07 Sep, 2019 00:00
3104
Vorbind despre beneficiile aerului curat şi ale brizei litorale, G. Ulieru scrie:
„Căci izvor de sănătate este adierea plină de miresme a mării. Elementele, care au plămădit toate vieţuitoarele ca şi pe om dintr'un început, se găsesc şi astăzi aici pe pământ şi sunt întrunite la margini de mări.”
„Briza aduce din mijlocul mării aerul proaspăt şi limpezit de valuri. Aripile ei aduc părticele invizibile de sare, iar mozaicul celular tresare sub această biciuire produsă de o mână delicată şi nevăzută şi fenomenele vieţii noastre vegetative se înviorează… La mare aerul este condensat, iar oxigenul, această hrană a sângelui şi a vieţii, îl umple până la saturaţie. Plămânii noştri vor absorbi din acest mediu hrana binecuvântată şi abundentă şi o vor descărca în sânge, care o va purta ca pe o mană cerească pe toate căile mari şi mici ale labirintului nostru celular. Totul se bucură şi se aprinde la trecerea lui. Inima, această pompă care începe să bată odată cu viaţa şi încetează odată cu ea şi pe care o împovărăm zilnic cu sarcini nouă şi inutile, cu ambiţii şi glorii deşarte, cât de uşor şi de calm bate ea acum!”
„Zilele şi nopţile sunt aici de o strălucire uimitoare. Suprafaţa mării joacă rolul unei oglinzi, care răsfrânge razele astrelor, creînd mai multă strălucire d'asupra pământului. Nopţile cu lună sunt aici nopţi de feerie. Lumina solară este lumina dătătoare de viaţă şi sănătate. Cu toţii ştim cum se deschid plantele în faţa luminei, cum se desvoltă şi cresc şi cum se vestejesc când sunt lipsite de lumină. Această lege se aplică şi la om ca şi la celelalte vieţuitoare. Lumina este binecuvântarea cerească pentru corp ca şi pentru suflet. Fluturii întind aripile lor pe o mare de lumină/ Crinii şi iasomiile se deschid pe crestele valurilor de lumină/ Fluviul cerului se revarsă peste ţărmuri şi bucuria se revarsă în lume!, cântă marele poet al Indiei Rabindra-Nath-Tagore…”
„Ozonul, purificatorul atmosferei, înzestrat cu puteri ucigătoare pentru microbi, agent de oxidaţie şi stimulent a nutriţiunei, este bine reprezentat în atmosfera marină mai ales după furtuni. Putem compara ţărmul maritim cu un mare sanatoriu în care cel intrat este luat în primire de specialişti invizibili, cari lucrează asupra lui. Unul îi toarnă în suflet calmul şi ii potoleşte durerile, altul îi pune în inimă entusiasmul şi iubirea de viaţă, altul îi regulează circulaţia sângelui, îi împuterniceşte inima, altul dă bice glandelor lenevite şi face ca schimburile celulare să se facă mai repede.
Muritorul, care coboară pe plaje către miezul unei zile de vară, îşi simte mai întâi ochii copleşiţi de albastra strălucire a pânzei mişcătoare şi nesfârşite dinaintea sa. El vede cum se formează şi se perindă în cete nenumărate valurile, cu crestele înspumate, care ajung în dulce legănare pe patul de nisip până aproape de picioarele sale.
Pieptul său soarbe cu nesaţiu aerul răcoros adus din larg pe aripele de spumă. Lângă el are plaja cu nisipul arzător, iar înapoi tot pământul cu lumea şi cu durerile ei. El simte nevoe de a-şi împărtăşi corpul şi sufletul din limpezimea şi răcoarea apei. Şubred şi timid înaintează, iar picioarele lui, la atingerea apei, simt şi trimit în tot corpul primul fior.”
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: