Salvatorul Constanței 112 ani de la nașterea lui Horia Agarici

 
Horia Agarici s-a născut peste hotare, în orașul Lausanne din Elveția, la data de 6 aprilie 1911.
 
El a fost un maior aviator al Forțelor Aeriene Române, unul din aviatorii de elită al celui de-al Doilea Război Mondial din Armata Română.
 
Pentru faptele sale de vitejie din timpul conflagrației, Horia Agarici a fost supranumit Salvatorul Constanței.
 
De asemenea, el a arătat și o înclinație spre proză și poezie, publicând mai multe cărți, printre care volumul de versuri „Acorduri și nuanțe” sau cel de nuvele „Șoimanu Furtună”.
 
Deși s-a născut în Elveția, Horia Agarici a copilărit la Iași. După începerea studiilor liceale în acest oraș, părinții săi s-au mutat la Brașov, unde Horia a absolvit Liceul Doctor Ioan Meșotă. S-a înscris apoi la Universitatea Politehnică din Timișoara, dar după un an, Horia Agarici a decis că vrea să urmeze o carieră în aviație. Astfel, el s-a înrolat la Școala Militară de ofițeri de aviație de la Cotroceni, pe care a absolvit-o în 1933. După obținerea brevetului de pilot de război, la 16 aprilie 1934, proaspătul aviator militar a participat la mai multe escadrile, zburând cu diferite tipuri de avioane. În 1937 obținea promovarea în grad de locotenent aviator.
 
La 22 iunie 1941, la ordinul lui Ion Antonescu, trupele române au trecut Prutul, începând o lungă campanie al cărei obiectiv era eliberarea unor teritorii ocupate de URSS, ce aparțineau României.
 
Tot în acel an, Agarici primea comanda escadrilei 53, dislocată pe aerodromul Mamaia, afectată apărării litoralului. Unitatea era dotată cu avioane Hurricane. În dimineața de 23 iunie 1941, piloții escadrilei au primit ordinul de a însoți o formațiune de bombardiere. Horia Agarici a decolat în fruntea escadrilei, dar, din cauza unor scurgeri de combustibil a fost nevoit să revină la bază și, imediat, tehnicienii au încercat să remedieze defecțiunea.  
 
La ora 12:00 s-a dat alarma. Au fost semnalate bombardiere sovietice, care, după toate aparențele, se îndreptau spre Constanța, cu misiunea probabilă de a ataca portul. În ciuda tuturor regulamentelor, Agarici a decolat fără ordin, fără coechipier, cu un singur rezervor plin, pornind “la vânătoare”. Norocul și simțul său de orientare l-au ajutat și, în curând a apărut în fața sa, zburând la altitudinea de 600 de metri, un grup de cinci avioane de bombardament de vânătoare, neînsoțite. Profitând de poziția favorabilă (deasupra și în spatele țintei), Agarici a atacat. Întâi a tras în bombardierul din capul formației, lovindu-l decisiv. Avionul sovietic a căzut în mare și a explodat odată cu bombele pe care le transporta. Agarici a reluat atacurile, trăgând în avionul din dreapta, care, de asemenea, a căzut. Apoi a atacat și al treilea inamic, care se îndrepta spre sol. În acel moment, al doilea avion lovit de Agarici a fost luat în primire și de artileria antiaeriană română. Celelalte două avioane sovietice au dispărut în acest timp, abandonând misiunea.
 
La revenirea la sol, Agarici a fost felicitat de comandantul flotilei, dar și de camarazii săi.
 
Remarcabila victorie a fost citată prin ordin de zi pe armată, fiind apoi preluată și amplificată de ziare și de Radio România. Celebritatea aviatorului a fost asigurată și prin versurile lui Păstorel Teodoreanu, puse pe note de Gherase Dendrino:
 

 
Pentru faptele sale din bătălia aeriană, Horia Agarici a fost decorat cu: Medalia „Virtutea Aeronautică” clasa a III-a, Ordinul „Coroana României” cu spade și Crucea de Fier germană.
 
A fost avansat la gradul de căpitan pe 24 ianuarie 1942.
 
Până la sfârșitul războiului, Horia Agarici a mai reușit să doboare trei avioane inamice.
 
A fost trecut în rezervă după ce s-a terminat conflagrația și pus să presteze diverse activități fără nicio legătură cu meseria și pasiunea lui, zborul. Deoarece regimul comunist din România era aservit Moscovei, Horia Agarici a fost degradat în 1955, ca și alți camarazi de-ai săi. A fost întemnițat la Aiud ca deținut politic, fiind condamnat la 25 de ani de muncă silnică. A fost eliberat în 1964, când a avut loc grațierea generală. Un an mai târziu, aviatorului i-a fost redat gradul de căpitan.
 
Horia Agarici s-a stins din viață la Constanța, în data de 13 iulie 1982, la 71 de ani. A fost înmormântat cu onoruri militare.
 
Citește și: