Sinteză Interviu OnlinePărintele Tănăsescu - „Cultul Public este reglementat de Sinod. Tocmai de aceea întotdeauna sfintele moaşte au certificate de autenticitate"

Tănăsescu despre veşmintele şi ţinuta preoţească: „Rolul hainei preoţeşti este să arate calitatea persoanei pe care o poartă. Tocmai de aceea în afara bisericii, preotul poartă reverendă sau sutană. În creştinismul primar nu erau decât veşminte. Vesmintele preoţilor derivă din cele întâlnite în vechiul testament la greci şi romani. Canoanele spun că e obligatoriu ca sutana să fie purtată iar anumiţi sfinţi părinţi susţin că reverenda trebuie folosită măcar în situaţiile în care preotul reprezintă biserica. De exemplu la piaţă sau la cumpărături, nu eşti obligat să porţi sutană. Dar la o nuntă, chiar dacă eşti invitat este recomandat s-o porţi. Hainele se procură de la atelierele de specialitate, din magazine, mănăstiri, centre eparhiale. Haina preoţească este o uniformă, pentru a ne arata calitatea când ieşim din biserică. Monarhii poartă şi rasă ca să-şi arate calitatea de călugăr. În cazul lor este obligatorie ţinuta şi în afara bisericii. Hainele sunt negre pentru ca negrul reprezintă lepădarea de lume, părăsirea celor lumeşti. Iar forma este una de a acoperi formele trupeşti.Barba purtată de preot are o valoare simbolică. În civilizaţia lumii, adeseori barba semnifica înţelepciunea celor ce o poartă. Rasul bărbii face parte din epoca modernă. Există canoane ale bisericii care îndeamnă preoţii să nu-şi radă barba, tocmai pentru a nu cădea în ispita lumii de a iubi senzualitatea. Nici mirosul nu trebuie să trezească senzaţii. De asta preoţii folosesc mir şi nu parfum".

Tănăsescu despre condiţiile în care slujesc preoţii divorţaţi: „Conform canoanelor, preoţii divorţaţi nu pot sluji decât cu dispensă de la ierarh. Există cazuri speciale când se da dispensă - de exemplu soţia a părăsit domiciliul, a fugit cu altcineva. Preotul divorţat poate sluji dar nu se poate recăsători. Numai în cazul decesului soţiei, preotul se poate recăsători. Există însă şi preoţi celibi, însă după hirotonie, preotul nu se mai căsătoreşte"

Între a colabora şi a turna este o mare diferenţă

Tănăsescu despre cazul ÎPS Pimen: „Din cauza politicii au suferit foarte mulţi preoţi. Iar în cazul ierarhilor trebuie făcută o discuţie serioasă, pentru că ierarhii erau conducători de cult iar autorităţile comuniste aveau legătură cu ei. Asta presupunea un interes al autorităţilor mai vădit sau mai ascuns. În cazul Pimen, autorităţile au abandonat. Trebuie discutat în spaţiul public ce înseamnă colaborarea cu securitatea, pentru că şi noi astăzi trebuie să colaborăm cu autorităţile, pentru ca până la urmă şi Securitatea era autoritate de stat. Da, au suferit din cauza politicii, când idealurile religioase nu conveneau cu cele politice şi au încercat să scape de aceşti preoţi trimiţându-i prin temniţe. Între a colabora cu autoritatea statului şi a turna e o mare diferenţă. Sunt create mituri, idei preconcepute, discuţia este mult mai amplă".

Tănăsescu despre România moaştelor, a superstiţiilor şi a evului mediu: Cazul Saon. Când s-au descoperit moaştele Sfinţilor Epictet şi Astion, alături de ele, arheologii au mai descoperit şi alte oseminte. Aceste oseminte care nu aparţin sfinţilor, au fost luate şi se spune că ar fi fost duse... poate că au ajuns la Saon pentru închinăciune. Nu ştiu să vă spun exact. Există într-adevăr o evlavie populară uneori excesiv de zeloasă a celor care nu au răbdarea necesară să aştepte decizia Sfântului Sinod. Există anumite lăcaşe de cult care au început să pună spre cinstire oseminte de eroi anticomunişti. Nu putem să amestecăm cultul public cu cel privat. Cultul Public este reglementat de Sinod. Tocmai de aceea întotdeauna sfintele moaşte au certificate de autenticitate. Interviul integral îl citiţi aici .