#citeșteDobrogea: Intrarea României în războiul de independență și participarea la operațiunile militare (1877-1878)
31 Oct, 2023 17:00
3085
- Domnitorului Carol I i-a fost solicitat sprijinul de către Marele Duce Nicolae al Rusiei pentru a se alătura ofensivei armatei ruse, în acțiunile militare din Balcani, împotriva pozițiilor otomane.
<
A l'endroit oùse trouve le Quartier-Général Roumain
Le Turcs ayant amassé lesplusgrandes masses à Plevna, nous abiment. Prie de faire fusion, démonstration et, si possible, passage du Danube que Tu désires faire.. Entre le Jiul et Corabia cette démonstration est indispensable pour faciliter mes mouvements.
Nicolas>>
”Turcii au concentrat la Plevna cele mai puternice forțe armate, copleșindu-ne. Te rog să demonstrăm că suntem uniți și, dacă e posibil, treci Dunărea pe unde dorești. Între Jiu și Corabia, această demonstrație este indispensabilă ca să-mi ușurezi mișcările. Nicolae”.
Această telegramă datată la 19 iulie 1877, avea să schimbe situația în care se afla România odată cu declanșarea conflictului ruso-turc din 1877. Inițial, Marele Cartier General rus nu a dorit să implice armata română în conflictul deschis cu Imperiul Otoman, pentru a se bucura singur de un eventual succes militar, mai cu seamă la tratativele de pace ce urmau firesc, conflictului. Datorită insucceselor obținute în Balcani, s-a solicitat sprijinul Armatei Române pentru a crea superioritate și pentru a tranșa soarta războiului, care dura de ceva timp.
Această telegramă a reprezentat un adevărat moment de cumpănă pentru oamenii politici români. Aceștia și-au dorit insistent intrarea în război după încheierea convenției de la 4 aprilie 1877, fără succes, chiar dacă la 9 mai 1877 ne-am delarat independența și am intrat în conflict armat deschis cu puterea suzerană.
Ion C. Crătianu cu clarviziunea –i cunoscută considera că trebuie să le dăm simplu și franc ajutorul de care aveau nevoie, pentru a păstra operațiunile militare dincolo de fluviu. O eventuală contraofensivă a turcilor și respingerea peste Dunăre a armatei țariste, ar fi dus fără îndoială la mutarea teatrului de operații pe teritoriul României. Nimeni nu își dorea acest lucru.
Domnitorul Carol I îi va răspunde Marelui Duce Nicolae la 10 august 1877, iar la 16 august 1877, va avea loc întrevederea cu oficialii ruși, la Gornia-Studena. Domnitorul român a fost întâmpinat de Țarul Alexandru al II-lea și de Marele Duce Nicolae. Va primi comanda trupelor române și ruse din fața Plevnei. O mare răspundere pentru conducerea Armatei Române.
Va avea loc un consiliu de război, la Corabia, la care au luat parte pe lângă Ion C. Brătianu, generalul Cernat, coloneii Arion, Cerchez, Barozzi, Dabija și maiorul Lahovari. Se hotărăște trecerea Dunării cu armata, chiar din ziua următoare.
La 20 august 1877 după oficierea slujbei religioase trupele române trec fuviul, sub asistența lui Carol I, a lui I.C. Brătianu și a lui C.A Rosetti.
Trupele vor continua marșul întreaga noapte și se vor deplasa către Plevna. Comandant al armatei era numit generalul Cernat, aflându-se sub ordinele lui Carol I. Acesta își stabilea cartierul general la Poradim, o așezare la 40 de km de Nicopole. Armata română dispunea de 35.000 de soldați cu 108 tunuri, alături de 30.000 de soldați ruși și de 182 de tunuri, cantonați în fața Plevnei, apărată de circa 65000 de soldați turci, aflați sub comanda lui Osman Pașa.
Armata Română se afla la prima încleștare serioasă din istoria organizării sale, din perioada modernă.
Bibliografie selectivă
Titu Maiorescu, Istoria politică a României sub domnia lui Carol I, Editura Humanitas, București, 1994
Discursuri parlamentare, , vol. II
T.C. Văcărescu, Luptele românilor în resbelul din 1877-1878, București, 1887
Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director din anul 2020 al Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
Citește și:
#citeșteDobrogea Ce știm despre Dobrogea în 1877-1878?
