#DobrogeaDigitală: Crai de curte nouă – viața de „belfer” a unui bibliotecar interbelic

 
Bogăția de evenimente, personaje, emoții și trăiri din jurnalele scriitorului dobrogean Pericle Martinescu, ne fac să revenim mereu asupra paginilor pe care le puteți parcurge integral în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanța.

E o lume fascinantă, care se întinde pe mai bine de jumătate de veac, și în care găsim de toate: povești de dragoste tulburătoare, considerații filosofice asupra artei și a vieții, comentarii pe marginea unor cărți sau autori, istorie trăită cu autenticitate și relatată cu detalii prețioase.

Primul său jurnal, intitulat „Confesiune patetică. Vulcanul iubirii”, acoperă perioada 1936-1939 și reconstituie obsesia tânărului autor față de o fată misterioasă, precum și viața lui, cu dileme și momente de disperare, dar și cu ocazii fericite, de întâlniri providențiale, de lux și opulență, petrecute în anii faști ai României interbelice.

Iată mai jos un fragment în care ziaristul își descrie, într-o însemnare din ianuarie 1937, slujba de funcționar la Biblioteca Municipală, parcursul avut de la angajarea sa la Primăria Capitalei, boema și chefurile pe care le trage cu colegii, luând la rând toate localurile Bucureștiului.
 
 

„S-au împlinit doi ani de când sunt funcţionar la Primărie. Am fost numit, la 15 ianuarie 1935, datorită lui Vladimir Donescu, care, ca fiu al primarului general al Capitalei şi ca director al «Vremii», m-a salvat din ghearele şomajului şi mi-a asigurat existenţa stabilă în Bucureşti.

Dar prin câte am trecut atunci. Am fost numit mai întâi la Mişcarea Culturală, un serviciu condus de Mihail Vulpescu, unde nu aveam ce să fac, din cauză că serviciul întreg, compus din vreo patru oameni, nu avea treabă decât o dată pe săptămână, sâmbăta, când se făceau «trimiterile» de actori, cântăreţe şi conferenţiari la Ateneele populare.

Am cunoscut acolo multe figuri artistice ilustre, de la Operă şi Teatrul Naţional, până la ultimii histrioni ai scenei, ce veneau să solicite o «trimitere», al cărei onorar consta în 500 lei.

Pentru mine, era o sinecură, dar la fel era şi pentru ceilalţi. Mă înţelegeam bine cu Vulpescu, un fost solist al Operei, acum la pensie, un fost profesor la Conservator, acum doar un simplu «maestru» adulat de foştii elevi.

De acolo am trecut, la «Luna Bucureştilor», unde pe şantierele din parcul Herăstrău, am cunoscut altă lume, a pictorilor şi sculptorilor care lucrau de zor ca să înfrumuseţeze parcul. Sub ochii mei s-au asanat bălţile, s-au trasat şi s-au asfaltat aleile, s-au ridicat pavilioanele - al Expoziţiei Cărţii şi Restaurantul «Pescăruş» - au răsărit din iarbă statuile, mozaicurile şi frescele ce sunt admirate acum de public. Sub ochii mei - aici eram un fel de inspector al Parcului - s-a clădit Muzeul Satului şi toate celelalte.

Iar acum, de la 1 ianuarie, sunt la Biblioteca Municipală, recent înfiinţată de acelaşi Vladimir Donescu şi a cărei conducere i-a fost încredinţată lui Pompiliu Constantinescu, cronicarul literar al "Vremii".

Biblioteca e în plină organizare. E instalată la parterul unei case-vilă de la intrarea în parcul Ioanid, sunt patru salariaţi acolo, iar directorul vine o dată pe săptămână, căci n-are timp şi nici tragere de inimă de a se ocupa de aşa ceva (Fost director de liceu, şi-i ajungea atâta).

Noi cei patru suntem foarte liberi, facem ce putem (triem, înregistrăm şi întocmim fişele cărţilor existente - vreo 4.000), dar mai mult stăm de vorbă în camerele foarte elegant mobilate, închiriate de Primărie pentru Bibliotecă.

Avem acolo căldură din abundenţă, iar eu îmi petrec multe ceasuri libere stând singur şi citind, în timp ce colegii se duc să se plimbe prin oraş. Aproape în fiecare seară sunt invitatul lui Octavian Ifrim şi al prietenilor lui - Tomiţă e şi el «bibliotecar»- la câte un chef ce ţine uneori toată noptea, cu băutură şi mâncare ca în Craii de Curtea veche.

Noi suntem craii de curtea nouă şi nu e local din Bucureşti pe care să nu-l călcăm: Fierea (şos. Iancului), Zalhana (şos. Colentina), Brotăcei (Băneasa), Încurcă lume şi Şapte păcate (Bucureştii Noi), Cinci lei (calea Griviţei) şi altele, unde ne transportă Stere Dumitrescu, avocatul, cu maşina lui.

Eu mă bucur de simpatia lor, fiind un colaborator al „Vremii", deci în cercul lui Pompiliu Constantinescu, directorul Bibliotecii, dar mai ales cu relaţii la familia Domescu, primarul Bucureştiului.

Băieţii sunt însă foarte simpatici, generoşi, liberi şi dornici de petreceri. Ne simţim foarte bine împreună. Tomiţă e fiul lui Ifrim, fost primar la Iaşi, acum inspector la Fundaţiile Regale, Stere e avocat, bucureştean până în măduva oaselor, Ichim e salariat la Casa de Depuneri, Radu Popescu e contabil la Finanţe. Nici unul nu e însurat, toţi sunt îndrăgostiţi de vin şi de fripturi bune. Cu ei îmi petrec timpul, încercând să aflu amarul vieţii mele.”

 
#citeşte mai departe în „Confesiune patetică. Pagini de jurnal intim (1936-1939). Vulcanul iubirii” 
#„Confesiune patetică. Pagini de jurnal intim (1936-1939). Vulcanul iubirii”
#Autor Pericle Martinescu

Dacă în urmă cu 123 de ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“. 
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
 
Sursa foto: captură YouTube/Arhivă TVR
 
Citeşte şi:
 
#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu: Cultura ca o farsă
 
#DobrogeaDigitală - „Confesiune patetică. Pagini de jurnal intim (1936-1939). Vulcanul iubirii”, de Pericle Martinescu: „Dacă există vraci în domeniul artei, Enescu este unul”
 
#DobrogeaDigitală - „Figuri în filigran”, de Pericle Martinescu: În vizită la George Călinescu, „în laboratorul literar unde se făureşte, zi de zi, marea istorie a literaturii române”
 
#DobrogeaDigitală - „Figuri în filigran”, de Pericle Martinescu: Eugen Lovinescu, un veritabil aristocrat al Spiritului