Invitati

Inginerul Anghel Saligny. „Sclav al muncii şi al datoriei“


Una dintre emblemele României în lume este Anghel Saligny. Prin lucrările sale inginereşti, acest nume este citat în toate tratatele de poduri, ca un exemplu de concepţie şi îndrăzneală. Azi, la Tokyo, există o catedră în cadrul Universităţii de Inginerie care poartă numele „Saligny“ şi care se ocupă de toată opera marelui nostru compatriot.
 
S-a născut în judeţul Galaţi, comuna Şerbăneşti, în 1854. Părintele său, francez din Alsacia, a cerut şi a obţinut, după Unirea Principatelor, cetăţenia română pentru el, soţia şi copiii săi. După terminarea gimnaziului de la Focşani, Anghel Saligny a urmat liceul la Postdam şi s-a înscris la Astronomie la Universitatea din Berlin. In 1871, a trecut la Şcoala de Politehnică din Berlin-Charlottenburg, devenind, la numai 20 de ani, în 1874, inginer constructor.
 
Anul următor, Anghel Saligny a participat la lucrările hidraulice din nordul Prusiei şi la lucrările de construcţie a liniei ferate Cottbus-Frankfurd pe Oder. A fost apreciat în mod deosebit, de vreme ce i se oferă posibilitatea de a rămâne să predea la Politehnica din Dresda, dar acesta refuză, declarând: „Deşi familia mea s-a născut în apele Loirei şi pe urmă a pribegit prin lume, noi am fost întotdeauna loiali, aşa că dacă o ţară ne-a dat azil şi ne-a recunoscut drept fiii ei, noi n-o putem trăda“. Profesorul Gerhard Merthers, unul dintre promotorii şi teoreticienii noii ştiinţe a constructorilor de poduri în Europa, îl recomandă ca fiind un inginer foarte talentat şi muncitor, „lucrările sale fiind remarcabile şi făcând dovada nu numai a priceperii sale şi a deosebitelor sale cunoştinţe teoretice“.
 
În ajunul Războiului de Independenţă se angajează la Serviciul de Poduri şi Şosele, implicându-se în constituirea unui corp tehnic de elită. Astfel, împreună cu Elie Radu, Anghel Saligny este desemnat să urmărească executarea căii ferate Ploieşti-Predeal, care fusese concesionată unei firme străine. A urmat proiectarea şi construirea podurilor pe linia Adjud-Târgu Ocna, apoi pe linia Bârlad-Vaslui, care au implicat primele poduri combinate de şosea şi cale ferată din România, Buzău - Mărăşeşti, Filiaşi - Târgu Jiu. La doar 28 de ani, proiectează podul de la Cosmeşti, peste Siret, şi tunelul din Valea Mostiştei, lucrări ce-l vor consacra definitiv. De asemenea, a condus şi lucrările de dublare a liniei ferate Bucureşti - Ploieşti, de extindere a gării Ploieşti, de consolidare a gării Azuga etc.
 
Inginerul Anghel Saligny a fost principalul autor al silozurilor de la Brăila şi Galaţi (1884-1889) - aici foloseşte, pentru prima dată, betonul armat - şi al silozurilor de la Constanţa (1899-1907). Poate este mai puţin ştiut faptul că, alături de colaboratorii săi, a proiectat, pentru prima dată, barăci şi alte dotări tipizate din lemn, invenţie românească la care au apelat ulterior şi alte armate ale lumii.
 
Însă, fără îndoială, cea mai importantă operă a sa a fost Podul de la Cernavodă, la care ne vom opri într-un articol viitor. Între anii 1895 şi 1901, a fost director al Căilor Ferate Române. În această perioadă, în 1899, a luat conducerea lucrărilor Portului Constanţa şi, până în 1910, a fost director al Direcţiei Generale a Porturilor şi Comunicaţiilor pe apă, care cuprindea navigaţia fluvială, cea maritimă, şantierul naval din Turnu Severin, Direcţia Hidraulică şi Inspectoratul General al porturilor şi docurilor din Brăila. În această calitate, a îmbunătăţit porturile, a înfiinţat portul Ramadan la Giurgiu, a amenajat navigaţia pe Dunăre etc.
 
În perioada 1910-1917, a condus nou creata Direcţie de Îmbunătăţiri Funciare, unde a realizat numeroase studii în vederea recuperării şi valorificării zonelor inundabile ale Dunării şi a altor mari cursuri de apă din ţară. În aceeaşi perioadă a condus Direcţia Generală a Muniţiilor de pe lângă Ministerul de Război şi a fost vicepreşedinte al Consiliului Tehnic superior pentru avizarea proiectelor la cele mai importante lucrări din ţară. Între 1901 şi 1917, Anghel Saligny a fost şi administrator delegat la Societatea de Tramvaie Bucureşti, poziţie de pe care a coordonat electrificarea liniilor de tramvaie cu cai şi crearea de noi trasee. În toată această perioadă, a promovat corpul tehnic românesc în faţa antreprizelor străine.
 
Chiar înainte de izbucnirea Primului Război Mondial, s-a ocupat de problema unui nou local în care să fie adăpostite, în siguranţă - mai ales în condiţiile unui eventual incendiu - manuscrisele, documentele şi valoroasele volume ale Academiei, local a cărui realizare s-a început abia în 1925.
 
După declararea Primului Război Mondial, Anghel Saligny a fost însărcinat să însoţească tezaurul României la Moscova. În 1918, a fost numit ministru al Lucrărilor Publice.
 
În perioada 1881-1914, figurează ca profesor la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti. A fost membru fondator şi preşedinte al Societăţii Politehnice (1894-1896; 1910-1914).
 
A făcut parte din conducerea Societăţii de Matematică şi a creat un fond ce-i poartă numele, pus la dispoziţia Gazetei Matematice - al cărui prim număr a apărut a doua zi după inaugurarea podului de la Dunăre -, în vederea publicării de volume.
 
A publicat volumul Contribution à la connaissance des pétroles de la Roumanie şi numeroase articole şi studii în „Buletinul Societăţii Politehnice“, „Analele Academiei“ etc.
 
Anghel Saligny a iniţiat şi a condus realizarea primei hărţi hidrografice a Dunării de la Brăila la Vârciorova. Calităţile sale l-au recomandat, fiind solicitat să proiecteze un pod în Serbia. În 1922, a coordonat pregătirea serbărilor încoronării regelui Ferdinand, în calitate de preşedinte al Comitetului de organizare, la care, din păcate, nu a putut participa, din cauza problemelor de sănătate.
 
Recunoaşterea valorii şi operei lui Anghel Saligny s-a făcut încă pe parcursul construcţiei podului: în 1890 a fost numit ofiţer al Ordinului „Steaua României“; pe 15 mai 1893 era ridicat la rang de cavaler al aceluiaşi ordin; 28 septembrie 1895 - a primit ordinul „Steaua României“ în grad de Mare Ofiţer, Marea Cruce a Ordinului „Coroana României“ (1897), Marea Cruce a Ordinului „Steaua României“ (1909 - cu prilejul inaugurării portului Constanţa, Marea Cruce a Ordinului „Carol I“ - imediat după Serbările Încoronării din 1922. Recunoaşterea valorii sale pe plan internaţional reiese şi din „colecţia“ de înalte ordine străine cu care a fost răsplătit: Marea Cruce a Ordinului „Frantz Josef“ (1896), Marea Cruce a Ordinului „Sf. Sava“ din Serbia (1896), Marea Cruce a „Meritului Civil“ din partea Bulgariei (1898), Marea Cruce a Ordinului „Sfânta Ana“ (1910), era Comandor al Ordinului „Leopold“ din Belgia (1897) şi Mare Ofiţer al Legiunii de Onoare din Franţa (1908) etc.
 
