzicianului, vom întâlni o împletire inevitabilă a existenței sale cu evenimentele palpitante, dar, în același timp, dramatice ale istoriei care i-au determinat destinul, aşa încât vom întâlni o intersectare permanentă a două planuri, unul istoric şi altul muzical.

Primul capitol din cartea „Repere muzicale în spațiul dobrogean - Boris Cobasnian și Corul Vox Maris“ se numește „O viață închinată muzicii“ și povestește cu lux de amănunte detalii despre Boris și familia sa.

„S-a născut pe meleaguri basarabene, la 9 martie 1926, în satul Petroşani Bălţi, situat la câţiva kilometri de Ştefăneşti-Prut, tatăl său fiind preotul Visarion Cobasnian, iar mama, Ecaterina. Boris era cel de-al doilea dintre cei trei copii ai familiei Cobasnian, Claudia fiind cu doi ani mai mare, după el urmând Vladimir, la o diferenţă de 9 ani. La botezul primului său fiu, părintele Visarion a angajat „muzâca militară di pisti Prut“ de la Ştefăneşti, după cum îi va relata mama, mai târziu, cu multă mândrie, în dulcele grai moldovenesc.

Numele de familie originar a fost de Cobăsneanu, care aminteşte de o străveche familie de răzeşi din codrii Orheiului. Istoria zbuciumată a acestui ţinut dintre Prut şi Nistru, avea să influenţeze şi numele lui Boris Cobasnian. În anul 1940, când Basarabia a fost cedată Uniunii Sovietice necondiţionat, ocupanţii au recurs la rusificarea numelor româneşti. În felul acesta, numele de Cobăsneanu a devenit Cobasnian.“ 

Încă de mic copil a manifestat înclinații artistice. Se antrena cântând fetelor și flăcăilor din sat. Era înzestrat cu o voce de bas. Adesea, cânta alături de alte fete și băieți melodii de tip popular, în care se armonizau perfect. Aceste „spectacole“ erau susținute fără nicio pregătire, ci bazându-se pe pasiune și improvizație. Acest lucru l-a ajutat mai târziu în cariera sa de dirijor.

„La vârsta de 17 ani, mama sa a decedat, iar nu după mult timp tatăl său s-a recăsătorit, viaţa tânărului schimbându-se radical, odată cu intrarea în familie a mamei vitrege. Neputând suporta persecuţiile acesteia, Visarion va fi nevoit să-şi părăsească propria casă părintească, paşii săi îndreptându-se spre Kiev, drumul parcurgându-l pe jos. La Kiev, şi-a găsit adăpost la renumita mănăstire Peciovskaia Labra. În cadrul mânăstirii, a început să aibă responsabilităţi, respectând regulile convieţuirii monahale, participând înafara activităţilor spirituale, la muncile câmpului şi la îngrijitul animalelor.

Încă din primul an i-a fost descoperit deosebitul talent muzical, fiind cooptat în corul Soborului din Kiev. Simţind nevoia de a fi permanent în tovărăşia muzicii, muncea de dimineaţă până seara în calitate de copist al corului Soborului, făcând cunoştinţă prin copierea ştimelor cu primele noţiuni muzicale, această activitate constituind de fapt, prima abordare de tip profesionist a muzicii corale.“

Timp de 11 ani a cântat în corul „Soborul“ din Kiev. Revoluția din 1917 l-a adus înapoi în satul natal, fiind nevoit să părăsească definitiv mănăstirea. Aici a întâlnit-o pe Ecaterina Gagiu, cu care se căsătorește la scurt timp. Merge în Chișinău pentru a face o școală de muzică, urmând să se preoțească și să activeze în mai multe biserici.

„Astfel, micul Boris a luat pentru prima dată contact cu muzica, în propria sa familie. În legătură cu acest cor, Boris Cobasnian îşi aminteşte o serie de aspecte inedite, deosebit de plăcute. Când a început să cânte în cor avea zece ani, fiind elev în clasa a IV-a primară, iar sora sa Claudia era în clasa a II-a, la renumitul Liceu Eparhial de Fete din Chişinău, unde aveau acces numai copii de clerici. Numai după un trimestru, în care Claudia a început să studieze muzica cu părintele Alexandru Cristea (renumitul dirijor şi compozitor, autor al celebrei piese corale Limba noastră), atitudinea tinerei liceene a început să fie din ce în ce mai conturată în legătură cu muzica, devenind un critic aspru, dar în acelaşi timp şi un bun sfătuitor al tatălui său.“

Citește continuarea în cartea „Repere muzicale în spațiul dobrogean - Boris Cobasnian și Corul Vox Maris”, de Mariana Popescu
 
Sursa foto: „Repere muzicale în spațiul dobrogean - Boris Cobasnian și Corul Vox Maris”, de Mariana Popescu

Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Citește și:

#DobrogeaDigitală: „Portul Constanța 1896 – 1996“, de Valentin Ciorbea. Portul Constanţa pe coordonatele reformei şi viitorului
 
#DobrogeaDigitală: „Cinstirea memoriei profesorului Ioan Borcea“ (1879-1936). Despre fondatorul Stațiunii Zoologice Marine de la Agigea

 
 

Galerie foto: