Într-o zi de 3 august, a plecat dintre noi Dimitrie Brândză, fondatorul Grădinii Botanice din București

 

• Dimitrie Brândză a fost un medic, naturalist și botanist român, membru titular al Academiei Române.

S-a născut pe meleaguri moldovene, pe data de 10 octombrie 1846, în Bivolu, Botoșani. A terminat Academia Mihăilene, apoi a absolvit Facultatea de Științe Naturale și Medicină a Universității din Paris, obținând doctoratul, în 1969.

Își începe activitatea profesională pe postul de medic și profesor de botanică la Universitatea din Iași. A fost numit custode al Muzeului de medici și naturaliști din Iași și astfel a avut ocazia de a studia colecțiile muzeului de floră a Moldovei. Începând cu 1874, a fost transferat la Universitatea din București. A devenit profesor de științe naturale și a desfășurat o activitate multilaterală. L-a întâlnit pe Dimitrie Grecescu, un alt fost director al grădinii botanice, căruia i-a studiat colecțiile.

Un an mai târziu, a început să lucreze la dezvoltarea colecției botanice a Facultății de Științe Naturale. A fost membru ales al Societății Geografice Române, în 1876. În calitate de membru al Academiei Române, a reușit, în anul 1879, să-și publice integral studiile. Petre S. Aurelian, ministrul educației, îi oferea în anul 1882, dreptul de a înființa o secție botanică la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“ din București.

Cu această ocazie, și-a părăsit postul de profesor al istoriei naturale de la Facultatea de Științe și s-a axat pe postul de profesor de botanică, la o catedră nou formată. Astfel, pasiunea sa a înflorit, elaborând manuale de zoologie, botanică și geologie. A fost numit profesor și director al Grădinii Botanice.

Doi ani mai târziu, în 1884, un incendiu distruge întreaga colecție de plante de la Muzeul de Istorie Naturală, ceea ce a determinat guvernul să aloce fonduri pentru înființarea unei grădini botanice la Cotroceni. În 1885, încep lucrările la noua grădină botanică fiind ridicată clădirea institutului botanic și amenajate grădinile din preajma sa.

Menirea lui nu s-a oprit aici. Probabil, având undeva în sufletul său dorința de a-și ajuta semenii, a devenit preocupat de tratarea afecțiunilor medicale folosind plantele. Trichineloza fiind una dintre boli.
A scris atât în limba franceză, cât și în limba română. Dintre publicațiile sale, enumerăm: „Curs elementar de istorie naturală“ în 3 părți, Iași, 1873; „Notă asupra originei botanice și a afinităților terapeutice a noului medicament Jaborandi“, București, 1875; „Fragmente din florea României“, București, 1876; „Numirile vulgare ale plantelor“ (Revista literară și științifică, București, 1876; „Prodromul florei române“, 1879-1883 etc. 

Printre altele, a studiat în deosebi și flora Dobrogei, publicând astfel două volume: „Plante noui pentru florea Dobrogei“, (Analele Academiei Române, seria II, tom. XI, 1889); „Florea descriptivă a Dobrogei“ (1891).
În 1895, Dimitrie Brândză piere la Slănic Moldova, la numai 49 de ani. În Grădina Botanică din București se află Bustul lui Dimitrie Brândză.
 
Citește și:

22 octombrie 1846 – S-a născut Dimitrie Brândză. A fondat Grădina Botanică din București