#DunăreaCălăuzăTuristică: Tulcea în anii 1930 - „Excelează prin produsele sale“

 
  • Al doilea capitol ne introduce în Dunărea românească, fiind structurat la rândul său în trei subcapitole: Defileul Dunării, Dunărea de la Turnu-Severin la Brăila, Dunărea maritimă (de la Brăila la Mare)
În anul 1935, după ce vizitează Dunărea, R.I. Călinescu publică în colaborare cu Administraţia Comercială a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă lucrarea „Dunărea. Călăuză turistică“.
 
Autorul este deja cunoscut  pentru o altă  operă, asemănătoare acesteia, „Cutreerând Dobrogea Meridională“, disponibilă în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța. Lucrarea de față prezintă, asemenea unui ghid turistic, detalii despre Dunăre, ilustrând informația cu o mulțime de fotografii.
 
Autorul precizează încă de la început că volumul de față vine în sprijinul turismului intern, grav afectat de criza de la acea vreme. R.I. Călinescu notează că lucrarea este „un îndemn pentru vizitarea locurilor descriese“ ca urmare a „lipsei de întreprinderi turistice, de importanţa celor streine, care a făcut ca şi în această ramură de activitate să nu fim la înălţimea streinătăţei“.
 


Pe parcursul celor 142 de pagini sunt notate informații prețioase necesare unui turist care dorește să exploreze tainele dunărere, stilul narativ folosit fiind accesibil, iar datele științifice  prezentate într-o maniera abordabilă tuturor. Cartea este structurată în două mari capitole cu patru anexe.
 
Primul capitol este dedicat prezentării generale a Dunării „de la izvor până la frontiera României“ în care regăsim informații de cultură generale despre fluviu.
 
Capitolul al doilea debutează cu un preambul dedicat „Generalităților“. Autorul ne introduce, astfel, în Dunărea românească prezentând pe mai multe pagini Dunărea, trecând în revistă detalii geografie, economie, etimologice etc. Acesta realizează întregul traseu al fluviului de pe teritoriul României, adăugând și informații istorice relevante și captivante.
 
Primul subcapitol este intitulat „Defileul Dunării“, descris pe mai multe pagini. Autorul noteaza detalii despre atracțiile zonei vizibile în timpul excursiei sale cu vaporul în Defileu. Detaliile creeaza verosimil o panoramă impresionantă.
 
Părăsim „Defileu Dunării“ și ne îndreptăm, tot navigând Dunărea, „de la Turnu Severin la Brăila“, denumirea dată de autorul R.I. Călinescu celui de-al doilea subcapitol.
 
Al treilea subcapitol, de altfel și ultima parte a lucrării prezentate, aduce în fața cititorilor călătoria autorului „de la Brăila la mare“. Primul popas este orașul Brăila. R.I. Călinescu coboară din vapor în portul Brăila și notează primele impresii, dar și o serie de informații tehnice și istorice. După o plimbare pe canalul Filipoiu şi lacul Şerban, călătorul nostru ajunge la Măcin și apoi în Galați și orașul Reni. Din Issacea ajungem în fermecătoarea Delta Dunării.
 
Una dintre cele mai generoase descrieri din lucrare îi revine orașului Tulcea. R.I. Călinescu aduce în fața lectorului câteva detalii despre portul orașului, amintind de realizările comerciale și industriale ale orașului, apoi începe o largă prezentare istorică, începând de la vechiul oraș Aegissus și ajungând în prezentul lucrării, adică anii 1930. Totuși, amintim, că informațiile publicate de R.I. Călineascu se raportează la anii 1930, iar unele dintre ele pot fi contrazise de noi descoperiri istorice. 
 
Autorul insistă pe tot parcursul textului pe reușitele orașului în ceea ce privește producția. „Tulcea excelează prin produsele sale: cereale, lemne de foc, piatră, pietriş şi nisip“, spune autorul încă din începetul textului. Aflăm informații despre  istoria, străzile, fabricile, dotările orașului Tulcea. Redăm în cele ce urmează descrierea realizată de R.I. Călinescu:
 
„Portul Tulcea, situat într’o frumoasă poziţie la poalele dealului Babadag, are avantajul de a face parte dintr’o regiune pe cât de bogată, pe atât de variată. Astfel jud. Tulcea excelează prin produsele sale: cereale, lemne de foc, piatră, pietriş şi nisip. Cariera de granit «Dealul Morilor» se află chiar în marginea oraşului.
 
Este deasemenea foarte bogat în peşte şi vin din renumite podgorii, în deosebi cele dela Sarica. Portul este iluminat electric şi este legat zilnic, pe apă, cu 4 curse de pasageri şi mărfuri-colete; de asemenea în 4 curse săptămânale se transportă mărfuri grele.
 
Pe uscat oraşul Tulcea e legat prin şosele bune cu restul judeţului şi cu târgul Babadagului, staţie terminală de cale ferată. Capacitatea totală a cheurilor, platformelor, malului natural, accesibile încărcărilor şi descărcărilor de vase, se ridică la 6.000 vagoane. La extremităţile portului se află câte o fabrică de cherestea, ambele cu o producţie totală de 46 m.cubi în 24 ore - precum şi o fabrică de tăbăcărie, cu o producţie săptămânali de 10.000 kgr., talpă, 5.000 kgr., pielărie şi 5.000 perechi opinci.
 
 Afară de aceste fabrici din port, sunt în oraş 8 mori şi o fabrică de frânghie. Oraşele dobrogene aşezate de-alungul fluviului, cum este şi oraşul Tulcea, datează dinainte de epoca penetraţiunilor greceşti.
 
Ele au fost stabilite în acele puncte care prezintă invariabil aceleaşi maluri de piatră, spălate de valuri, cu un curs cât mai regulat şi mai liniştit al fluviului, adesea cu o înălţime în 108 apropiere, drept adăpost şi prezentând toate condiţiile unui vad bun pe Dunăre. Raţiunea existenţei oraşului Tulcea, vechiul Aegissus, pe locul ocupat azi, a fost astfel dela început vadul Dunării spre Deltă.
 
Aegissus (Tulcea) ca şi Achillea (Chilia), sunt popasuri ale unui străvechiu şi umblat drum al păstorilor daci. Prin secolul al V-lea a. Chr., când a început penetraţia grecească în apele M. Negre, grecii au găsit aşezările deja făcute şi nu le-a mai rămas decât să le colonizeze ca porturi.
 
Pe timpul acela oraşul se întindea ca şi astăzi la piciorul «Dealului monumentului», iar portul era în dreptul actualului «port al pescăriilor», strâns între cele 2 promontorii scunde şi stâncoase, al farului şi al pescăriilor.
 
Când au venit romanii, aceştia au ocupat atât fortăreaţa, dealul stâncos al monumentului, cât şi locurile importante ale portului dela picioarele acestei coline. Scăpat un timp de sub dominaţia tătărească, oraşul cade sub aceea a turcilor, care ocupă centrul comercial, unde a dăinuit până în 1924 cea mai veche geamie a lor. După războaiele ruso-turce, populaţia turcească fiind nevoită a emigra, locuinţele turcilor au fost ocupate în mare parte; de creştini şi mai ales de români.
 
Evacuarea din 1830 a populaţiei cuprinse între Dunăre, Razim şi linia Tulcea-Babadag, conform condiţiilor tratatului dela Paris, aduce oraşului Tulcea o suprapopulare bruscă. Acum se deschidea pentru Tulcea o perioadă de continuă colonizare, când veneau şi bulgarii depe la câşlele lor, ruşii şi primele familii de nemţi, plecate din Rusia.  
 
Piaţa s’a aşezat la capătul străzilor 14 Noembrie, Fabricei şi Gura Pieţei, numită în prezent Piaţa Grădinarilor. În imediata apropiere a pieţii s’a început şi construcţia primelor magazine, sub o serie de coloane înşirate de ambele părţi ale străzii Ştefan cel Mare, în felul bazarelor orientale, cu direcţia spre Dunăre. Aceste prăvălii sub coloane formează porţiunea de nuanţă orientală a oraşului.
 
Portul se stabileşte de acum de-alungul cheului nou construit şi adaptat nevoilor moderne. El tinde a se prelungi tot mai mult în susul Dunării, în timp ce vechiul port rămâne pentru uzul vaselor pescăreşti şi pentru iernat, fiind mai apărat de sloiuri.
 
Oraşul Tulcea are o populaţie de peste 32.000 locuitori; fiind reşedinţă de judeţ, are Prefectură, chestură, tribunal, judecătorie, o cameră de comerţ şi una de agricultură, administraţia pescăriilor, serviciul sanitar, serviciul de poduri şi şosele, serv. silvic, minier, de măsuri şi greutăţi, un cadiat şi un muftiat turcesc, inspectoratul C.E.D., 9 bărci, etc.
 
Oraşul mai posedă o uzină pentru distribuirea apei, iar portul dispune de 4 guri de apă pentru aprovizionarea vaselor. Piaţa oraşului Tulcea excelează în tot soiul de alimente, bune şi ieftine.
Va urma.
 
Descarcă   gratuit   volumul   „Dunărea.   Călăuză   turistică“,  de   R.I.Călinescu din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța

 
Sursă foto: „Dunărea.   Călăuză   turistică“,  de   R.I.Călinescu
 
Citește și:
#DunăreaCălăuzăTuristică: Delta Dunării în anii 1930 - „Privelişti aproape unice pe tot globul pământesc“

 
 
 

Ti-a placut articolul?



