#DunăreaCălăuzăTuristică: Dunărea de la T. Severin la Brăila - „Pe malul românesc se găseşte câte un picior al podului lui Traian“

În anul 1935, după ce vizitează Dunărea, R.I. Călinescu publică în colaborare cu Administraţia Comercială a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă lucrarea „Dunărea. Călăuză turistică“.
 
Autorul este deja cunoscut  pentru o altă  operă, asemănătoare acesteia, „Cutreerând Dobrogea Meridională“, disponibilă în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța. Lucrarea de față prezintă, asemenea unui ghid turistic, detalii despre Dunăre, ilustrând informația cu o mulțime de fotografii.
 
Autorul precizează încă de la început că volumul de față vine în sprijinul turismului intern, grav afectat de criza de la acea vreme. R.I. Călinescu notează că lucrarea este „un îndemn pentru vizitarea locurilor descriese“ ca urmare a „lipsei de întreprinderi turistice, de importanţa celor streine, care a făcut ca şi în această ramură de activitate să nu fim la înălţimea streinâtăţei“.
 
Pe parcursul celor 142 de pagini sunt notate informații prețioase necesare unui turist care dorește să exploreze tainele dunărere, stilul narativ folosit fiind accesibil, iar datele științifice  prezentate într-o maniera abordabilă tuturor. Cartea este structurată în două mari capitole cu patru anexe.
 
Primul capitol este dedicat prezentării generale a Dunării „de la izvor până la frontiera României“ în care regăsim informații de cultură generale despre fluviu. Al doilea capitol ne introduce în Dunărea românească, fiind structurat la rândul său în trei subcapitole: Defileul Dunării, Dunărea de la Turnu-Severin la Brăila, Dunărea maritimă (de la Brăila la Mare).
 
Anexele necesită o atenție sporită, fiind importante pentru turiștii vremii prin prisma utilității turistice a acestora. Acestea prezintă: Mersul vapoarelor de pasageri N.F.R, Călătoriile cu vapoarele N.F.R. Informaţiuni, Tarife N. F. R.
 
Continuăm cu expunerea lucrării antemenționate cu cel de-al doilea capitol intitulat sugestiv „Dunărea românească“. Capitolul debutează cu un preambul dedicat „Generalităților“. Autorul ne introduce, astfel, în Dunărea românească prezentând pe mai multe pagini Dunărea, trecând în revistă detalii geografie, economie, etimologice etc. Acesta realizează întregul traseu al fluviului de pe teritoriul României, adăugând și informații istorice relevante și captivante.
 
Primul subcapitol este intitulat „Defileul Dunării“, descris pe mai multe pagini. Autorul noteaza detalii despre atracțiile zonei vizibile în timpul excursiei sale cu vaporul în Defileu. Detaliile creeaza verosimil o panoramă impresionantă.
 


Părăsim „Defileu Dunării“ și ne îndreptăm, tot navigând Dunărea, „de la Turnu Severin la Brăila“, denumirea dată de autorul R.I. Călinescu celui de-al doilea subcapitol. În debutul acestui subcapitol sunt semnalate obiective istorice, dar și localități importante precum Kostol, Inova, Batoci, Raduievăi etc.
 
Textul integrat în lucrarea antemenționată ne introduce în atmosfera acelor ani prin detaliile oferite și construcția narativă specifică, cititorul parcurgând ușor rândurile redate mai jos. Subcapitolul se întinde pe mai multe pagini, astfel că astăzi prezentăm prima parte, restul urmând a fi prezentat în edițiile viitoare:
 
„Părăsind portul T. Severin, vedem la dreapta, pe malul sârbesc, mica localitate Kostol, altădată municipiul roman Viminacium, de unde pleca şoseaua romană ce ducea prin defileul Dunării.
 
Atât în dreptul acestei localităţi, cât şi în faţa ei, pe malul românesc se găseşte câte un picior al podului lui Traian, ce ducea dela Viminacium (Kostol) la Drubeta (T. Severin). În afară de resturile celorlalte picioare, care dealtfel nici nu se văd din apă decât în ani excepţionali de secetoşi, când apa scade foarte mult, numai atât a mai rămas din minunea podului lui Traian, reconstituit în parte, în miniatură, la Muzeul Porţilor de Fier, ce deja apare maiestos sus pe plăţou, dincolo de o frumoasă grădină de trandafiri.

După câtva timp de navigaţie, apare în dreapţa ostrovul Simian, în faţa localităţii româneşti cu acelaşi nume. Un medic întreprinzător a ridicat aci, pe maIul ostrovului, un restaurant de scâhduri şi a înfipt câteva mari umbrele colorate în dreptul tot atâtor cabine de baie, aşezate printre sălcii şi salcâmi, botezând totul cu numele pompos de ştrandul «Lido», destul de freventat vara şi mai ales în zilele de sărbătoare, de către cetăţenii Severinului, care găsesc aci o plaje destul de bună.
De aici până la Inova, peisajul este liniştit şi monoton.

Începând dela Inova, până la localitatea Batoci, se întinde marele «ostrov al Corbului» în care s’au găsit şi unele resturi preistorice, ce se păstrează la Muzeul Porţilor de Fier. Urmează o serie de mici localităţi, pe ambele maluri ale Dunării, apoi «ostrovul mare» iar în dreptul milei 850 ajungem la localitatea sârbească Raduievăi.

Aproape de această localitate, la mila 845, se varsă în Dunăre Timocul, o apă care deşi mică are o mare importanţă, nu numai prin faptul că ea constituie graniţa între Serbia şi Bulgaria, dar şi prin faptul că valea sa e intens populată de români, ca de altfel mai toată regiunea sârbească din cotul acesta al Dunării, începând încă dela Tekia, din dreptul Orşovei.

Chiar hărţile sârbeşti ale acestei regiuni sunt pline cu numiri româneşti ca: Tufe, Dealu Mare, Grindul Mare, Curături, Dealul Perilor, Balta Perilor, Săliştea, Sălaşul, Fântâniş, Poiana Lungă, Corneti etc.“

Va urma.