Tot ca o recunoaştere a meritelor sale, din 1892 devine membru corespondent, şi, din 1897, membru activ al Academiei Române, al cărei preşedinte este în perioada 1907-1916. Sunt multe oraşe din ţară care au înscrise în harta lor „strada Anghel Saligny“ - amintim doar Bucureşti, Piteşti, Constanţa, Cernavodă, Brăila, Alba Iulia, Piteşti, Braşov, Focşani. Şcoli şi licee din întreaga ţară - Ploieşti, Cernavodă, Bucureşti, Tulcea, Cluj, Iaşi, Simeria, Galaţi, Roşiorii de Vede, Turţ, Bacău - poartă numele „Anghel Saligny“.
 
Şi Constanţa i-a fost recunoscătoare. Anghel Saligny a unit Constanţa şi Dobrogea de Ţară - prin podul şi calea ferată de la Cernavoda - şi România de lume - prin portul Constanţa. Iar constănţenii i-au ridicat o statuie, care străjuieşte intrarea în portul pe care acesta l-a construit pentru eternitate. Monumentul, realizat în anul 1957, de Oscar Han, autor şi al statuii lui Mihai Eminescu de pe faleza constănţeană, este o înfăţişare în bronz a ilustrului inginer care a realizat podul feroviar de peste Dunăre, silozurile în construcţia cărora a folosit, pentru prima oară în lume, elemente prefabricate din beton, şi care a proiectat şi condus lucrările de construcţie şi modernizare a Portului Constanţa. Statuia  este situată pe bulevardul Elisabeta colţ cu strada Ovidiu, deasupra Porţii nr. 1 - Port Constanţa. Trebuie menţionat faptul că nici statuia lui Saligny nu a fost dintotdeauna în locul unde este astăzi. Aceasta era cândva amplasată puţin mai jos, pentru ca apoi să fie aşezată în locul unde se află astăzi.
 
O amintire din care reiese, încă o dată, recunoaşterea valorii lui Anghel Saligny în străinătate: un inginer străin licenţiat din Serviciul Căilor Ferate Române, plecând în Germania să muncească, arătându-şi diplomele şi certificatele obţinute în ţară, nu şi-a găsit nimic. În momentul în care a specificat că a fost elevul lui Anghel Saligny, inginerul a fost angajat la Căile Ferate Saxone.
 
Sursa foto: MINAC
 
Despre Lavinia Dumitraşcu
 
Lavinia Dacia Dumitraşcu s-a născut la Constanţa pe data de 9.12.1966. A fost atrasă, în clasele generale, de gimnastică, a scris poezie, a frecventat cenaclurile constănţene, a publicat în reviste literare şi a luat premii. A ales însă istoria pentru că era fascinată de modul în care scotocea tatăl său, regretatul Gheorghe Dumitraşcu, prin arhive şi biblioteci pentru a „dezgropa“ ceea ce era îngropat şi uitat. A activat ca lector asociat la Universitatea „Ovidius“ Constanţa - Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice, iar anterior, ca preparator/lector univ. în cadrul Universităţii „Andrei Şaguna“ din Constanţa. Din 2005 şi până în prezent este muzeograf 1 A în cadrul Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa. 
 
Citeşte şi:
 
Colaborare ZIUA de Constanţa Istoricul Lavinia Dumitraşcu vă invită să descoperiţi Dobrogea după momentul Unirii cu Ţara (document)
 
Interviu online Lavinia Dumitraşcu a rememorat revolta pe care a simţit-o când lui Gheorghe Dumitraşcu i-a fost refuzat de penelişti titlul de cetăţean de onoare al Constanţei
 
Dobrogenii şi Transilvania înainte şi în timpul marilor frământări naţionale (1917-1918)
 

Ti-a placut articolul?


Nume:

Email:

Comentariu*:

Articole asemanatoare

Istoria Dobrogei - oameni, popoare Cultura Boian din epoca neoliticului mijlociu

16 Aug 2018 591

Costineşti (Mangea Punar, Buffelbrunnen) Originea numelor purtate, legenda ospăţului şi câteva amintiri despre germanii dobrogeni (II)

14 Aug 2018 893

Istoria Dobrogei - oameni, popoare Cultura Hamangia din epoca neoliticului mijlociu (galerie foto)

09 Aug 2018 805

Dobrogea - file de istorie Dunărea de Jos - partea a II-a. Sulina între 1824 şi 1853 (galerie foto)

09 Aug 2018 2612

Biserica Ortodoxă Română sub toleranţa ocupantului musulman (galerie foto)

08 Aug 2018 1703

Cum arăta Constanța în perioada 1880-1895? Populația, vechile străzi și clădirile publice (II)

07 Aug 2018 2794

Mahomed al II-lea Cuceritorul şi coşmarul trăit de otomani în Dobrogea - relatarea italianului Angiolello

06 Aug 2018 2143

Istoria Dobrogei - oameni, popoare Cultură tardenoaziană din epoca mezolitică

02 Aug 2018 567

Dobrogea în nefericiții ani în care România a redevenit „mică“. Prin dictatele din 1939-1940

02 Aug 2018 1452

Constanţa (Kustenge) între Războiul Crimeii şi instaurarea administraţiei româneşti (1853-1878) (II) Renaşterea oraşului, Casele engleze, Farul lui Aslan şi alte edificii moderne (galerie foto)

31 Jul 2018 1747

Constanţa (Kustenge) între Războiul Crimeii şi instaurarea administraţiei româneşti (1853-1878) (I) Satul cu ruine, Vizitatorul danez, Umbra holerei, Hangiul şi lupii, Venirea englezilor

30 Jul 2018 1512

Istoria Dobrogei - oameni, popoare Cultură aurignaciană din paleoliticul târziu (galerie foto)

26 Jul 2018 603

Cum arăta Constanţa în perioada 1880-1895? Populaţia, vechile străzi şi clădirile publice (I) (galerie foto)

24 Jul 2018 2253

Zeii, religiile şi templele Dobrogei antice (III) - Sărbătorile lui Dionysos

23 Jul 2018 796

Inedită apariţie editorială, marca Alexandru şi Constantin Vitanos. „România de la «Marea cea mare»; ţinut original - îmbogăţeşte patrimoniul umanităţii“ (galerie foto)

23 Jul 2018 3591

Istoria Dobrogei - oameni, popoare Cultură musteriană din paleoliticul mijlociu

19 Jul 2018 953

Din nou, despre cei mai loiali minoritari ai statului român - turcii şi tătarii dobrogeni - 1878-1914 (galerie foto)

18 Jul 2018 4165

Zeii, religiile şi templele Tomisului antic (II) - Isis, Serapis şi Marea Mamă Cybele (galerie foto)

17 Jul 2018 724

Zeii, religiile şi templele Tomisului antic (I)

16 Jul 2018 629

Gladiatorii cetăţii Tomis (II) Attalos, Amarantos Nemuritorul, Skirtos Dacul şi binefăcătorii (secolele II - III d.Hr.)

12 Jul 2018 878

Gladiatorii cetăţii Tomis (I) Amfiteatrul şi vedetele spectacolului antic (secolele II-III d.Hr.)