Nume:

Email:

Comentariu*:

Din aceiași categorie

#DobrogeaDigitală: Medgidia în anul 1879 - „Negustori şi ţărani veneau aici chiar din țări foarte depărtate de Dobrogea“

#DobrogeaDigitală: Medgidia în anul 1879 - „Negustori şi ţărani veneau aici chiar din țări foarte depărtate de Dobrogea“

644
#citeșteDobrogea: Generalul Emanoil Boteanu, un prim comandant al Marinei Române

#citeșteDobrogea: Generalul Emanoil Boteanu, un prim comandant al Marinei Române

851
#DobrogeaDigitală: Mangalia în anul 1879 - „De trei ori a fost arsă şi jefuită“

#DobrogeaDigitală: Mangalia în anul 1879 - „De trei ori a fost arsă şi jefuită“

919
Istoria Dobrogei - Bibliografie: Iamblichos (sec. III-IV) - „Viața lui Pitagora”

Istoria Dobrogei - Bibliografie: Iamblichos (sec. III-IV) - „Viața lui Pitagora”

1171
Istoria Dobrogei - Bibliografie: Eusebiu (sec. III-IV) – „Cronica”, „Istorie bisericească”, „Pregătirea evanghelică”, „Viața împăratului Constantin”, „Către Constantin la treizeci de ani”

Istoria Dobrogei - Bibliografie: Eusebiu (sec. III-IV) – „Cronica”, „Istorie bisericească”, „Pregătirea evanghelică”, „Viața împăratului Constantin”, „Către Constantin la treizeci de ani”

1256
#citeșteDobrogea: Istoricul Ion Moiceanu, dascălul care a insuflat elevilor militari spiritul naționalist și iubirea de ȚARĂ (GALERIE FOTO)

#citeșteDobrogea: Istoricul Ion Moiceanu, dascălul care a insuflat elevilor militari spiritul naționalist și iubirea de ȚARĂ (GALERIE FOTO)

1948
#DobrogeaDigitală: Chiustenge în anul 1879 - „Nu va putea să întârzie a dobândi o importanţă reală pentru navigatie şi comerciu“ (II)

#DobrogeaDigitală: Chiustenge în anul 1879 - „Nu va putea să întârzie a dobândi o importanţă reală pentru navigatie şi comerciu“ (II)

1525
Istoria Dobrogei - Bibliografie:  Arnobius (sec. IV) - „Împotriva păgânilor”

Istoria Dobrogei - Bibliografie: Arnobius (sec. IV) - „Împotriva păgânilor”

1648
Istoria Dobrogei - Bibliografie: „Itinerarul lui Antoninus” (sec. III)

Istoria Dobrogei - Bibliografie: „Itinerarul lui Antoninus” (sec. III)

1209
#DobrogeaDigitală: Babadag în anul 1879 - „Este partea cea mai bogată, cea mai sănătoasă şi cea mai interesantă din toată Dobrogea“

#DobrogeaDigitală: Babadag în anul 1879 - „Este partea cea mai bogată, cea mai sănătoasă şi cea mai interesantă din toată Dobrogea“

1300
#DobrogeaDigitală: Chiustenge în anul 1879, „Constanţa genovesilor şi vechia Tomis a romanilor, locul de exil şi mormântul poetulul latin Ovid“ (I)

#DobrogeaDigitală: Chiustenge în anul 1879, „Constanţa genovesilor şi vechia Tomis a romanilor, locul de exil şi mormântul poetulul latin Ovid“ (I)

1000
#citeșteDobrogea: Postul de Ramadan al elevilor Seminarului Musulman din Medgidia în 1942

#citeșteDobrogea: Postul de Ramadan al elevilor Seminarului Musulman din Medgidia în 1942

1162
#DobrogeaDigitală: Sulina în anul 1879 - „Clădit la gura canalului Sulina pe o limbă strâmtă de pământ artificial“

#DobrogeaDigitală: Sulina în anul 1879 - „Clădit la gura canalului Sulina pe o limbă strâmtă de pământ artificial“

1171
Istoria Dobrogei - Bibliografie: Porphyrios (sec. III) - „Viața lui Pitagora”, „Peștera nimfelor din Odiseea”, „Despre abstinență”

Istoria Dobrogei - Bibliografie: Porphyrios (sec. III) - „Viața lui Pitagora”, „Peștera nimfelor din Odiseea”, „Despre abstinență”

1566
Istoria Dobrogei - Bibliografie: „Harta lui Peutinger” (sec. III)

Istoria Dobrogei - Bibliografie: „Harta lui Peutinger” (sec. III)

1751
Istoria Dobrogei - Bibliografie: Dexip (sec. III) - „Cronică universală”

Istoria Dobrogei - Bibliografie: Dexip (sec. III) - „Cronică universală”

1638
#citeșteDobrogea: Contraamiralul Nicolae Dumitrescu-Maican, la comanda flotilei în timpul războiului de independență

#citeșteDobrogea: Contraamiralul Nicolae Dumitrescu-Maican, la comanda flotilei în timpul războiului de independență

1590
Istoria Dobrogei – Bibliografie: Solinus (sec. III) – „Culegere de fapte memorabile”

Istoria Dobrogei – Bibliografie: Solinus (sec. III) – „Culegere de fapte memorabile”

2300
#citeșteDobrogea: Emigrarea evreilor din România prin portul Constanța

#citeșteDobrogea: Emigrarea evreilor din România prin portul Constanța

2302
#DobrogeaDigitală: Măcin în anul 1879 - „Tutunul se cultivă mai în toate satele acestui district“

#DobrogeaDigitală: Măcin în anul 1879 - „Tutunul se cultivă mai în toate satele acestui district“

2104