#DobrogeaDigitală: „Trecutul Dobrogei, strâns legat de istoria marilor imperii şi regate dispărute”

 
Eminent publicist și scriitor, dar şi o personalitate importantă în elita intelectuală a vremii, Romulus Seişanu este autorul volumului „Dobrogea. Gurile Dunării şi Insula Șerpilor”, o prețioasă monografie apărută în 1928, la 50 de ani de la revenirea provinciei pe harta României.

Cartea cuprinde ample informaţii geografice și consideraţii istorice, ce aduc în prim plan bogăția, farmecul și valoarea străveche a ținutului dintre Dunăre și Marea Neagră.

Autorul, redactor-șef la ziarul Universul, important cotidian interbelic, a fost și un mare patriot, care a sfârșit tragic, fiind condamnat în 1945 în „lotul ziariştilor”, de către așa-zisul „Tribunal al Poporului”, împreună cu Nichifor Crainic, Radu Gyr, Pamfil Şeicaru ș.a, și murind în  închisoarea de la Văcăreşti, în 1955.
 

„Si quaeris peninsulam amaenam circumspice («Dacă tu cauţi o peninsulă graţioasă, iat-o!») este deviza statului Michigan din Uniunea Republicelor Americei de Nord. Această deviză e o invitaţie făcută străinului ca să viziteze fermecătoarea peninsulă, Keweenaw, din apropierea marilor lacuri sărate, - regiunea cea mai pitorească a statului Michigan. Am putea spune şi noi: dacă tu cauţi o peninsulă interesantă, iată Dobrogea!
Călătorul, care străbate Dobrogea, în fuga trenului, între Cernavoda şi Constanţa, prin valea Carasu, nu ştie poate că ţinutul acesta, strâns între Dunăre şi Marea Neagră, prezintă un interes deosebit pentru geologi, geografi, istorici, archeologi, economişti, artişti, sau simpli turişti ... Când străvechea mare acoperea întreg teritoriul actual al ţărh noastre, cel d'intâi uscat a apărut, în Dobrogea, sub forma unor insule şi apoi a unei masse continentale pe care se înălţa un impunător lanţ de munţi. In urma scufundării acelei masse continentale, munţii s'au prăbuşit şi rămăşiţele lor formează înălţimile de azi din Nordul Dobrogei.
Munţii Măcinului, care, mai cu seamă prin Pricopanul lor torturat, fărămăţit de bătrâneţe, constituit dintr'o massă haotică de stâne: gigantice, colţuroase, asvârlite unele peste altele, reprezintă, astăzi, tipul cel mai caracteristic de munţi năruiţi aflaţi în faza agoniei, - 'şi-au înălţat vârfurilor lor tot atât de înalte ca şi Alpii, într'o epocă foarte îndepărtată, când nici Carpaţii, nici Dunărea, nu au existat !. .. Aceste rămăşiţe de munţi străvechi, au fost martore mute şi părtaşe a tuturor prefacerilor la care a fost supusă scoarţa planetei noastre în părţile unde este Dobrogea, în curs de sute de mii de ani... Călătorind în Dobrogea, vom da de înălţimi izolate; de blocuri de stânci cu structuri ciudate; de văi, prin care curg, domol, ape somnolente; de regiuni stepice; sau de ţinuturi ce oferă aspectul impresionant a unor peisaje lunare...
Aceasta este Dobrogea primitivă; sau mai bine zis, ceea ce ne-a rămas din soclul ei continental de odinioară ... Restul acelei Dobroge primitive s'a afundat, fie sub podişul Moldovei, fie sub apele mărei Negre.
In provincia noastră de peste Dunăre avem, pe lângă cel mai vechi soclu continental al României şi cel mai recent uscat din teritoriul ţării : Delta Dunării. In zilele noastre această deltă continuă să înainteze în mare, aproape pe întregul său front.
Avem apoi şi un ţinut mediteraneean: Coasta de Azur. Trecutul Dobrogei, bogat în evenimente, e strâns legat de istoria marilor imperii şi regate dispărute, ca şi de aceea a Ţării Româneşti. Ţinutul acesta a fost locuit şi stăpânit, în antichitate, de strămoşii noştri Daco-Geţii şi Romanii. Scythia Minor, numele Dobrogei antice - a fost romanizată cu o sută de ani înaintea Daciei. Vreme de peste 1000 de ani a strălucit în Scythia Minor (Dobrogea) cultura greco-romană şi de aceea ea e bogată, ca nicio altă parte a Ţării Româneşti, în rămăşiţe antice, care ne amintesc de cele două civilizaţii apuse.
În această parte a ţării noastre s'a răspândit mai întâi creştinismul ; s'au construit cele d'intâi biserici creştine şi s'au înfiinţat cele d'intâi episcopate. Dela Vicina - episcopia creştină dobrogeană din secolul al XIV-lea, care ţinea de Patriarchia din Constantinopol - a venit pe stânga Dunărei, Iachint, primul mitropolit al Ţării Româneşti. După cererea lui Alexandru, Domnul Ţării Româneşti şi cu autorizarea Patriarchului din Constantinopol, Iachint, episcopul dobrogean dela Vicina, a fost instalat, mitropolit, în scaunul din Argeş. Sub Mircea-cel-Bătrân şi Ştefan-cel-Mare, a răsunat graiul românesc de-alungul ambelor maluri ale Dunării, la gurile marelui fluviu şi pe coastele Mării Negre. În acea epocă, Marea Neagră era străbătută de corăbiile româneşti şi se numea Lacul Moldovenesc.”
 

Sursa foto: imagoromaniae.ro
 
Citește și:

#citeşteDobrogea „Femeile şi copiii, în semn de respect, se aruncau la pământ“. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa
 
#citeșteDobrogea Unde ești tu, Dobroge, de altădată? Ce-am avut și ce-am pierdut. Lucrări din Biblioteca virtuală ZIUA de Constanţa
„Dobrogea. Gurile Dunării şi Insula Șerpilor”