29 Dec, 2022 00:00
1752
Elisabeta era pasionată de scris și s-a dedicat acestei activități pe durata întregii vieți. Lucrările ei purtau semnătura pseudonimului Carmen Sylva, nume pe care l-a ales la îndemnul regelui Carol, pentru a separa poeta de regină.
Regretata Doina Păuleanu, fostul director al Muzeului de Artă Constanța, a scris despre regină în lucrarea „Regalitatea și Marea”:
„Intru în intimitatea vieții reginei Elisabeta în zilele pe care ea le petrecea la Pavilionul Regal, acolo unde stătea în vuietul mării, ca să-i vină inspirația și să scrie pagini din opera ei literară, pe de o parte, iar pe de altă parte, invita intelectualitatea urbei și oamenii care veneau spre a putea fi primiți de Casa Regală, demonstrând că la acea vreme Constanța era o zonă a elitelor. Atât regele, cât și regina erau deschiși către elitele locale, pe care le cunoșteau, pe care le îndrăgeau, pe care le cooptau în proiectele naționale pe care le gândiseră.
Regina era un spirit foarte deschis, un spirit delicat, de altfel, se știe faptul că ea nu și-a revenit niciodată sufletește după pierderea copilului lor, Principesa Mărioara, și, atunci, pentru a se echilibra emoțional, a început să scrie. Și noaptea, pe terasă, stătea și scria. Este important că s-a manifestat în epocă drept un monarh foarte modern, pentru că scrierile ei se publicau, și chiar dacă publica sub pseudonim, toată lumea știa că este vorba de regină”.
Regina Elisabeta a scris în mai multe limbi. Vorbea fluent germană, franceză, engleză și română. Cunoștea și limbile latină și greacă. Textele le-au atras atenția lui Pierre Loti și Mark Twain, cel din urmă spunând despre ea:
„Acea prințesă și poetă germană încântătoare, adorabilă, își aduce aminte că florile codrului și câmpiile «i-au vorbit»”.
A scris peste o mie de poezii, 90 de nuvele strânse în patru volume antologice, 30 de opere dramatice și patru romane.
Operele ei au fost traduse în română de Mihai Eminescu, George Coșbuc, Mite Kremnitz sau Adrian Maniu.
Redăm mai jos câteva dintre lucrările sale:
Poezii românești
Pelerinajul Dunării (1882)
Cugetările unei regine (1882)
O rugăciune (1883)
Printre veacuri (1885), dedicat lui Vasile Alecsandri
Poșta militară (1887), dedicat lui Mite Kremnitz
Poveștile Peleșului (1882)
Rinul meu (1894)
Cuibul meu
Cântecele mării
Regina Elisabeta a murit pe 18 februarie 1916, la 72 de ani, în București, și a fost înmormântată la Mănăstirea Curtea de Argeș, împreună cu soțul său.
După moartea sa, sindicatele navigatorilor au decis să-i ridice în fața Cazinoului din Mamaia o statuie de bronz în mărime naturală, orientată cu fața spre mare. În anul 2013, după refacerea zonei vechi peninsulare și a falezei, statuia a fost așezată pe soclu în zona faleza Cazino - bulevardul Elisabeta.
Citește și:
#DobrogeaDigitală În urmă cu 148 de ani se năștea regina-poetă Carmen Sylva – „Stătea în vuietul mării ca să-i vină inspirația“
175 de ani de la naşterea reginei-scriitoare Elisabeta a României (galerie foto)
#citeșteDobrogea 174 de ani de la nașterea reginei-poetă Carmen Sylva, cea îndrăgostită de mare
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: