Tradiţii în Joia Mare

 
În tradiţiile românilor, Joia Mare se mai numeşte Joia Patimilor, Joia Neagră, Joimăriţă. Ea este termenul până la care femeile trebuiau să termine de tors cânepă. La cele leneşe se spunea că vine Joimăriţă să vadă ce-au lucrat. Iar dacă le prinde dormind, le va face neputincioase a lucra tot anul.
 
Joia Mare este cunoscută mai ales, în cultură populară actuală, ca ziua în care se înroşesc ouăle; pentru că se spune că ouăle înroşite sau împistrite în această zi nu se strică tot anul.
 
Ouăle se spală cu detergent, se clătesc, se lasă la uscat, apoi se fierb în vopsea. Pe lângă ouă roşii, românii contemporani mai vopsesc ouăle şi în galben, verde, albastru. Unele gospodine pun pe ou o frunză, apoi îl leagă într-un ciorap subţire şi aşa îl fierb, că să iasă "cu model".
 
Mai demult, ouăle se vopseau cu coji de ceapă, cu sunătoare, cu coajă de crin roşu sau cu flori de tei; luciul li se dădea stergându-le, după ce s-au fiert, cu slănină sau cu untură.
 
În cultura populară actuală, ouăle încondeiate sunt, mai mult, obiecte de artă. Este o adevărată industrie a încondeierii ouălor, care constituie mândria Paştelui bucovinean. Ele sunt vândute şi peste hotare (mai ales cele din Bucovina), fiind deosebit de apreciate şi de străini. Însă tradiţia general ţinută de români este înroşirea ouălor, care este o adevărată marcă identitară şi o îndeletnicire specială a fiecărei gospodine pentru Joia Mare.
 
Sursa: crestinortodox.ro