11 Jul 2018 774

O lecţie de la înaintaşi pentru cei de azi Ţăranii şi lumea satului în preocupările „Astrei Dobrogene“ (1927-1935) (galerie foto)

11 Jul 2018 1263

Instituţii culturale şi de învăţământ între 1919 şi 1939

10 Jul 2018 734

Oraşul Tulcea după Primul Război Mondial

09 Jul 2018 1692

În fiecare an, se întâlnea cu camarazii săi, de ziua marii bătălii, la Mărăşeşti. Ultima dată când a coborât din trăsură era singur… Colonelul Dimitrie D. Chirescu (postumul) (12 martie 1891 - 30 martie 1981) (galerie foto)

04 Jul 2018 985

Dobrogea şi războaiele ruso-turce (II). Sfârşitul conflictului şi Pacea de la Cainargeaua Mică (Kuciuk-Kainargi) (1768-1774) - galerie foto

03 Jul 2018 1176

Dobrogea şi războaiele ruso-turce (I). Un tărâm devastat (1768-1774)

02 Jul 2018 1544

„Ţările Române văzute de artişti francezi - Sec. XVIII și XIX“, de G. Oprescu (1926)

01 Jul 2018 279

Pe urmele genovezilor în Dobrogea (II). Enisala, Licostomo şi Tratatul de la Pera

26 Jun 2018 2580

„Constanţa - monumente istorice“, un volum-album ce repovesteşte istoria la prezent

25 Jun 2018 506

Pe urmele genovezilor în Dobrogea (I)

25 Jun 2018 738

O călătorie prin oraşul Tulcea (1878 -1918) Presa şi învăţământul tulcean - galerie foto

21 Jun 2018 1546

Călători străini prin Dobrogea (CXCII) - Felix Martin (Franţa) (galerie foto)

20 Jun 2018 821

Porturile fluviale ale Dobrogei în perioada interbelică (anul de referinţă 1931) (II) - galerie foto

19 Jun 2018 1952

#citeșteDobrogea TOMI - CONSTANȚA monografie (1931). Capitolul IV. Stăpânirea românească Regele Carol. Înțeleptul și Dobrogea

18 Jun 2018 819

#RespectTeatru #CiteșteDobrogea #Thalia Ex Ponto. La cumpănă de milenii Motivație (galerie foto)

18 Jun 2018 590

Porturile fluviale ale Dobrogei în perioada interbelică (anul de referință 1931) (I) (galerie foto)

18 Jun 2018 1254

#RespectTeatru #CiteşteDobrogea #Thalia Ex Ponto. La cumpănă de milenii Seri de teatru antic

18 Jun 2018 785

Şi burghez, şi monarhist! (II) Bricul şi Marea Vecină de la Răsărit (galerie foto)

15 Jun 2018 1142

O călătorie prin oraşul Tulcea (1878 -1918) (IV) - viaţa culturală şi religioasă

14 Jun 2018 1011

„Om deosebit de inimos şi plin de curaj“ Dimitrie Chirescu - dascălul, preotul, întemeietorul de şcoli şi biserici în Dobrogea (galerie foto)

13 Jun 2018 1066

Martirizarea Sfântului Dasius şi sângeroasa sărbătoare „Regele Saturnaliilor“

12 Jun 2018 807

Călători străini prin Dobrogea (CXCI.4) - Wilhelm Brennecke (Prusia - Germania) (galerie foto)

11 Jun 2018 920

Dobrogea medievală Campaniile voievozilor Vlad Ţepeş şi Mihai Viteazul

11 Jun 2018 969

#RespectTeatru Incursiune în memoria teatrului constănţean

11 Jun 2018 579

Călători străini prin Dobrogea (CXCI.3) - Wilhelm Brennecke (Prusia - Germania) (galerie foto)

08 Jun 2018 803

O călătorie prin oraşul Tulcea (1878-1918) (III) - activitatea edilitară şi dezvoltarea economică (galerie foto)

07 Jun 2018 1172

Eroi mircişti ai Războiului de Reîntregire a României

06 Jun 2018 1063

Călători străini prin Dobrogea (CXCI.2) - Wilhelm Brennecke (Prusia - Germania) (galerie foto)

06 Jun 2018 1141

Raguzanii, misterioşii negustori ai Dobrogei medievale (II) Relatările lui Paolo Giorgi, un spion al creştinătăţii de la sfârşitul secolului al XVI-lea

05 Jun 2018 893