A l'endroit oùse trouve le Quartier-Général Roumain
Le Turcs ayant amassé lesplusgrandes masses à Plevna, nous abiment. Prie de faire fusion, démonstration et, si possible, passage du Danube que Tu désires faire.. Entre le Jiul et Corabia cette démonstration est indispensable pour faciliter mes mouvements.
Nicolas>>
”Turcii au concentrat la Plevna cele mai puternice forțe armate, copleșindu-ne. Te rog să demonstrăm că suntem uniți și, dacă e posibil, treci Dunărea pe unde dorești. Între Jiu și Corabia, această demonstrație este indispensabilă ca să-mi ușurezi mișcările. Nicolae”.
Această telegramă datată la 19 iulie 1877, avea să schimbe situația în care se afla România odată cu declanșarea conflictului ruso-turc din 1877. Inițial, Marele Cartier General rus nu a dorit să implice armata română în conflictul deschis cu Imperiul Otoman, pentru a se bucura singur de un eventual succes militar, mai cu seamă la tratativele de pace ce urmau firesc, conflictului. Datorită insucceselor obținute în Balcani, s-a solicitat sprijinul Armatei Române pentru a crea superioritate și pentru a tranșa soarta războiului, care dura de ceva timp.
Această telegramă a reprezentat un adevărat moment de cumpănă pentru oamenii politici români. Aceștia și-au dorit insistent intrarea în război după încheierea convenției de la 4 aprilie 1877, fără succes, chiar dacă la 9 mai 1877 ne-am delarat independența și am intrat în conflict armat deschis cu puterea suzerană.
Ion C. Crătianu cu clarviziunea –i cunoscută considera că trebuie să le dăm simplu și franc ajutorul de care aveau nevoie, pentru a păstra operațiunile militare dincolo de fluviu. O eventuală contraofensivă a turcilor și respingerea peste Dunăre a armatei țariste, ar fi dus fără îndoială la mutarea teatrului de operații pe teritoriul României. Nimeni nu își dorea acest lucru.
Domnitorul Carol I îi va răspunde Marelui Duce Nicolae la 10 august 1877, iar la 16 august 1877, va avea loc întrevederea cu oficialii ruși, la Gornia-Studena. Domnitorul român a fost întâmpinat de Țarul Alexandru al II-lea și de Marele Duce Nicolae. Va primi comanda trupelor române și ruse din fața Plevnei. O mare răspundere pentru conducerea Armatei Române.
Va avea loc un consiliu de război, la Corabia, la care au luat parte pe lângă Ion C. Brătianu, generalul Cernat, coloneii Arion, Cerchez, Barozzi, Dabija și maiorul Lahovari. Se hotărăște trecerea Dunării cu armata, chiar din ziua următoare.
La 20 august 1877 după oficierea slujbei religioase trupele române trec fuviul, sub asistența lui Carol I, a lui I.C. Brătianu și a lui C.A Rosetti.
Trupele vor continua marșul întreaga noapte și se vor deplasa către Plevna. Comandant al armatei era numit generalul Cernat, aflându-se sub ordinele lui Carol I. Acesta își stabilea cartierul general la Poradim, o așezare la 40 de km de Nicopole. Armata română dispunea de 35.000 de soldați cu 108 tunuri, alături de 30.000 de soldați ruși și de 182 de tunuri, cantonați în fața Plevnei, apărată de circa 65000 de soldați turci, aflați sub comanda lui Osman Pașa.
Armata Română se afla la prima încleștare serioasă din istoria organizării sale, din perioada modernă.
Bibliografie selectivă
Titu Maiorescu, Istoria politică a României sub domnia lui Carol I, Editura Humanitas, București, 1994
Discursuri parlamentare, , vol. II
T.C. Văcărescu, Luptele românilor în resbelul din 1877-1878, București, 1887
Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director din anul 2020 al Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
Citește și:
#citeșteDobrogea Ce știm despre Dobrogea în 1877-1878?
Ti-a placut articolul?
Din aceiași categorie
#DobrogeaDigitală: „Administraţia românească a luat în primire un sat turcesc în ruină, Kiustendje“
1288
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: