Măi, prostuţule, te iubesc!

Îmi aduc aminte de nişte benzi desenate, în care personajul principal vine la fratele ei, Charlie Brown, şi face ceva cu totul neobişnuit pentru ea: îi spune: „Charlie, te iubesc." La care Charlie Brown răspunde: „Nu, nu mă iubeşti". Şi la fiecare reafirmare a dragostei sale, Lucy primeşte acelaşi răspuns. De fiecare dată Lucy îi spune şi mai tare că îl iubeşte şi de fiecare dată Charles Brown, care a suferit atâtea dezamăgiri, răspunde: „Nu, nu poate fi adevărat!". Ajunsă la capătul răbdării, Lucy strigă cu toată puterea: „Măi, prostuţule, eu te iubesc!"

Mă întreb dacă nu cumva şi Dumnezeu e nevoit uneori să procedeze cu noi la fel.„Măi, prostuţule ... ! Interesant Nu?