Jos labele de pe retrocedarile Constantei!

Expresia „jos labele de pe..." a prins într-atât de bine şi a fost întrebuinţată de atât de multe ori încât, poate, nimeni nu mai ştie cu exactitate când, unde sau cine a folosit-o pentru prima dată. În ceea ce mă priveşte, mi s-a părut tot timpul puţin exagerată, poate prea comercială.

Mi se părea o expresie prin care cel care o folosea încerca să se dea bine pe lângă ascultătorii sau cititorii săi. O expresie folosită să dea bine, pentru a crea o imagine bună celui ce o întrebuinţează. De un populism ieftin, în opinia mea. Cu toate acestea, niciodată nu mi s-a părut mai adevărată această expresie decât în momentul în care am auzit-o pusă în legătură cu celebrele retrocedări din Constanţa. Celebrele retrocedări, în urma cărora, în mod mai degrabă suspect, oameni care păreau să nu aibă nicio legătură cu Jules Movilă, sau cu ceilalţi proprietari de drept ai suprafeţelor confiscate abuziv de regimul comunist, s-au trezit peste noapte proprietari de terenuri în Constanţa, la mal de mare. Oameni precum Cristi Borcea, de la Dinamo, Mihai Camboianu, Bogdan Gabriel Sandu, Gheorghe Valentin Ionescu, dar şi medici din Capitală, foşti ofiţeri ai Ministerului de Interne, în prezent pensionari, afacerişti şi alţi indivizi „de vază". Dincolo de sonorele nume din deja celebrul dosar al retrocedărilor, în care primarul Radu Mazăre şi alţi 36 de inculpaţi sunt judecaţi pentru fapte de corupţie, eu, una, sunt convinsă că, în fapt, mult mai multe persoane, mai mult sau mai puţin îndreptăţite, au beneficiat de terenurile retrocedate ale Constanţei. Au beneficiat în mod injust, în opinia mea, de drepturi asupra unor suprafeţe de teren care nu le-au aparţinut niciodată, nici lor şi nici strămoşilor lor. Persoane care, în mod cât se poate de convenabil pentru ele, au cumpărat drepturile succesorale de la moştenitorii de drept, care, cel mai adesea, fuseseră făcuţi să creadă că nu-şi vor mai recupera niciodată terenurile. Şi, ca prin minune, o dată ce proprietari ai terenurilor au devenit persoanele potrivite, suprafeţele revendicate s-au transformat şi ele, brusc, în terenuri „retrocedabile". Cu siguranţă, povestea retrocedărilor de la Constanţa este mult mai complexă de atât. Cu siguranţă, foarte multe persoane şi-au dat silinţa şi au făcut practic imposibilul să fie totul bine. Să fie bine pentru persoanele potrivite. Pentru persoanele bune. Pentru un Cristi Borcea, de pildă. Pentru o Paraschiva Barbu. Pentru un Basarab Popa. Şi, în opinia mea, pentru mulţi alţii: doctori, militari în rezervă şi, de ce nu, magistraţi. Iar, în acest context, îmi vine tot mai mult în cap expresia cu „jos labele". Şi-mi vine să le zic tuturor (deşi, evident, nimănui nu-i pasă şi, în ciuda a tot, nimeni nu este afectat): Jos labele de pe retrocedările Constanţei!